Rugăciuni naafil pe care este permis să le efectuezi în momentele în care rugăciunea este altfel interzisă
Întrebare
„Este interdicția de a te ruga după Fajr și ‘Asr generală, incluzând toate rugăciunile, sau există rugăciuni pe care este permis să le efectuezi în aceste momente?."
Răspuns
Al-Bukhaari (1197) și Muslim (827) au relatat de la Abu Sa’eed al-Khudri (Allah să fie mulțumit de el) că a spus: „Nu există rugăciune după rugăciunea de ‘Asr până când soarele apune și nu există rugăciune după rugăciunea de Fajr până când soarele răsare.”
Cuvintele „Nu există rugăciune” includ toate rugăciunile, însă unele dintre rugăciuni sunt exceptate pe baza textelor, iar altele sunt exceptate potrivit consensului savanților.
Printre acestea se numără:
În primul rând: repetarea rugăciunii în congregație, de exemplu dacă un bărbat se roagă Fajr în moscheea sa, apoi merge la o altă moschee și îi găsește rugându-se Fajr, atunci se poate ruga împreună cu ei, fără ca asupra lui să existe păcat sau interdicție. Dovada pentru aceasta este că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) s-a rugat Fajr în Mina într-o zi, iar când a terminat a văzut doi bărbați care nu se rugaseră împreună cu el și i-a întrebat: „De ce nu v-ați rugat?” Ei au spus: Ne-am rugat în tabăra noastră. El a spus: „Dacă v-ați rugat în tabăra voastră, apoi veniți la moscheea congregației și rugați-vă împreună cu ei.” Aceasta a fost după rugăciunea de Fajr.
În al doilea rând: Când o persoană a făcut tawaaf în jurul Ka’bah, este Sunnah să se roage două rak’ah după tawaaf în spatele Maqaam Ibraaheem. Dacă face tawaaf după rugăciunea de Fajr, se poate ruga cele două rak’ah pentru tawaaf. Dovada pentru aceasta sunt cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „O, Banu ‘Abd Manaaf, nu împiedicați pe nimeni să înconjoare această Casă sau să se roage aici în orice moment dorește, noaptea sau ziua.”
Unii dintre savanți au citat acest verset ca dovadă că atunci când o persoană a făcut tawaaf, poate efectua cele două rak’ah chiar și în momentele în care rugăciunea este interzisă.
În al treilea rând: Dacă o persoană intră în moschee într-o zi de vineri, când khateeb-ul ține khutbah, iar acesta este momentul în care soarele se află la zenit, este permis să se roage tahiyyat al-masjid (două rak’ah pentru a saluta moscheea), deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) ținea khutbah oamenilor când un bărbat a intrat și s-a așezat, iar el i-a spus: „Te-ai rugat?” El a spus: Nu. El a spus: „Ridică-te și roagă-te două rak’ah, dar fă-le scurte.”
În al patrulea rând: La intrarea în moschee. Dacă o persoană intră în moschee după rugăciunea de Fajr sau după rugăciunea de ‘Asr, nu ar trebui să se așeze până când nu a efectuat două rak’ah, deoarece există un motiv pentru această rugăciune.
În al cincilea rând: Eclipsa solară. Dacă soarele este eclipsat după rugăciunea de ‘Asr, spunem: rugăciunea eclipsei este Sunnah, așadar trebuie să efectueze rugăciunea eclipsei. Dar dacă spunem că rugăciunea eclipsei este obligatorie, atunci problema este clară, deoarece nu există niciun moment în care o rugăciune obligatorie să fie interzisă.
În al șaselea rând: După efectuarea wudoo’. Dacă o persoană face wudoo’, este permis să se roage două rak’ah într-un moment în care rugăciunea este altfel interzisă, deoarece există un motiv pentru această rugăciune.
În al șaptelea rând: Rugăciunea Istikhaarah. Dacă o persoană dorește să efectueze istikhaarah și să-i ceară lui Allah călăuzire cu privire la o decizie, trebuie să se roage două rak’ah, apoi să recite du’aa’ pentru istikhaarah. Dacă se confruntă cu o chestiune pe care nu o poate amâna, poate efectua istikhaarah cu privire la aceasta într-un moment în care rugăciunea este altfel interzisă. Acest lucru este permis.
Pe scurt, acest hadeeth („Nu există rugăciune după rugăciunea de Fajr și nu există rugăciune după rugăciunea de ‘Asr”) este specific; dacă o persoană efectuează o rugăciune pentru care există un motiv, atunci aceasta nu este interzisă.
Ceea ce am menționat este opinia lui al-Shaafa’i (Allah să aibă milă de el) și una dintre cele două opinii relatate de la Imam Ahmad, precum și opinia preferată de Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) și este opinia corectă, deoarece nu există interdicție pentru rugăciunile pentru care există un motiv. Sfârșitul citatului.
Shaykh Muhammad ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el).
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.