Înapoi la întrebări
Întrebare și Răspuns

Respingerea celor care încearcă să demonstreze că Coranul nu este adevărat

Fatwa # 5105Redacția tawhid.ro
Islam Q&ASursa
Sursă contextuală

Întrebare

Recent am devenit conștient de unele cercetări academice realizate de cercetători germani cu privire la infailibilitatea Coranului. Unele dintre constatările lor sunt discutate într-un articol din Atlantic Monthly intitulat "What Is the Koran?", scris de Toby Lester și publicat în numărul din ianuarie 1999 al revistei. Esența cercetării lor este că unele fragmente foarte vechi ale Coranului, găsite într-o moschee din Yemen, prezintă mici, dar semnificative abateri față de textele coranice standard. În unele cazuri, scrierea de pe fragmentele găsite fusese spălată, iar deasupra fusese înlocuită cu o altă scriere. Articolul încearcă să pună la îndoială concepția musulmană potrivit căreia Coranul este absolut demn de încredere și încearcă, în schimb, să arate că este un text literar supus schimbării, la fel ca oricare altul. Nu sunt musulman, dar știu că Coranul ocupă în Islam o poziție similară celei a lui Christ în creștinism. Având în vedere acest lucru, domnule, cum ați răspunde acestor încercări de a contesta infailibilitatea absolută a Coranului? În opinia dumneavoastră, acești cercetători au intenții false care fac ca rezultatele lor să nu fie demne de încredere? Sau aveți un alt răspuns la aceste atacuri împotriva veridicității Coranului?."

Răspuns

1 – Dovada că exemplarele Sfântului Coran pe care le avem în fața noastră nu se bazează doar pe una sau două dovezi, ci este demonstrată printr-o cantitate vastă de dovezi pe care nicio persoană corectă nu le poate studia fără să fie convinsă că acesta este exact așa cum Allah i l-a revelat lui Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). 

2 – Au existat generații care au venit una după alta, recitând Cartea lui Allah, studiind-o, memorând-o și consemnând-o în scris. Ele nu au omis nicio literă și nimeni nu poate schimba nici măcar semnul vocalic al unei singure litere. Scrierea este doar un mijloc de păstrare a ei; în esență, ea este păstrată în inimile lor. 

3 – Coranul nu a ajuns la noi de unul singur, astfel încât să fi putut fi făcute așa-numitele modificări. Dimpotrivă, interpretarea versetelor sale, sensurile cuvintelor sale, motivele revelării sale, gramatica cuvintelor sale și comentariul asupra verdictelor sale au fost toate transmise. Când acestei Cărți i s-a acordat o asemenea grijă, cum ar fi putut mâini păcătoase să găsească o cale de a denatura chiar și o singură literă din ea, de a adăuga un cuvânt sau de a elimina un verset? 

4 – Coranul vorbește despre lucruri nevăzute, din viitor, pe care Allah i le-a revelat Mesagerului Său Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) pentru a-i arăta că acestea provin de la Allah. Dacă o ființă umană vrea să scrie o carte, poate descrie un eveniment sau își poate exprima un punct de vedere, dar dacă orice ființă umană ar vorbi despre lucruri nevăzute, în acest domeniu s-ar putea baza doar pe speculații și minciuni. Însă Coranul a vestit înfrângerea romanilor de către perși, într-un moment în care nu exista niciun mijloc de comunicare prin care arabii să fie informați despre acest eveniment. Aceleași versete au prevestit, de asemenea, că ei (perșii) vor fi înfrânți după un anumit număr de ani. Dacă ceea ce a spus Coranul nu ar fi fost exact, atunci necredincioșii ar fi avut o mare ocazie să critice Coranul. 

5 – Dacă citești orice verset din Coran, apoi mergi în America sau Asia sau în junglele Africii, ori în deșerturile Arabiei sau în orice loc în care există musulmani, vei găsi că toți au exact același verset, memorat pe de rost sau în cărțile lor; nicio literă din el nu va fi fost modificată.  

Așadar, care este importanța acestui manuscris necunoscut din Yemen, pe care nu l-am văzut și în care unii ignoranți ar fi putut modifica, în vremuri recente, un verset sau un cuvânt? 

Are acest argument vreo greutate atunci când este cercetat și discutat în mod corespunzător? Mai ales când oamenii pretind că sunt corecți și obiectivi în cercetarea lor.  

Care ar fi răspunsul lor dacă am merge la una dintre cărțile lor cele mai de încredere, scrisă de un autor bine cunoscut, o carte din care există multe exemplare în lume, toate exact la fel, și am afirma că există un exemplar al acestei cărți într-o țară oarecare în care există material suplimentar și modificări și că este diferit de ceea ce se află în exemplarele lor? Ar acorda ei vreo atenție acestui lucru? 

Răspunsul lor ar fi același cu al nostru. 

6 – Nu se poate dovedi autenticitatea exemplarelor manuscrise aflate în posesia musulmanilor în acest mod simplist, deoarece avem experți care cunosc istoria caligrafiei și avem principii și îndrumări prin care putem determina dacă un manuscris este autentic, precum numele și semnăturile celor care l-au ascultat și l-au citit.  

Nu credem că aceste caracteristici sunt prezente în acest așa-numit exemplar al Coranului din Yemen sau în altele. 

7 – Suntem bucuroși să încheiem răspunsul nostru cu această poveste adevărată care s-a petrecut în Bagdad în timpul erei ‘Abbasid, când un evreu a vrut să afle cât de adevărate sunt cărțile atribuite de adepții lor lui Dumnezeu, și anume Tora printre evrei, Evanghelia printre creștini și Coranul printre musulmani. 

El s-a dus la Tora și a adăugat și a eliminat câteva lucruri minore care nu erau foarte evidente, apoi i-a dat-o unui scrib dintre evrei și i-a cerut să facă exemplare ale ei. Nu a durat mult până când aceste exemplare au fost așezate în sinagogile evreilor și au circulat printre principalii lor savanți. 

Apoi s-a dus la Evanghelie și a adăugat și a eliminat câteva lucruri, așa cum făcuse cu Tora, și le-a dat scribilor lor și le-a cerut să facă exemplare ale ei. Nu a durat mult până când aceasta a început să fie citită în bisericile lor și a circulat printre savanții lor. 

Apoi s-a dus la Coran și a adăugat și a eliminat câteva lucruri, așa cum făcuse cu Tora și Evanghelia. Apoi i l-a dat unui scrib musulman pentru a face exemplare ale lui. 

Când s-a întors să-și ia exemplarul, scribul i l-a aruncat în față și i-a spus că acesta nu era Coranul musulmanilor! 

Din acest experiment, omul a ajuns să știe că Coranul este adevărata Carte a lui Allah și că toate celelalte cărți sunt opere ale ființelor umane. 

Dacă scribii musulmanilor puteau să-și dea seama că acest exemplar fusese modificat, atunci cum ar fi putut el să circule printre savanții musulmani fără să fie detectat? 

Dacă întrebătoarea vrea să repete acest experiment străvechi în zilele noastre, tot ce trebuie să facă este să procedeze la fel ca acel evreu, care ulterior s-a convertit la Islam; ea poate adăuga și elimina lucruri din aceste trei cărți și poate vedea ce se întâmplă ca rezultat. 

Dar nu-i spunem să-i arate exemplarul Coranului unui scrib, ci îi spunem să-l arate copiilor musulmani, iar ei îi vor spune unde se află greșelile în exemplarul ei! 

Unele state musulmane au tipărit Mus-haf-uri în care existau greșeli, iar copiii mici le-au descoperit înaintea adulților!

 Iar Allah este Călăuzitorul către Calea Dreaptă.

Distribuie
Informații editoriale
Sinteză documentată — responsabil editorial: Echipa editorială Tawhid.ro
Sursă documentată:
Statutul sursei: Sursă contextualăDrepturile asupra contribuției editoriale originale Tawhid.ro sunt rezervate; sursele citate își păstrează propriile drepturi.

Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).

Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.