Rugăciunea unei persoane vârstnice care a ajuns la stadiul senilității
Întrebare
„Mama mea are 61 de ani și are grijă de bunicul meu, care a ajuns la vârsta de peste 90 de ani. Cu mult timp în urmă a început să-și piardă mințile și a început să-și imagineze lucruri care nu sunt reale. Nu mai are simțul timpului, iar când se ridică să se roage și îi spunem că este timpul pentru Zuhr, de exemplu, îl găsim rugându-se Maghrib sau Fajr. O strigă pe mama mea în toiul nopții, spunându-i să se ridice și să-i pregătească micul dejun sau să-l ajute să se ridice pentru a se ruga ‘Asr, de exemplu. Întrebarea mea este: Bunicul meu trebuie să se roage sau este scutit în cazul său? Bunicul meu o strigă uneori pe mama mea în mod repetat fără motiv, iar uneori o întreabă cât este ceasul și alteori îi spune o poveste istorică. Mama mea este de asemenea înaintată în vârstă și nu poate continua să se ridice și să meargă în camera lui. Dacă este sigură că nu are nevoie de nimic și că i-a asigurat toate nevoile de hrană, wudoo’, rugăciune etc., poate să nu-i răspundă fără să păcătuiască? Mai ales că o strigă mult în toiul nopții."
Răspuns
În primul rând:
Dacă lucrurile stau așa cum le-ai descris, atunci bunicul tău nu este obligat să se roage, din cauza pierderii minții sale. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Condeiul a fost ridicat de la trei: de la cel adormit până când se trezește, de la minor până când ajunge la maturitate și de la persoana nebună până când își revine.” Relatat de Abu Dawood (4403), al-Tirmidhi (1423), al-Nasaa’i (3432) și Ibn Maajah (2041). Abu Dawood a spus: A fost relatat de Ibn Jurayj de la al-Qaasim ibn Yazeed de la ‘Ali (Allah să fie mulțumit de el) de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), iar el a adăugat: „Și de la cel senil.” Acest hadeeth a fost clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood.
Senilitatea se referă la situația în care o persoană își pierde mințile ca urmare a ajungerii la o vârstă înaintată. Se afirmă în ‘Awn al-Ma’bood că relatarea care menționează senilitatea este da’eef (slabă) din cauza isnad-ului, dar ceva care indică validitatea sensului a fost relatat de la al-Subki. Al-Subki a spus: Senilitatea poate fi adăugată celor trei și este valabilă. Prin aceasta se înțelege un bătrân care și-a pierdut mințile din cauza vârstei înaintate. Un bătrân poate deveni confuz și incapabil să distingă lucrurile, ceea ce poate însemna că nu mai este responsabil religios, dar nu este descris drept nebun, deoarece un nebun poate fi tratat, în timp ce un senil nu poate fi tratat. De aceea nu se spune în hadeeth „până când se însănătoșește”, deoarece în majoritatea cazurilor nu se poate însănătoși de aceasta până când moare. Dacă uneori își revine și își recapătă simțurile, atunci devine din nou responsabil religios. Sfârșitul citatului.
Șeicul Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a explicat că senilitatea înseamnă că persoana nu mai este responsabilă religios: Postul nu este obligatoriu decât dacă sunt îndeplinite anumite condiții: una, să aibă mintea sănătoasă; două, să fie adultă; trei, să fie musulmană; patru, să fie capabilă să-l țină; cinci, să nu fie călătoare; șase, să fie lipsită de menstruație și de sângerarea postnatală (nifaas), în cazul femeilor.
1 – Să aibă mintea sănătoasă, opusul acestei condiții fiind pierderea minții, fie din cauza nebuniei sau a senilității, adică a bătrâneții, fie din cauza unui accident care a făcut-o să-și piardă mintea și conștiența. O asemenea persoană nu este obligată să facă nimic, deoarece și-a pierdut mințile. Pe baza acestui fapt, bătrânul care a ajuns la stadiul senilității nu este obligat să postească sau să hrănească în schimb persoane sărace, deoarece și-a pierdut complet rațiunea. În mod similar, cel care își pierde cunoștința din cauza unui accident etc. nu este obligat să postească sau să hrănească în schimb persoane sărace, deoarece nu are mintea sănătoasă. Sfârșitul citatului din Liqa’ al-Baab il-Maftooh.
În concluzie, persoana care a ajuns la stadiul senilității, care nu are simțul timpului și nu poate face deosebirea între rugăciuni, nu este obligată să se roage.
În al doilea rând:
Dacă mama ta s-a ocupat de ceea ce are nevoie bunicul tău, precum mâncare și băutură etc., și consideră cel mai probabil că faptul că o strigă nu se datorează unei nevoi și că este doar din cauza senilității sale, atunci nu păcătuiește dacă nu-i răspunde, mai ales că acest lucru îi provoacă greutăți.
Și Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.