Repetarea istorisirilor în Coran cu formulări diferite

Repetarea istorisirilor și a formulărilor lor în Coranul cel Sfânt, însă în contexte diferite și cu formulări sinonime, este una dintre caracteristicile evidente ale narațiunii coranice, deoarece o istorisire poate fi repetată în mai multe sure, iar de fiecare dată este relatată într-un context și într-un stil diferit. Astfel, istorisirea este repetată prin expresii noi, care oferă nuanțe diferite de sens și lecții noi, în diverse stiluri elocvente. De aceea, savanții și comentatorii au considerat această variație a formulărilor și expresiilor drept unul dintre aspectele elocvenței și au afirmat că unul dintre obiectivele istorisirilor coranice este ca un singur eveniment să poată fi menționat în contexte diferite. Ei au scris chiar cărți dedicate acestei tehnici, printre care se numără cartea al-Muqtanis fi Fawa’id Tikrar al-Qasas, de Badr al-Din ibn Jama‘ah, menționată de al-Suyuti în al-Itqan (2/184).

Al-Zarkashi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Prezentarea aceleiași idei prin tehnici și stiluri diferite este, în mod evident, un semn al elocvenței."(Al-Burhan fi ‘Ulum al-Quran 3/26).

Dacă am dori să enumerăm beneficiile pe care această variație a prezentării le poate adăuga frumuseții Coranului, am menționa numeroase astfel de beneficii. Vom menționa mai jos câteva dintre ele:

1.

Adăugarea unor detalii care nu au fost menționate în alte contexte. Exemplul menționat în întrebare este unul dintre aceste beneficii. Versetele din Surat al-Hijr adaugă o descriere mai specifică a materialului din care a fost creat Adam (pacea fie asupra lui), și anume faptul că a fost creat din lut uscat, făcut din nămol negru modelat, lucru care nu a fost menționat în versetele din Surat al-A‘raf, care se referă la aceeași idee.

2.

Confirmarea provocării pe care Coranul le-a adresat-o arabilor politeiști, de a produce ceva asemănător Coranului. Această variație în prezentarea unei singure idei a scos la iveală incapacitatea lor de a produce ceva asemănător, indiferent de stilul sau cuvintele pe care le-ar fi putut folosi.

3.

Însuflețirea istorisirii, astfel încât cititorul să nu se plictisească de ea. Aceasta deoarece o nouă variație în prezentarea istorisirii îl face pe om mai atent și mai înclinat să asculte și îl menține pe cititor implicat și interesat atunci când citește acest text sfânt. Acesta este, de asemenea, unul dintre cele mai importante obiective. Astfel, omul elocvent se va simți înclinat să o asculte, datorită înclinației naturale a omului de a trece de la un lucru la altul, fiecare dintre acestea oferindu-i propria plăcere.

4.

Prezentarea unei teme într-un mod uimitor atunci când este expusă în stiluri diferite. Politeiștii din timpul Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) erau uimiți de cât de des erau repetate aceste istorisiri, într-un stil diferit de fiecare dată, deși tema era aceeași. Astfel, Allah, Preaslăvitul, le-a arătat că ceea ce îi uimea fusese produs de Unul a Cărui putere este infinită și ale Cărui cuvinte nu pot fi numărate.

5.

Crearea unei armonii între temă și contextul în care este prezentată istorisirea. Uneori, contextul impune evidențierea unui anumit aspect al istorisirii în discuția care are loc în acel context, aspect care nu trebuia evidențiat într-un alt context în care aceeași istorisire era menționată. Acest motiv este unul dintre fundamentele elocvenței Coranului și ale caracterului său miraculos. El este discutat mai detaliat în unele cărți de Tafsir.

Puteți citi despre aceste beneficii și despre altele în cartea al-Burhan fi ‘Ulum al-Quran (3/26-29).

Dr. Fadl Hasan ‘Abbas (fie ca Allah să aibă milă de el) spune: Metoda narativă din Coranul cel Sfânt este o metodă strălucită și miraculoasă, deoarece o istorisire poate fi menționată în multe sure. Deși unele sure pot menționa un singur detaliu al istorisirii, alte scene și evenimente sunt menționate în alte sure în care este relatată aceeași istorisire, indiferent dacă istorisirea conține multe evenimente sau puține. Astfel, în fiecare sură vei găsi un detaliu al istorisirii pe care nu îl găsești în altă parte, iar fiecare sură menționează un detaliu potrivit temei și contextului acelei sure. Prin urmare, istorisirea este menționată în sure într-un anumit loc din fiecare sură, potrivit pentru ea."(Al-Qasas al-Qurani  81).

Și Allah știe cel mai bine.