Retragerea carității înainte ca beneficiarul să intre în posesia ei

În primul rând: 

Întrebătorul cunoaște cu siguranță virtutea oferirii carității și ceea ce Allah a pregătit pentru cei milostivi. Allah, Preaînaltul, spune (interpretarea sensului):

„Într-adevăr, bărbații și femeile care dau Sadaqaat (adică Zakaah și pomeni) și Îi acordă lui Allah un împrumut frumos, acesta le va fi înmulțit de multe ori (în folosul lor), iar ei vor avea o răsplată nobilă și bună (adică Paradisul)”

[al-Hadeed 57:18]

„Cei care își cheltuiesc averile (pe calea lui Allah), noaptea și ziua, în taină și în public, vor avea răsplata lor la Domnul lor. Ei nu vor avea de ce să se teamă și nici nu se vor întrista”

[al-Baqarah 2:274]. 

Există multe versete și hadeeth-uri care vorbesc despre virtutea oferirii carității; unele dintre ele pot fi văzute în răspunsul la întrebarea nr. 36783. 

În al doilea rând: 

Nu este nimic greșit în a retrage caritatea înainte ca aceasta să fie predată săracului sau reprezentantului său, deoarece caritatea nu devine proprietatea săracului decât după ce îi este predată. Dacă nu i-a fost predată, ea rămâne încă proprietatea celui care o oferă, deoarece Allah, Preaînaltul, spune (interpretarea sensului):

„Dacă vă arătați Sadaqaat (caritatea), este bine; dar dacă le ascundeți și le dați săracilor, aceasta este mai bine pentru voi”

[al-Baqarah 2:271]. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus în comentariul său: Unul dintre lucrurile pe care le învățăm din acest verset este că o caritate nu este considerată ca atare până când nu ajunge efectiv la sărac, deoarece Allah, Preaînaltul, spune: „și le dați săracilor”. 

Imam Ahmad (26732) a relatat că Umm Kulthoom bint Abi Salamah a spus: Când Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) s-a căsătorit cu Umm Salamah, i-a spus: Îi dădusem Negusului o haină hullah și câteva uncii de mosc, dar cred că Negusul a murit și cred că darul meu îmi va fi returnat; dacă îmi este returnat, atunci este al tău…” al-Haafiz a spus în Fath al-Baari: Isnaad-ul său este hasan. 

În Daqaa’iq Ooli’l-Nuha (1/468) se spune: Dacă o persoană desemnează ceva pentru a-l da drept caritate sau împuternicește pe cineva să-l dea, apoi hotărăște că nu-l va da drept caritate, este mai bine pentru ea să ducă lucrul la capăt, pentru a se opune lăcomiei sale și șoaptelor lui Shaytaan, însă nu este obligată să facă acest lucru, deoarece posesia nu se schimbă înainte de predare. Citat încheiat. 

Aceasta este opinia majorității fuqahaa’. Vezi al-Mughni, 5/379, 383 

Însă, după ce a predat-o personal sau prin reprezentantul său, nu îi este permis să o ia înapoi, conform consensului învățaților (Allah să aibă milă de ei), datorită relatării consemnate de al-Bukhaari în Saheeh-ul său (2589) de la Ibn ‘Abbaas (Allah să fie mulțumit de el), potrivit căreia Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care își ia înapoi darul este asemenea câinelui care vomită, apoi se întoarce la voma sa.” Potrivit unei alte versiuni (2623): „Cel care își ia înapoi caritatea.” 

Maalik a relatat în al-Muwatta’ (1477) că ‘Umar ibn al-Khattab (Allah să fie mulțumit de el) a spus: „Cel care oferă un dar pentru menținerea legăturilor de rudenie sau drept caritate nu trebuie să-l ia înapoi…” Isnaad-ul său a fost considerat saheeh de Shaykh al-Albaani (Allah să aibă milă de el) în Irwa’ al-Ghaleel, 6/55 

Al-Bukhaari a inclus în Saheeh-ul său un capitol intitulat: Nimănui nu îi este permis să-și ia înapoi darul sau caritatea. 

Al-Haafiz Ibn Hajar a spus: … În ceea ce privește caritatea, învățații sunt unanim de acord că nu este permis să fie luată înapoi după ce a fost predată. Citat încheiat din Fath al-Baari. 

Pe scurt: dacă o persoană a intenționat să dea niște bani, este mai bine să ducă la capăt acest act de caritate, deși nu este obligatoriu, atât timp cât nu i-a predat săracului. Dacă i-a predat, atunci nu este permis să-i ia înapoi, conform consensului învățaților, Allah să aibă milă de ei. 

Și Allah știe cel mai bine.