Responsabilitatea soțului față de soția și copiii săi

Pentru informații despre atributele soțului drept, vă rugăm să consultați răspunsurile la întrebările nr. 5202 și 6942 .

În al doilea rând:

Bărbatul este „păstor” în casa sa și este responsabil pentru turma sa, așa cum este relatat în raportul autentic de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). El este responsabil pentru a-și învăța și educa soția și copiii. Dacă o persoană neglijează acest lucru, iar soția sau copiii săi ajung să păcătuiască, atunci și el va păcătui, deoarece el este motivul pentru care aceștia nu au fost educați și învățați. Dacă nu neglijează acest lucru, dar unii membri ai familiei sale ajung să păcătuiască, atunci el nu va păcătui, însă trebuie să le reamintească și să-i îndemne după ce ajung să păcătuiască, pentru ca ei să renunțe la lucrurile neislamice în care au căzut.

Shaykh Saalih al-Fawzan (Allah să-l păstreze) a spus:

Învățarea copiilor începe când aceștia ajung la vârsta discernământului, așadar el trebuie să înceapă să-i învețe despre religie, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Spuneți-le copiilor voștri să se roage când au șapte ani și loviți-i dacă nu se roagă când au zece ani și separați-i în paturile lor.” Relatat de Abu Dawood și este autentic. Când copilul ajunge la vârsta discernământului, tatăl său este obligat să-l învețe și să-l instruiască în ceea ce este bun, învățându-l Coranul și orice hadith poate, precum și regulile shar’i potrivite pentru un copil de această vârstă; prin urmare, trebuie să-l învețe cum să facă wudoo’, cum să se roage și dhikr-urile pentru culcare și trezire, precum și pentru mâncat și băut, deoarece, atunci când ajunge la vârsta discernământului, poate înțelege ce i se spune să facă și ce să nu facă. În mod similar, trebuie să i se spună să nu facă lucruri nepotrivite și trebuie să i se explice că nu este permis să facă aceste lucruri, precum mințitul, bârfa etc., pentru ca el să fie educat în ceea ce este bun și să renunțe la ceea ce este rău încă de la o vârstă fragedă. Aceasta este o chestiune foarte importantă pe care unii oameni o neglijează în privința copiilor lor.

Mulți oameni nu acordă atenție copiilor lor și nu îi educă în mod corespunzător; îi lasă singuri și nu îi învață să se roage sau nu îi învață ceea ce este bun, astfel că ei cresc în ignoranță și fac lucruri rele, se amestecă cu oameni răi, pierd timpul pe străzi și își neglijează studiile, precum și alte lucruri dăunătoare cu care cresc mulți tineri musulmani deoarece părinții lor îi neglijează. Însă ei sunt responsabili pentru aceștia, deoarece Allah a pus responsabilitatea pentru copiii lor pe umerii lor. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Spuneți-le copiilor voștri să se roage când au șapte ani și loviți-i dacă nu se roagă când au zece ani și separați-i în paturile lor.” Aceasta este o poruncă adresată părinților, așadar cel care nu le spune copiilor săi să se roage nu ascultă de Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), face ceva haram și nu îndeplinește o datorie care i-a fost impusă de Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa).

Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Fiecare dintre voi este un păstor și este responsabil pentru turma sa.” Relatat de al-Bukhaari și Muslim. Însă unii părinți, din nefericire, sunt ocupați cu chestiuni lumești și nu acordă atenție copiilor lor și nu le oferă deloc din timpul lor, ci își petrec tot timpul în chestiuni lumești. Acesta este un pericol grav care s-a răspândit în lumea musulmană și care a dus la o educație deficitară a copiilor, astfel încât aceștia nu reușesc nici din punct de vedere religios, nici lumesc. Nu există putere și forță decât prin Allah, Cel Preaînalt, Atotputernicul."(Al-Muntaqa min Fatawa al-Shaykh al-Fawzaan  5/297, 298, întrebarea nr. 421)

Și Allah știe cel mai bine.