Rugăciunea Profetului pentru milă pentru cei pe care i-a insultat

În primul rând:

Printre cele mai mărețe caracteristici ale marelui nostru Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) se numărau îngăduința, chibzuința și reținerea în vorbire. Allah, Creatorul, slăvit și înălțat fie El, l-a descris astfel în Qur’an. El, slăvit fie El, spune (interpretarea sensului):

„Așadar, prin mila lui Allah, te-ai purtat cu blândețe față de ei. Iar dacă ai fi fost aspru în vorbire și cu inima crudă, ei s-ar fi împrăștiat din jurul tău”

[Aal ‘Imraan 3:159].

El a fost descris astfel și în scripturile anterioare, după cum a spus ‘Abdullah ibn ‘Amr ibn al-‘Aas (Allah să fie mulțumit de el):

Pe Allah, el este descris în Tora în unii dintre aceiași termeni ca în Qur’an… el nu este aspru și agresiv și nu face zgomot în piață; nu răspunde răului cu rău, ci trece cu vederea și iartă. Relatat de al-Bukhaari (2125).

Sahaabah (Allah să fie mulțumit de ei) știau, de asemenea, că era astfel, văzând felul în care trăia. S-a relatat că Anas ibn Maalik (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu obișnuia să-i insulte pe alții, nu era vulgar în vorbire și nu obișnuia să blesteme. El îi spunea unuia dintre noi – atunci când voia să-l mustre –: „Ce se întâmplă cu el? Să-i fie fruntea frecată cu țărână.”

Relatat de al-Bukhaari (6031). 

În unele situații, el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) chiar a refuzat să se roage împotriva mushrikeen, deși aceștia meritau să fie blestemați. S-a relatat că Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) a spus:

S-a spus: O, Mesager al lui Allah, roagă-te împotriva mushrikeen! El a spus: „Nu am fost trimis ca invocator al blestemelor, ci am fost trimis ca milă.”

Relatat de Muslim (2599).

În al doilea rând:

Hadithul menționat este un hadith saheeh, dovedit ca provenind de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa).

El a fost relatat de mai mulți Sahaabah (Allah să fie mulțumit de ei).

S-a relatat de la Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „O, Allah, pe orice credincios pe care îl insult, fă ca aceasta să fie un mijloc prin care el se va apropia de Tine în Ziua Învierii.”

Relatat de al-Bukhaari (6361) și Muslim (2601). O relatare asemănătoare a fost relatată de Imam Ahmad în al-Musnad (3/33) de la Abu Sa‘eed al-Khudri. În al-Musnad (5/294) este relatată și de la Abu’s-Sawwaar, de la unchiul său matern. Prin urmare, acest hadith este unul dintre cele mai autentice hadithuri.

S-a relatat de la Jaabir ibn ‘Abdillah (Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Sunt doar om și am încheiat un legământ cu Domnul meu, slăvit și înălțat fie El, că orice musulman pe care îl insult sau îl dojenesc, aceasta va fi pentru el un mijloc de purificare și răsplată.”

S-a relatat că Anas ibn Maalik (Allah să fie mulțumit de el) a spus:

Anas ibn Maalik a spus: Umm Sulaym, care era mama lui Anas, avea în grijă o fată orfană. Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a văzut fata orfană și a spus: „Tu ești? Ai crescut, să nu mai îmbătrânești niciodată.” Fata s-a întors la Umm Sulaym plângând, iar Umm Sulaym a spus: Ce s-a întâmplat cu tine, fiica mea?  Fata a spus: Profetul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) s-a rugat împotriva mea, s-a rugat să nu mai îmbătrânesc niciodată; acum nu voi mai îmbătrâni niciodată. Umm Sulaym a ieșit, înfășurându-și în grabă khimaarul în jurul capului, până când l-a întâlnit pe Mesagerul lui Allah. Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a spus: „Ce s-a întâmplat cu tine, O, Umm Sulaym?” Ea a spus: O, Profet al lui Allah, te-ai rugat împotriva fetei mele orfane? El a spus: „Ce vrei să spui, O, Umm Sulaym?” Ea a spus: Ea spune că te-ai rugat ca să nu mai îmbătrânească niciodată. Mesagerul lui Allah a zâmbit și a spus: „O, Umm Sulaym, nu știi că am încheiat un legământ cu Domnul meu? Am spus: Sunt doar om; uneori sunt mulțumit, asemenea celorlalți oameni, iar alteori mă înfurii, asemenea celorlalți oameni. Pe oricine dintre ummah mea împotriva căruia mă rog și care nu merită aceasta, fă ca aceasta să fie pentru el un mijloc de purificare și curățare (de păcat) și un mijloc prin care să se apropie (de Allah) în Ziua Învierii.”

Relatat de Muslim (2603).

În al treilea rând:

Acest hadith este o respingere a celor care exagerează cu privire la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). El afirmă clar că era om și că se înfuria asemenea celorlalți oameni. Deși era cel mai cunoscător dintre oameni în privința lui Allah, cel mai temător de Allah și cel mai îndepărtat de toate păcatele și greșelile, el nu era infailibil și protejat de eroare în judecata sa și nu era infailibil și protejat de astfel de greșeli, pe care le făcea în situații foarte rare, deoarece era om. Însă el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) era infailibil și protejat în sensul că, dacă făcea vreo eroare de judecată, aceasta nu era aprobată și lăsată astfel; ci revelația cobora asupra lui pentru a-i corecta greșelile. Mai mult, în ceea ce privește cuvintele rostite într-un moment de mânie și legate de încălcarea drepturilor altor oameni, precum insulta și blestemul, orice ar fi rostit nu ar fi dus la consecințe rele dacă era spus în cazul cuiva care nu merita aceasta, pe baza hadithului care se referă la promisiunea lui Allah în această privință, că El va face ca aceasta să fie pentru el un mijloc de purificare și răsplată și un mijloc prin care să se apropie de Allah în Ziua Învierii.

Shaykh al-Albaani (Allah să aibă milă de el) a spus:

Unii oameni ai poftelor și dorințelor și ai emoțiilor oarbe se pot grăbi să respingă astfel de hadithuri, pretinzând că vor să arate respect și venerație față de Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și să-l declare mai presus de rostirea unor astfel de cuvinte. Nu este nevoie de această respingere, deoarece hadithul este saheeh; de fapt, în opinia noastră, este mutawaatir. A fost relatat de Muslim de la ‘Aa’ishah și Umm Salamah, după cum am menționat, și de asemenea de la Abu Hurayrah și Jaabir (Allah să fie mulțumit de ei). A fost relatat și de la Salmaan, Anas, Samurah, Abu’t-Tufayl, Abu Sa‘eed și alții. A se vedea: Kanz al-‘Ummaal (2/124). Venerarea și respectul față de Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), așa cum sunt prescrise în învățăturile islamice, se pot realiza numai crezând în tot ceea ce este dovedit ca fiind relatat în mod autentic de la el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Astfel, omul va combina credința în Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) ca rob și Mesager, fără a ajunge la extremele exagerării sau lipsei de respect. El (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) era om, potrivit Qur’anului și Sunnah, dar era conducătorul omenirii și cel mai bun dintre toți, potrivit hadithurilor saheeh și după cum indică povestea vieții sale și seerah (biografia) sa, precum și ceea ce Allah, înălțat fie El, i-a dăruit ca atitudine nobilă și caracteristici vrednice de laudă, care nu au fost niciodată desăvârșite și completate la vreun om așa cum au fost la el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Allah Atotputernicul a spus adevărul când a spus (interpretarea sensului): „Și, cu adevărat, tu ai un caracter măreț” [al-Qalam 68:4].

Sfârșitul citatului din as-Silsilah as-Saheehah (nr. 84).

În al patrulea rând:

Savanții au discutat acest hadith și hadithurile similare, observând că, pe lângă faptul că este mutawaatir, el constituie o dovadă definitivă care se referă la manierele și atitudinea desăvârșite ale Profetului, compasiunea sa față de ummah, îngăduința sa și cunoașterea sa.

Imam an-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus:

Aceste hadithuri evidențiază clar amploarea compasiunii Profetului față de ummah sa, grija sa pentru bunăstarea lor, felul în care le acorda prezumția de nevinovăție și dorința sa pentru tot ceea ce le-ar fi de folos.

Această relatare anume, menționată spre sfârșit, explică celelalte relatări care vorbesc în termeni generali și arată că du‘aa’ul Profetului împotriva unei persoane se va transforma în milă, ispășire, purificare și altele asemenea, dacă aceasta nu merită du‘aa’ul împotriva ei, insulta, blestemul și altele asemenea și dacă era musulmană. În caz contrar, știm că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) s-a rugat împotriva necredincioșilor și ipocriților și că aceasta nu poate fi o milă pentru ei.

Dacă se întreabă: cum s-ar fi putut ruga el împotriva cuiva care nu merita să se roage împotriva lui, să-l insulte sau să-l blesteme și altele asemenea? Răspunsul este cel dat de savanți, care poate fi rezumat în două puncte:

1. Înseamnă că acesta nu merita aceasta în fața lui Allah, înălțat fie El, sau în realitate, însă în exterior părea să merite aceasta și Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i se părea că merită aceasta, pe baza faptelor exterioare ale persoanei, care păreau contrare învățăturilor Islamului, dar în realitate acea persoană nu merita aceasta; totuși, Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i s-a poruncit să judece oamenii pe baza a ceea ce părea să fie, iar Allah avea grijă de ceea ce se afla în inimile lor.
2. Ceea ce s-a întâmplat prin insulta sa la adresa acelei persoane, rugăciunea împotriva ei și altele asemenea nu a fost intenționat literal; mai degrabă, era obișnuit în vorbirea arabilor să rostească expresii fără a le înțelege literal, precum „Să-ți fie mâna dreaptă frecată cu țărână” sau „Să fii stearpă și cu capul ras” [spus unei femei]; iar – în acest hadith – „să nu mai îmbătrânești niciodată”; și – în hadithul lui Mu‘aawiyah – „Să nu fii niciodată sătulă de mâncare” și altele asemenea. Ei nu intenționau nimic din toate acestea literalmente. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) se temea că du‘aa’ul său ar putea fi împlinit atunci când el nu îl intenționa astfel, așa că i-a cerut Domnului său, slăvit și înălțat fie El, să facă din aceasta o milă și o ispășire, un mijloc de apropiere de El, purificare și răsplată.

Aceasta s-a întâmplat foarte rar, iar astfel de incidente au fost puține și izolate. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu obișnuia să vorbească vulgar sau să blesteme și nu căuta răzbunare pentru sine. S-a menționat mai sus că i s-a spus: Roagă-te împotriva lui Daws, însă el a spus: O, Allah, călăuzește-l pe Daws” și a spus: „O, Allah, iartă-mi poporul, căci ei nu știu.” Și Allah știe cel mai bine.

Sfârșitul citatului din Sharh Muslim (16/152).

În comentariul său asupra unui hadith în legătură cu care a existat o problemă similară, Ibn al-Atheer (Allah să aibă milă de el) a explicat această chestiune și a spus:

Cu privire la acest du‘aa’ al Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), el poate fi înțeles în două moduri:

1. Că a fost surprins de cât de nerăbdător și insistent era întrebătorul în urmărirea a ceea ce dorea.
2. Când a văzut cât de insistent era, natura sa umană l-a copleșit și s-a rugat împotriva lui. Într-un alt hadith, el a spus: „O, Allah, sunt doar om; prin urmare, dacă mă rog împotriva cuiva, fă ca rugăciunea mea să fie pentru el o milă.”

Sfârșitul citatului din an-Nihaayah fi Ghareeb al-Hadeeth (1/71).

A se vedea și: al-Aadaab ash-Shar‘iyyah de Ibn Muflih (1/81-83, 343-344).

Cea mai potrivită explicație, cea mai apropiată de sensul aparent al textului, este că acest blestem, insultă, biciuire sau bătaie menționate în aceste texte au fost îndreptate împotriva cuiva care nu le merita, fie pentru că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a crezut că le merita și a judecat persoana potrivit modului în care părea să fie, când, de fapt, nu le merita, însă Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) – deoarece era om – nu avea cunoașterea nevăzutului; fie pentru că natura sa umană l-a copleșit și, astfel, s-a mâniat în acea situație pe cineva care nu merita să fie insultat, iar din acest motiv aceste hadithuri afirmă întotdeauna că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Sunt doar om”; însă ceea ce a spus este lipsit de consecințe rele, astfel încât ceea ce ar rezulta din blesteme și insulte nu i s-ar întâmpla celui care nu le merita. De fapt, Allah i-a promis Profetului Său că va fi opusul acestui lucru, astfel încât va fi ispășire și un mijloc de apropiere de Allah, iar această persoană nu va avea nicio nemulțumire și nicio socoteală de reglat cu Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa); mai degrabă, aceasta ar putea fi o binecuvântare pentru ea, deoarece va atinge acel rang și acea ispășire.

A se vedea: Siyar A‘laam an-Nubalaa’ de adh-Dhahabi (3/123-124, 14/130).

Și Allah știe cel mai bine.