Restituirea banilor furați atunci când proprietarul nu poate fi găsit

În toate aceste cazuri, este de datoria dumneavoastră să îi căutați în măsura posibilităților. Dacă îi găsiți, restituiți-le dreptul lor. Dacă proprietarul sau proprietarii au murit, atunci dreptul lor trebuie restituit rudelor lor apropiate. Totuși, dacă nu îi puteți localiza, atunci dați în caritate sume echivalente în numele lor. Allah le va acorda răsplata acestei carități. Iar dacă sunt necredincioși, Allah îi va compensa într-un fel sau altul chiar în această lume, deoarece necredincioșii nu au parte de răsplată în Viața de Apoi.

Acest lucru este asemănător cu povestea pe care Ibn ul-Qayyim a consemnat-o în Madarij Al-Salikin (1/388). El menționează că un soldat al unei unități musulmane a comis ghalla [adică a furat din al-ghaneema (prada de război)]. Apoi, după un timp, s-a căit, a luat cu el ceea ce furase și s-a prezentat comandantului unității. Însă comandantul a refuzat să îl primească înapoi, spunând: „Și cum să restitui aceasta soldaților [văzând că s-au împrăștiat]?” Atunci omul a mers la un învățat — Hajjaj bin al-Sha'ir [cerându-i sfatul]. El [Hajjaj] i-a spus: „Ascultă! Allah cunoaște armata implicată, precum și numele și genealogia fiecărui soldat. Trimite o cincime din sumă celui căruia îi revine o cincime (aceasta se referă la bait ul-maal, adică depozitul central din guvernarea islamică, care conține bani destinați carității și primește o cincime din toată prada de război), iar restul dă-l în caritate în numele lor, iar Allah le-o va transmite.” Omul a făcut întocmai. Când vestea a ajuns la Mu'awiyya bin Sufyan [care era atunci khalifa], el a spus: „Faptul că eu aș fi fost omul care a dat acea hotărâre îmi este mai drag decât jumătate din ceea ce stăpânesc.” Imam Ibn Taymiyya a dat, de asemenea, o hotărâre similară. (Vezi Madarij)