Respingerea denaturării de către șiiți a unui hadith saheeh pe care îl folosesc pentru a o calomnia pe Mama Credincioșilor ‘Aa’ishah

Poate că una dintre principalele confuzii care controlează mințile unor musulmani este aceea de a se concentra asupra unor evenimente istorice și de a le folosi ca justificare pentru modificarea credințelor și ideilor; devin complet obsedați de aceste evenimente, ca și cum tocmai s-ar fi întâmplat sau s-ar întâmpla chiar acum, deși ele s-au încheiat și au trecut, iar noi trecem acum prin evenimente majore care nu sunt mai puțin importante sau semnificative decât acele evenimente istorice. Astfel, asemenea indivizi cu mintea îngustă rămân prizonierii trecutului și uită prezentul și tot ceea ce acesta cuprinde în materie de durere și speranță, trăind astfel o viață lipsită de viziune și crezând într-o credință denaturată, până într-acolo încât istoria este supusă denaturării sau fabricării.

Pe baza celor de mai sus, este foarte important să vă atragem atenția că trebuie să înțelegeți că nu este corect să faceți din istorie – chiar dacă este istorie reală – ceva care vă distrage de la obiectivele principale ale Islamului, aduse de Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Islamul este un sistem de obiective și scopuri bazate pe stâlpi măreți și centrate pe afirmarea Unicității Creatorului, slăvit și preamărit fie El, și pe adorarea exclusivă a Lui, în cadrul celor șase stâlpi ai credinței și al celor cinci stâlpi ai practicii pe care se întemeiază Islamul, precum și pe valorile morale și etice pe care Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a fost trimis să le completeze și să le desăvârșească pentru întreaga omenire. Toate acestea reprezintă centrul versetelor Nobilului Qur’an și al hadithurilor Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și scopul pentru care a fost trimis. Toate acestea au fost rezumate de Ja‘far ibn Abi Taalib (fie ca Allah să fie mulțumit de el) în cuvintele sale celebre rostite înaintea Negusului, când i-a spus:

„O, rege, eram un popor ignorant, adoram idoli, mâncam carnea animalelor găsite moarte, săvârșeam fapte rușinoase, rupeam legăturile de rudenie, ne purtam urât cu vecinii, iar cei puternici dintre noi îi devorau pe cei slabi. Eram astfel până când Allah ne-a trimis un Mesager dintre noi, a cărui genealogie, sinceritate, încredere și castitate le cunoșteam bine. El ne-a chemat să afirmăm Unicitatea lui Allah și să-L adorăm numai pe El și să renunțăm la ceea ce noi și părinții noștri adoram în afară de El, dintre pietre și idoli. Ne-a poruncit să spunem adevărul, să fim credincioși față de lucrurile încredințate, să păstrăm legăturile de rudenie, să ne purtăm frumos cu vecinii și să ne ferim de ceea ce este interzis și de vărsarea de sânge. Ne-a interzis să săvârșim fapte rușinoase, să rostim minciuni, să consumăm averea orfanilor și să calomniem femeile caste. Ne-a poruncit să-L adorăm numai pe Allah și să nu-I atribuim niciun asociat și ne-a poruncit să ne rugăm, să plătim zakaah (caritatea obligatorie) și să postim – și a enumerat poruncile Islamului. – Așadar, l-am acceptat, am crezut în el și l-am urmat în ceea ce adusese. L-am adorat numai pe Allah, fără să-I atribuim vreun asociat. Am considerat interzis ceea ce el a interzis și am considerat permis ceea ce el ne-a permis..

Narat de Ahmad în al-Musnad (3/266), cu un isnaad hasan.

Nu este oare un semn al eșecului să considerăm aceste evenimente o cauză a diviziunii și disputei dintre noi astăzi, când Allah, slăvit și preamărit fie El, ne-a fost de ajuns și ne-a salvat de la a fi prezenți în acea perioadă de tulburare și ne-a ferit de marea tulburare care a avut loc între nobilii Sahaabah (fie ca Allah să fie mulțumit de ei toți)?

Deși Ahl as-Sunnah cred că ‘Ali ibn Abi Taalib (fie ca Allah să fie mulțumit de el) avea dreptate, totuși ei nu aleg să se alăture celor care au ponegrit onoarea altora sau au aruncat îndoieli asupra religiei și credinței lor. Dimpotrivă, ei apără dreptul celui care are dreptate folosind cuvinte blânde și Îi cer lui Allah să-i ierte și să-i absolve pe aceia dintre nobilii Sahaabah care au greșit; ei gândesc bine despre toți. Când Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a murit, era mulțumit de toți. De fapt, Allah, slăvit și preamărit fie El, spune (interpretarea sensului):

„Iar primii care au îmbrățișat Islamul dintre Muhajiroon (cei care au emigrat de la Makkah la Al-Madinah) și Ansar (locuitorii din Al-Madinah care i-au ajutat și sprijinit pe Muhajiroon) și, de asemenea, cei care i-au urmat întocmai (în credință). Allah este mulțumit de ei, iar ei sunt mulțumiți de El. El a pregătit pentru ei Grădini pe sub care curg râuri (Paradisul), în care vor sălășlui veșnic. Acesta este succesul suprem”

[at-Tawbah 9:100].

Astăzi vedeți multe evenimente semnificative care au loc și nu putem ajunge la nicio concluzie sigură despre ceea ce se întâmplă cu adevărat și despre detaliile unor povești pe care le auzim, în ciuda tuturor acestor mijloace foarte moderne de comunicare și a modalităților avansate de verificare a evenimentelor și în ciuda faptului că există atât de mulți cercetători și specialiști care studiază aceste evenimente în profunzime. Cu toate acestea, nu putem ajunge să cunoaștem natura adevărată a unor evenimente și ceea ce s-a întâmplat în realitate. Așadar, cum rămâne atunci când studiem evenimente din trecutul îndepărtat referitoare la fitnah (tulburare) și la detaliile a ceea ce s-a întâmplat exact între nobilii Sahaabah (fie ca Allah să fie mulțumit de ei)? Putem observa că documentarea evenimentelor și consemnarea detaliilor era foarte rară în acea perioadă și că, mai târziu, a existat o mare denaturare și fabricare din partea naratorilor și scriitorilor, fără a mai menționa amestecarea și confuzia evenimentelor. Este rațional să facem din evenimentele acelor zile obsesia noastră, să ne gândim la ele dimineața și seara și să le luăm drept criteriu pentru a-i judeca pe oameni sau pentru a considera permis să vorbim împotriva altora și chiar să considerăm permisă onoarea și viața unei părți sau alteia?

În al doilea rând:

Cu toate acestea, spunem clar, ca răspuns la evenimentele menționate în întrebare: nu a fost niciodată relatat de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) că ar fi spus: „Apostazia sau necredința va ieși din casa mea” și că ar fi arătat spre casa lui ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea). De fapt, niciunul dintre savanții hadithului nu a relatat acest lucru și nu există niciun isnaad cunoscut pentru el. Aceasta este o dovadă suficientă că este fals și merită să fie respins.

Însă ceea ce s-a întâmplat este că unii dintre cei care nutreau resentimente și ură față de Mama Credincioșilor ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea) au denaturat sensurile unor relatări ale hadithului și le-au interpretat într-un mod complet lipsit de temelie. Cei care au promovat în principal această fabricație au fost câțiva autori șiiți, precum al-Majlisi în Bihaar al-Anwaar (31/639), Daamin al-Madani în Waq‘at al-Jamal (p. 46), ‘Abd al-Husayn în al-Muraaja‘aat (p. 424) și at-Tijaani as-Samaawi în Fas’alu Ahl adh-Dhikr (p. 105-106) și Thumma Ahtadaytu, precum și alții.

Explicația este cărțile Sunnah sunt pline de relatări ale hadithului lui Ibn ‘Umar, potrivit căruia Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „O, Allah, binecuvântează-ne în Shaam-ul nostru (Siria Mare) și în Yemenul nostru.” Ei au spus: Dar în Najd-ul nostru? El a spus: „O, Allah, binecuvântează-ne în Shaam-ul nostru și în Yemenul nostru.” Ei au spus: Dar în Najd-ul nostru? El a spus: „Acolo sunt cutremure și tulburări și de acolo va ieși partea laterală a capului lui Shaytaan.”

Narat de al-Bukhaari (1037) și Muslim (2905).

Alte relatări saheeh afirmă clar că ceea ce a vrut să spună era direcția estică, adică Najd sau Iraq, ambele aflându-se la est de al-Madinah al-Munawwarah.

S-a relatat că ‘Abdullah ibn ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: L-am văzut pe Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) arătând spre est și spunând: „O, tulburarea este acolo; o, tulburarea este acolo; o, tulburarea este acolo, de unde va ieși partea laterală a capului lui Shaytaan.”

Narat de al-Bukhaari (3279) și Muslim (2905).

Savanții și comentatorii hadithului au discutat în detaliu sensul acestui hadith și felul în care Najd-ul Arabiei sau Najd-ul Iraq-ului [Najd se referă la ținuturile înalte] au fost locuri ale răului și tulburării. Unii dintre ei l-au interpretat ca referindu-se la apariția lui Musaylimah al-Kadhdhaab în Bahrain, iar alții l-au interpretat ca referindu-se la tulburarea care a avut loc în Iraq și la evenimentele majore în care al-Husayn ibn ‘Ali și alți nobili Sahaabah au fost uciși.

În timp ce Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) stătea pe minbar, cu fața către nobilii Sahaabah și arăta spre est, apartamentul lui ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea) se afla în dreapta lui și, prin urmare, tot spre est. Unii dintre cei care urăsc au exploatat acest fapt și au denaturat toate relatările clare menționate mai sus, spunând că se făcea referire la ‘Aa’ishah însăși (fie ca Allah să fie mulțumit de ea) și că ea era cauza tulburării și a răului care urma să se abată asupra oamenilor. Shaytaan le-a făcut această rătăcire să pară frumoasă, prin intermediul unei relatări al cărei sens nu au reușit să-l înțeleagă. Hadithul este bine cunoscut prin relatarea lui Naafi‘ de la ‘Abdullah ibn ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de el); a fost preluat de la Naafi‘ de mulți dintre tovarășii săi, și anume: ‘Abd ar-Rahmaan ibn ‘Ata’, ‘Abdullah ibn ‘Awn, ‘Ubaydullah ibn ‘Umar și al-Layth ibn Sa‘d. Toți l-au relatat într-un context care indica limpede că se făcea referire la direcția estică, de unde va ieși partea laterală a capului lui Shaytaan. Pentru informații despre toate aceste isnaad-uri, consultați al-Musnad al-Jaami‘ (10/789).

Există o altă relatare, transmisă doar de Juwayriyah de la Naafi‘, care spune: Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) s-a ridicat pentru a le vorbi oamenilor. El a arătat în direcția locuinței lui ‘Aa’ishah și a spus: „Acolo este fitnah (tulburarea) – de trei ori – de unde va ieși partea laterală a capului lui Shaytaan.” Narat de al-Bukhaari (3104).

Dacă un cercetător imparțial și inteligent examinează acest hadith, va înțelege că gestul menționat era pur și simplu arătarea spre est, însă, deoarece apartamentul lui ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea) se afla la est, naratorul a exprimat acest lucru spunând că a arătat în direcția locuinței lui ‘Aa’ishah; adică se referea la direcția estică, nu la Mama Credincioșilor ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea) însăși. Acest lucru este susținut de faptul că relatarea spune nahwa (în direcția, către) și nu ila (către sau la) ‘Aa’ishah.

În relatarea lui ‘Ubaydullah ibn ‘Umar de la Naafi‘ se spune că Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a stat la ușa lui Hafsah și a arătat spre est – potrivit unei alte versiuni, a stat la ușa lui ‘Aa’ishah și a arătat spre est – după cum se spune în Saheeh Muslim (2905). Astfel, este limpede că se face referire la direcție. În ceea ce privește apartamentele (soțiilor Profetului), nu se face referire la apartamentele în sine.

Are sens să spunem că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) s-ar fi rugat pentru binecuvântare pentru Shaam (Siria Mare) și Yemen, iar apoi, când nobilii Sahaabah (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) i-au cerut să se roage pentru Najd, el le-ar fi răspuns spunându-le că locuința lui ‘Aa’ishah va fi o sursă de fitnah și locul de unde va ieși partea laterală a capului lui Shaytaan? Ce minte rațională ar putea accepta această idee absurdă? Ce legătură ar putea exista între începutul și sfârșitul hadithului potrivit acestei denaturări ciudate a sensului

În afară de Naafi‘, hadithul a fost relatat și de mai mulți studenți ai lui ‘Abdullah ibn ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de el), printre care ‘Abdullah ibn Dinar, Saalim ibn ‘Abdullah ibn ‘Umar, Bishr ibn Harb și alții, toți relatându-l cu formularea „a arătat spre est”. Acest lucru a fost relatat de al-Bukhaari (3274, 3511), Muslim (7400), Ahmad și alții. A se vedea: al-Musnad al-Jaami‘ (10/833-834); as-Silsilah as-Saheehah (nr. 2494).

Nu ar trebui oare ca el – cel care înțelege relatarea în acest mod ciudat – să se întrebe cum se face că niciunul dintre nobilii Sahaabah nu a înțeles-o în acest mod denaturat, deși Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) le-a spus aceasta în timp ce li se adresa de pe minbar?

Dacă Mama Credincioșilor ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea) era cea la care se referea Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) în acest hadith, cum ar fi putut continua să trăiască împreună cu ea și să moară cu capul în poala ei (fie ca Allah să fie mulțumit de ea), când ea ar fi fost, chipurile, sursa tulburării și locul de unde urma să iasă partea laterală a capului lui Shaytaan – Allah să ne ferească?

Nu era oare Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) cel mai grijuliu dintre oameni față de ummah-ul său și cel mai dornic să-i protejeze de rău și tulburare? Cum ar fi putut, așadar, să tacă în privința a ceea ce știa că urma să facă soția sa, Mama Credincioșilor, ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea)?

Într-adevăr, cum ar fi putut nobilii Sahaabah – inclusiv ‘Ali ibn Abi Taalib (fie ca Allah să fie mulțumit de el) și alți membri ai familiei Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) – să tacă în această privință și să nu-l întrebe (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) despre ea sau să-i ceară permisiunea de a-i scăpa pe musulmani de fitnah (tulburarea) care urma să iasă din casa ei!

A relatat vreun istoric sau savant al hadithului că vreunul dintre cei prezenți la acel discurs a înțeles că se făcea referire la ‘Aa’ishah însăși (fie ca Allah să fie mulțumit de ea)?

Mai mult, ar accepta oare vreun musulman rațional ideea că cea mai bună creație și conducătorul omenirii, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), ar fi sugerat că locuința soției sale, care era cea mai dragă dintre soțiile lui, un loc care era propria sa casă, urma să fie locul de unde va ieși partea laterală a capului lui Shaytaan, în loc să fie un far de lumină pentru întreaga omenire până în Ziua Învierii, așa cum este cu adevărat? Există oare ceva care ar putea submina mai mult statutul nobilului nostru Profet Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) decât această denaturare care aruncă îndoieli asupra familiei și onoarei sale (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)?

Revelația cobora în apartamentul ei (fie ca Allah să fie mulțumit de ea), când Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) se afla cu ea sub aceeași învelitoare. Are sens să sugerăm că acest apartament urma să devină un loc de unde va ieși Shaytaan, pe baza unei interpretări denaturate a unor evenimente istorice?

Nu a fost oare Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) înmormântat în acel apartament, unde trupul său binecuvântat va rămâne până în Ziua Învierii, iar profeții sunt vii în mormintele lor, și totuși el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) ar fi descris, chipurile, în timpul vieții sale și după moartea sa, locul său de odihnă ca fiind un loc de unde vor ieși fitnah și partea laterală a capului lui Shaytaan?

‘Ammaar ibn Yaasir (fie ca Allah să fie mulțumit de el) – care era unul dintre cei mai importanți dintre cei care au luptat de partea lui ‘Ali ibn Abi Taalib (fie ca Allah să fie mulțumit de el) – a spus că Mama credincioșilor ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea)  va fi soția Profetului nostru (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) în Paradis, după cum a relatat al-Bukhaari (3772) de la al-Hakam, care a spus: L-am auzit pe Abu Waa’il spunând: Când ‘Ali i-a trimis pe ‘Ammaar și al-Hasan la Kufah pentru a le cere sprijinul, ‘Ammaar li s-a adresat spunând: Știu că ea este soția lui în această lume și în Lumea de Apoi, însă Allah vă pune la încercare pentru a vedea dacă Îl veți urma pe El sau pe ea. Dacă apartamentul Mamei credincioșilor este cauza tulburării, atunci cum ar fi putut ‘Ammaar ibn Yaasir să spună că ea va fi soția Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) în Paradis?

Într-adevăr, cei care au relatat hadithul de la ‘Abdullah ibn ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de el) au înțeles corect hadithul și l-au interpretat ca referindu-se la Najd-ul Iraq-ului, după cum se arată în relatarea transmisă de Imam Muslim în Saheeh-ul său (2905) de la Saalim ibn ‘Abdullah ibn ‘Umar, care a spus: O, oameni ai Iraq-ului, cât de des întrebați despre chestiuni minore în timp ce săvârșiți păcate majore! L-am auzit pe tatăl meu, ‘Abdullah ibn ‘Umar, spunând: L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) spunând: „Tulburarea va veni de acolo” și a arătat cu mâna spre est, „de unde va ieși partea laterală a capului lui Shaytaan.” Iată-vă acum lovindu-vă unii altora gâturile…

De unde au scos acești denaturatori acest mod ciudat în care interpretează acest hadith, care nu a fost relatat de niciunul dintre membrii familiei Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și nici de vreunul dintre cei care au luptat alături de ‘Ali ibn Abi Taalib (fie ca Allah să fie mulțumit de el) atunci când acesta a luptat împotriva lui ‘Aa’ishah, Talhah și az-Zubayr?

Shaykh al-Albaani (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Versiunile hadithului indică toate că direcția spre care a arătat Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) era estul, mai precis Iraq-ul, după cum am văzut în unele relatări care afirmă clar acest lucru. Acest hadith este unul dintre semnele Profeției sale (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), deoarece prima tulburare a venit din est și aceasta a fost cauza diviziunii dintre musulmani. În mod similar, inovațiile au început din aceeași direcție, precum inovațiile șiiților, Khaarijiților și ale altora.

Al-Bukhaari (7/77) și Ahmad (2/85, 153) au relatat că Ibn Abi Na‘eem a spus: Eram cu Ibn ‘Umar când un bărbat din Iraq l-a întrebat despre un muhrim (pelerin aflat în ihram) care ucide o muscă. El a spus: O, oameni ai Iraq-ului, mă întrebați despre un muhrim care ucide o muscă, în timp ce voi l-ați ucis pe fiul fiicei Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), iar Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Ei [al-Hasan și al-Husayn] sunt cele două plante ale mele parfumate în această lume”! O parte a acestei tulburări este ponegrirea de către șiiți a seniorilor Sahaabah (fie ca Allah să fie mulțumit de ei), precum Sayyidah ‘Aa’ishah as-Siddeeqah bint as-Siddeeq, a cărei nevinovăție a fost revelată din cer. Fanaticul șiit ‘Abd al-Husayn, în cartea sa al-Muraaja‘aat ( p. 237), a scris mai multe capitole în care o ponegrește și îi respinge hadithurile și o acuză de tot felul de lucruri cu toată îndrăzneala și nerușinarea, bazându-și argumentele pe hadithuri slabe și fabricate, dintre care unele au fost evidențiate de mine în ad-Da‘eefah (4963-4970), pe lângă denaturarea sensului hadithurilor saheeh și interpretarea lor într-un mod forțat. În mod similar, el – fie ca el să fie redus la tăcere și mâna lui să fie paralizată – a interpretat hadithul saheeh ca referindu-se la Sayyidah ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea) și a pretins că ea este fitnah menționată în hadith. „Monstruos este cuvântul care iese din gurile lor (adică faptul că El a născut (a luat) fii și fiice). Ei nu rostesc decât o minciună” [al-Kahf 18:5]. Și-au întemeiat aceasta pe cele două relatări menționate mai sus:

Prima relatare este relatarea lui al-Bukhaari, care spune: … și a arătat în direcția locuinței lui ‘Aa’ishah. Cealaltă relatare a fost transmisă de Muslim: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a ieșit din casa lui ‘Aa’ishah și a spus: „Capul necredinței este acolo.” Acest răufăcător a încercat să le inducă cititorilor săi impresia greșită că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) arăta spre casa lui ‘Aa’ishah însăși și că prin fitnah se făcea referire la ‘Aa’ishah însăși! Răspunsul nostru este că abordarea lui seamănă cu ceea ce au făcut evreii când au denaturat și au răstălmăcit cuvintele. Șiiții au înțeles cuvintele din prima relatare – „și a arătat în direcția locuinței lui ‘Aa’ishah” – ca și cum textul ar fi spus „și a arătat spre locuința lui ‘Aa’ishah”! Faptul că spune nahwa (în direcția/către) și nu ila (la/către) indică în mod definitiv că această înțelegere este greșită, mai ales că majoritatea relatărilor afirmă clar că a arătat spre est și că în unele relatări se spune că a arătat spre Iraq. Realitatea istorică dovedește acest lucru.

În ceea ce privește relatarea lui ‘Ikrimah, aceasta este munkar (ciudată), după cum s-a menționat mai sus. Chiar dacă s-ar sugera că este autentică, ea a fost rezumată până în punctul în care i s-a subminat sensul, iar acest șiit a exploatat-o foarte mult, după cum indică alte versiuni ale hadithului. Sensul este: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a ieșit din casa lui ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea), a făcut rugăciunea Fajr, apoi a stat lângă minbar (sau – potrivit unei relatări – la ușa lui ‘Aa’ishah, s-a întors cu fața spre răsărit și a arătat spre est. Potrivit unei relatări transmise de al-Bukhaari, el a arătat în direcția locuinței lui ‘Aa’ishah. Potrivit unei alte relatări transmise de Ahmad, el a arătat spre Iraq. Astfel, persoana imparțială, liberă de orice capricii și dorințe în privința tuturor acestor versiuni ale acestui hadith, va înțelege cu siguranță falsitatea calomniilor pe care acest șiit le-a aruncat asupra lui ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea). Fie ca Allah să-l trateze după cum merită.

Încheierea citatului din as-Silsilah as-Saheehah (nr. 2494, 5/655)

Shaykh ‘Abd al-Qaadir Sufi a spus, referitor la această denaturare a hadithului, că este o înțelegere incorectă:

Poate fi respinsă prin faptul că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) stătea pe minbarul său, care se afla la vest de casele soțiilor sale (fie ca Allah să fie mulțumit de ele) și la vest de casa fiicei sale Faatimah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea), întrucât toate aceste case se aflau în dreapta minbarului, spre est. Acesta este un lucru care nu poate fi contestat sau disputat. Așa cum Raafidiții înșiși au decis să interpreteze direcția estică drept referindu-se la casa lui ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea), Naasibii [cei care se opun lui Ahl al-Bayt] ar putea decide să interpreteze direcția estică drept referindu-se la casa lui Faatimah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea)! Aceasta este nebunie din partea ambelor tabere.

Încheierea citatului din as-Saa‘iqah (p. 151)

Dr Ibraaheem ar-Ruhayli (fie ca Allah să-l păstreze) a spus:

Unele relatări menționează unele dintre triburile care locuiau în acea regiune și descriu situația oamenilor ei:

S-a relatat că Ibn Mas‘ood a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a arătat cu mâna spre Yemen și a spus: „Credința este acolo, iar asprimea și împietrirea inimii se află printre proprietarii neciopliți de cămile, de unde se ridică partea laterală a capului lui Shaytaan, Rabee‘ah și Mudar.” Aceste relatări indică în mod definitiv că atunci când Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus „Fitnah este acolo”, el se referea la ținuturile estice, după cum afirmă clar relatările, iar în unele relatări este descrisă populația acelui ținut și unele dintre triburile sale sunt identificate pe nume. Aceasta dovedește clar falsitatea afirmației Raafidiului potrivit căreia el ar fi arătat spre casa lui ‘Aa’ishah. Aceasta este o opinie falsă și invalidă; nimeni nu a înțeles-o vreodată astfel și nimeni nu a afirmat-o în afară de acest Raafidi plin de ură.

Încheierea citatului din al-Intisaar li-s’Sahb wa al-Aal min Iftiraa’aat as-Samaawi ad-Daall (p. 323)

Shaykh Shahaatah Muhammad Saqar a spus:

Cuvintele șiiților nu pot însemna decât unul dintre două lucruri:

Fie spun că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa și a familiei sale) s-a referit la ‘Aa’ishah însăși atunci când a arătat, fie spun că el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa și a familiei sale) s-a referit chiar la locuința ei.

Dacă spun prima variantă, atunci aceasta este în mod evident falsă, pe baza folosirii lingvistice din hadith, deoarece se poate referi doar la un loc precis, nu la o persoană, precum atunci când a spus „de unde” și „fitnah este acolo”, referindu-se la locul în care va sălășlui fitnah.

Dacă spun a doua variantă, și anume că el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa și a familiei sale) s-a referit chiar la locuința ei, atunci nu ar fi putut fi astfel în timpul vieții Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa și a familiei sale), deoarece el însuși locuia acolo și venea la ea de fiecare dată când era ziua lui ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea); de fapt, venea acolo de două ori mai des decât în casele celorlalte soții ale sale, deoarece ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea) avea două zile, ziua ei și ziua lui Sawdah bint Zam‘ah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea), întrucât aceasta din urmă îi cedase ziua lui ‘Aa’ishah, deoarece știa că Profetul o iubea.

Mai mult, când Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa și a familiei sale) era pe moarte, a dorit să fie îngrijit în casa lui ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea), nu în casele celorlalte soții ale sale, și a rămas acolo până când a trecut la cele veșnice (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa și a familiei sale) în casa lui ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea), fiind înmormântat acolo, chiar dacă acest lucru îi poate deranja pe Raafidiți.

Nu mai există nicio altă interpretare posibilă decât aceea ca ei să spună că se făcea referire la locuința lui ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea) după moartea Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa și a familiei sale). Dacă spun aceasta, atunci își cer propria pieire, deoarece locuința lui ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea) a devenit mormântul Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa și a familiei sale) după moartea sa și nu mai era casa ei, astfel încât să poată fi descrisă ca aparținându-i. Cum poate crede orice persoană rațională că Allah, preamărit fie El, ar fi fost mulțumit ca robul Său iubit Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa și a familiei sale) să fie înmormântat într-un loc de unde ar fi ieșit fitnah, potrivit afirmației Raafidiților?!

Este într-adevăr una dintre minunile lui Allah, preamărit fie El, faptul că El a făcut ca locuința lui ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea) să devină locul în care robul și iubitul Său Muhammad urma să fie îngrijit în timpul bolii sale, apoi a făcut ca aceasta să devină mormântul său și apoi a desăvârșit acest lucru făcând ca cei doi tovarăși și sfătuitori ai săi, Abu Bakr și ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de amândoi), să fie înmormântați lângă el.

Dacă această opinie fabricată, propagată de șiiți, ar fi fost validă sau posibilă în vreun fel, am fi aflat despre cineva care a susținut-o, a citat-o sau a folosit-o drept dovadă dintre cei care au avut divergențe cu Mama Credincioșilor ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea) și care aveau rangul Taabi‘een-ilor sau al celor care au venit după ei. În ceea ce-i privește pe Sahaabah, este cu siguranță imposibil să credem că vreunul dintre ei a susținut o asemenea opinie. Deoarece nu am găsit pe nimeni care să fi sugerat această interpretare, putem concluziona că ea este pură minciună și fabricație împotriva Mamei credincioșilor (fie ca Allah să fie mulțumit de ea) din partea șiiților, pe aceeași linie cu ceea ce au făcut predecesorii lor timpurii (adică ipocriții) în cazul calomniei împotriva ei (al-ifk).

Încheierea citatului din Ummuna ‘Aa’ishah (91-94).

Și Allah știe cel mai bine.