rostirea takbeer-ului de la Soorat al-Duha până la Soorat al-Naas

În primul rând: 

Erudiții au opinii diferite cu privire la regula rostirii takbeer-ului după fiecare soorah de la Soorat al-Duha până la al-Naas. Imam Ahmad a considerat acest lucru mustahabb, însă ceilalți imami nu au fost de acord cu el. Există un alt raport de la Imam Ahmad care corespunde opiniei majorității. Opinia corectă este că nu este prescrisă rostirea takbeer-ului și că acest lucru nu este dovedit prin niciun hadeeth marfoo’ de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). De asemenea, nu există niciun raport saheeh despre acest takbeer de la vreunul dintre Sahaabah (Allah să fie mulțumit de ei); mai degrabă, acesta a fost dovedit de unii dintre qurraa’ (recitatori) din rândul oamenilor din Makkah. 

S-a relatat că ‘Ikrimah ibn Sulaymaan a spus: I-am recitat lui Ismaa’eel ibn ‘Abd-Allah ibn Constantine, iar când am ajuns la Wa’l-duha (adică Soorat al-Duha), el mi-a spus: Spune takbeer, spune takbeer la sfârșitul fiecărei soorah până când termini (Qur’aan-ul). ‘Abd-Allah ibn Katheer i-a spus că el i-a recitat lui Mujaahid, iar acesta i-a spus să facă acest lucru; Mujaahid i-a spus că Ibn ‘Abbaas îi spusese să facă acest lucru; Ibn ‘Abbaas i-a spus că Ubayy ibn Ka’b îi spusese să facă acest lucru; iar Ubayy ibn Ka’b i-a spus că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) îi spusese să facă acest lucru.  

Relatat de al-Haakim în al-Mustadrak (3/304). 

Acest hadeeth este da’eef (slab). Isnaad-ul său îl include pe Ahmad ibn Muhammad ibn ‘Abd-Allah ibn Abi Bazzah al-Muqri’. Abu Haatim a spus: Hadeeth-ul său este da’eef (slab) și nu voi relata de la el. Al-‘Aqeeli a spus: Hadeeth-ul său este munkar (neobișnuit). Al-Dhahabi a spus: Acesta este un hadeeth ghareeb (straniu) și este unul dintre hadeeth-urile lui al-Bazzi care au fost considerate munkar. Abu Haatim a spus: Acesta este munkar. Și a spus: Al-Haakim a considerat saheeh hadeeth-ul său despre takbeer, însă acesta este munkar. 

A se vedea: al-Du’afa’ de al-‘Aqeeli (1/127); și Mizaan al-I’tidaal (1/144, 145) și Siyar A’laam al-Nubala’ (12/51), ambele de Imam al-Dhahabi. 

Ibn Muflih al-Hanbali (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Ahmad a considerat mustahabb rostirea takbeer-ului de la începutul Soorat al-Duha până la sfârșitul Qur’aan-ului. Acest lucru a fost menționat de Ibn Tameem și de alții, iar aceasta este recitarea oamenilor din Makkah, pe care al-Bazzi a preluat-o de la Ibn Katheer, Ibn Katheer de la Mujaahid, Mujaahid de la Ibn ‘Abbaas, Ibn ‘Abbaas de la Ubayy ibn Ka’b, iar Ubayy ibn Ka’b de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Mai mulți dintre ei au relatat acest lucru, printre care al-Baghawi în Tafseer-ul său, iar motivul este că Wahy-ul (revelația) a încetat.  

Acesta este un hadeeth ghareeb, relatat de Ahmad ibn Muhammad ibn ‘Abd-Allah al-Bazzi, care este de încredere în ceea ce privește recitarea, dar da’eef (slab) în ceea ce privește hadeeth-ul. 

Ibn Haatim al-Raazi a spus: Acesta este un hadeeth munkar. 

S-a relatat de asemenea de la el – adică de la Imam Ahmad – că nu trebuie să existe takbeer, aceasta fiind opinia tuturor recitatorilor. Sfârșitul citatului. 

Al-Adaab al-Shar’iyyah (2/295, 296). 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre un grup care s-a adunat pentru a citi întregul Qur’aan (khatmah) și care recita după ‘Aasim și Abu ‘Amr. Când au ajuns la Soorat al-Duha, nu au spus Laa ilaaha ill-Allah sau Allaahu akbar până când au ajuns la sfârșitul Qur’aan-ului. Este ceea ce au făcut ei mai bine sau nu? Este hadeeth-ul relatat despre rostirea tahleel-ului și takbeer-ului saheeh și mutawaatir sau nu? 

El a răspuns: 

Da, dacă au recitat potrivit unei recitări diferite de cea a lui Ibn Katheer, faptul că nu au făcut acest lucru este mai bine și, de fapt, acesta este ceea ce este prescris și este Sunnah. Acești imami ai recitării nu au spus takbeer nici la începutul soorah-urilor, nici la sfârșitul lor. Dacă este acceptabil să se spună că Ibn Katheer a relatat takbeer-ul de la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), este acceptabil și ca alții să spună că acești oameni au relatat omiterea acestuia de la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Nu este posibil ca recitarea majorității, relatată de mai mulți oameni decât recitarea lui Ibn Katheer, să fi omis ceva poruncit de Mesagerul lui Allah, deoarece cei care au relatat rapoarte mutawaatir nu ar fi putut ascunde ceva pentru care exista un motiv întemeiat să fie relatat. Cel care acceptă că Mesagerul lui Allah le-a spus majorității recitatorilor să adauge un takbeer suplimentar, iar aceștia nu au respectat porunca Mesagerului lui Allah și nu au făcut ceea ce le poruncise, merită să fie pedepsit sever, ca descurajare pentru el și pentru cei asemenea lui. 

Cu privire la takbeer, cel care spune că acesta face parte din Qur’aan s-a rătăcit, potrivit consensului erudiților, și trebuie să i se ceară să se căiască; dacă se căiește, foarte bine, altfel trebuie executat. Cum poate fi condamnat cel care nu îl recită pentru faptul că nu îl recită? Cel care consideră persoana care nu spune acest takbeer un inovator, una care se opune Sunnah-ului sau un păcătos este mai aproape de kufr decât de Islam și trebuie pedepsit; într-adevăr, dacă insistă asupra acestui lucru după ce i s-a explicat dovada, atunci trebuie executat. 

Dacă presupunem [?] că Profetul le-a spus unora dintre cei care îl recitau să spună takbeer, atunci, în cel mai bun caz, aceasta indică faptul că este permis sau mustahabb. Dacă ar fi fost obligatoriu, majoritatea recitatorilor nu l-ar fi neglijat, iar imami musulmanilor nu ar fi fost de acord că nu este obligatoriu. Însă niciunul dintre imami nu a relatat că takbeer-ul este obligatoriu; mai mult decât atât, ceea ce poate spune oricine recită potrivit recitării lui Ibn Katheer este că acesta este mustahabb. Aceasta este diferit de Basmalah, a cărei recitare este obligatorie potrivit celor care o consideră parte din Qur’aan; cu toate acestea, recitatorii permit omiterea ei dacă cineva nu dorește să o folosească drept pauză între o soorah și alta. Cum ar putea fi, așadar, nepermisă omiterea takbeer-ului, care nu face parte din Qur’aan?   Sfârșitul citatului. 

Majmoo’ al-Fataawa (13/417-419) 

Și el (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Takbeer-ul relatat de la Ibn Katheer nu este relatat printr-un isnad de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), iar nimeni nu l-a atribuit Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) în afară de al-Bazzi, care astfel s-a opus tuturor celor care l-au relatat, deoarece aceștia l-au relatat doar ca pe ceva opțional, făcut de unii dintre cei care au venit după Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), iar el a fost singurul care l-a atribuit Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Transmiterea sa a fost considerată da’eef (slabă) de specialiștii în hadeeth și biografie dintre erudiții recitării și ai hadeeth-ului, după cum au menționat mai mulți erudiți. Sfârșitul citatului. 

Majmoo’ al-Fataawa (17/130). 

Shaykh Muhammad ibn Saalih al-‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat:  

Unii dintre recitatorii Qur’aan-ului separă o soorah de alta spunând Allaahu akbar în locul basmalah-ului. Este permis acest lucru și există vreo dovadă pentru el? 

El a răspuns: 

Acest lucru contrazice ceea ce au făcut Sahaabah (Allah să fie mulțumit de ei), care separau o soorah de alta spunând Bismillaah il-Rahmaan il-Raheem, și contrazice opinia erudiților potrivit căreia soorah-urile Qur’aan-ului nu trebuie separate prin takbeer în întregul Qur’aan. 

În cel mai bun caz, există unii recitatori care consideră mustahabb ca o persoană să spună takbeer când termină fiecare soorah de la al-Duha până la sfârșitul Qur’aan-ului, împreună cu Basmalah între fiecare două soorah-uri. Însă opinia corectă este că aceasta nu este Sunnah, deoarece nu a fost relatată de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Pe baza acestui fapt, ceea ce este prescris este separarea unei soorah de alta prin rostirea Basmalah-ului, Bismillaah il-Rahmaan il-Raheem, cu excepția cazului Soorat Baraa’ah (al-Tawbah), întrucât nu există Basmalah între al-Anfaal și aceasta. Sfârșitul citatului. 

Fataawa Islamiyyah (4/48). 

Shaykh Bakr Abu Zayd (Allah să-l păstreze) menționează în cartea sa Bida’ al-Qurraa’ (p. 27) șapte lucruri legate de citirea întregului Qur’aan, dintre care putem menționa: 

Rostirea takbeer-ului la sfârșitul Soorat al-Duha până la sfârșitul Soorat al-Naas, atât în timpul rugăciunii, cât și în afara ei. 

Apoi a spus: 

Nu există rapoarte saheeh despre aceste șapte lucruri de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) sau de la companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei). Majoritatea celor relatate despre unele dintre ele nu pot fi luate drept dovezi. Opinia corectă este că niciunul dintre aceste lucruri nu este prescris în sharee’ah. Sfârșitul citatului. 

Shaykh Ibraaheem al-Akhdar, shaykh-ul recitatorilor din al-Madeenah al-Munawwarah, a scris un eseu intitulat Takbeer al-Khatam bayna al-Qurraa’ wa’l-Muhadditheen, la sfârșitul căruia spune: 

Din discuția de mai sus despre rapoarte, examinarea isnad-urilor lor și a biografiilor transmițătorilor lor, nu am putut găsi nimic în afară de raportul lui al-Bazzi – după cum au spus erudiții –, iar acesta este un raport al cărui isnad este plin de transmițători slabi și majrooh; nu există niciun alt raport în afară de raportul lui al-Bazzi. Acest lucru a fost afirmat clar de mulți erudiți ai rapoartelor, deși unii dintre cei mai cunoscuți recitatori, precum Ibn Mujaahid în cartea sa al-Sab’ah, nu au relatat takbeer-ul și nici Abu’l-Qaasim al-Hudhali în cartea sa al-Kaamil. Aceasta indică faptul că, în opinia lor, raportul nu a fost dovedit. Și Allah știe cel mai bine. 

O Sunnah nu poate fi stabilită printr-un asemenea raport; mai degrabă, este mai bine să nu se facă acest lucru, indiferent dacă este menționat în raportul lui al-Bazzi sau în raportul altcuiva. Aceasta pentru a proteja Cartea lui Allah și pentru a ține departe de ea orice nu face parte din ea, indiferent dacă se consideră că este Sunnah sau nu. Laudă lui Allah, Domnul lumilor. Sfârșitul citatului. 

În al doilea rând: 

Au fost menționate multe motive pentru acest takbeer, cel mai cunoscut fiind că Revelația către Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a încetat pentru o vreme, iar când a reînceput, primul lucru revelat a fost Soorat al-Duha, în care se spune (interpretarea sensului): „Domnul tău (O, Muhammad صلى الله عليه وسلم) nu te-a părăsit și nu te urăște” [al-Duha 93:3], iar el a spus takbeer de bucurie pentru aceasta. Chiar dacă acest lucru este saheeh, nu indică faptul că este mustahabb să se spună takbeer, după cum sugerează unii erudiți ai recitării, din mai multe motive: 

1.Nu indică faptul că takbeer-ul trebuie spus după fiecare recitare a soorah-ului.

2.Nu indică faptul că takbeer-ul trebuie spus până la Soorat al-Naas.

3.Takbeer-ul a fost spus o singură dată, din cauza reluării Revelației după ce aceasta încetase pentru o vreme.

4.Celelalte soorah-uri nu au același conținut ca Soorat al-Duha.

Mai mult, acest raport nu are niciun isnad saheeh sau măcar unul da’eef (slab).   

Imam Ibn Katheer (Allah să aibă milă de el) a spus:  

Cu privire la rostirea takbeer-ului după Soorat al-Duha, recitatorii au spus că, atunci când revelația a întârziat să ajungă la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și aceasta a continuat pentru o vreme, îngerul a venit la el și i-a adus cuvintele (interpretarea sensului): „Jur pe dimineața de după răsărit. Și pe noaptea când se întunecă (și stă nemișcată)” [al-Duha 93:1-2], iar el a spus takbeer de bucurie și fericire. 

Însă acest lucru nu a fost relatat prin niciun isnad care să poată fi considerat saheeh sau da’eef. Și Allah știe cel mai bine. 

Tafseer Ibn Katheer (8/423). 

Și Allah știe cel mai bine.