Relația dintre păcat și atitudinea față de Aqeedah

Atitudinile bune – care sunt acelea ce reprezintă acte de ascultare în sine sau conduc la ascultare – fac parte din Islam; de fapt, ele sunt Islamul. Allah l-a lăudat pe Profetul Său Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) pentru că avea „un caracter de o măreție sublimă”, iar Ibn ‘Abbas a interpretat khuluq (tradus aici prin „caracter”) ca însemnând Islam.

Allah spune (interpretarea sensului):

„Și, cu adevărat, tu (o, Muhammad) ai un caracter de o măreție sublimă”

[al-Qalam 68:4]

Ibn ‘Abbaas (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Ai un nivel sublim de religie, iar aceasta este Islamul. Relatat de al-Tabaraani în Tafseer-ul său (12/179).

Opinia corectă este că caracterul nu poate fi separat de religie. Al-Fayroozabaadi a spus în cartea sa Basaa’ir Dhawi’l-Tamyeez (2/568): Trebuie să se știe că religia este în întregime caracter. Cel al cărui caracter îl depășește pe al tău te va depăși în angajamentul religios. Sfârșitul citatului.

Fără îndoială, ‘aqeedah (credința) are o legătură puternică cu conduita și caracterul unei persoane, fie ele negative sau pozitive. Acest lucru este clar din mai multe aspecte, printre care următoarele:

1 – Musulmanul care crede că Allah îl poate auzi și vede și că îi cunoaște secretele, iar această credință este foarte puternică în el, va fi influențat de aceasta și nu va face lucruri pe care le-ar putea face o persoană a cărei credință în aceste aspecte este slabă.

Printre dovezile acestui lucru se numără următoarele:

(a)Versetul în care Allah spune (interpretarea sensului):

„Dar dacă faceți bine și vă feriți de rău, cu adevărat, Allah este Bineștiutor a ceea ce faceți”

[al-Nisa’ 4:128]

(b)Versetul în care Allah spune (interpretarea sensului):

„O, voi cei care credeți! Fiți statornici în dreptate, martori pentru Allah, chiar dacă aceasta este împotriva voastră, a părinților voștri sau a rudelor voastre, fie el bogat sau sărac, Allah este un Protector mai bun pentru amândoi (decât voi). Așadar, nu urmați poftele (inimilor voastre), ca să nu vă abateți de la dreptate; iar dacă denaturați mărturia voastră sau refuzați să o depuneți, cu adevărat, Allah este Bineștiutor a ceea ce faceți”

[al-Nisa’ 4:135]

(c)Versetul în care Allah spune (interpretarea sensului):

„Cu adevărat, Allah vă poruncește să înapoiați lucrurile încredințate celor cărora li se cuvin; iar atunci când judecați între oameni, să judecați cu dreptate. Cu adevărat, cât de minunat este ceea ce vă învață El (Allah)! Într-adevăr, Allah este Cel care aude totul și vede totul”

[al-Nisa’ 4:58]

2 – Musulmanul care crede în promisiunile și avertismentele lui Allah va fi motivat de această credință să facă ceea ce este iubit de Allah și să se ferească de tot ceea ce este urât de El.

S-a relatat că Abu Hurayrah a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cei mai desăvârșiți dintre credincioși în credință sunt cei cu cea mai bună atitudine.” Relatat de al-Tirmidhi (1162), iar el a spus: este hasan saheeh. Relatat și de Abu Dawood (4682).

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus:

Este bine cunoscut faptul că cei mai iubiți dintre creațiile Sale pentru El sunt credincioșii, iar dacă cei mai desăvârșiți dintre ei în credință sunt cei cu cea mai bună atitudine, atunci cei mai iubiți de El sunt cei cu cea mai bună atitudine, iar khuluq (caracterul, atitudinea) este religie, după cum spune Allah (interpretarea sensului): „Și, cu adevărat, tu (o, Muhammad) ai un caracter de o măreție sublimă” [al-Qalam 68:4]. Ibn ‘Abbaas a spus: Un nivel înalt de religie. Acesta a fost interpretat astfel și de Sufyaan ibn ‘Uyaynah, Ahmad ibn Hanbal și alții, după cum am explicat în altă parte. Al-Istiqaamah (p. 442).

Al-Mubaarakfoori (Allah să aibă milă de el) a spus: El a spus: „Cei mai desăvârșiți dintre credincioși în credință sunt cei cu cea mai bună atitudine”, deoarece desăvârșirea credinței presupune un caracter bun și un comportament bun față de toți oamenii.

Tuhfat al-Ahwadhi (4/273).

3 – Tăria credinței îl motivează pe om să facă fapte neprihănite și îl împiedică să se complacă în păcat.

Acest lucru este indicat de următoarele:

(a)S-a relatat de la Abu Hurayrah că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Niciun adulter nu este credincios în momentul în care comite adulterul; niciun hoț nu este credincios în momentul în care fură; niciun consumator de vin nu este credincios în momentul în care îl consumă.” Relatat de al-Bukhaari (2334) și Muslim (57).

(b)S-a relatat de la Abu Shurayh că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Pe Allah, el nu crede; pe Allah, el nu crede; pe Allah, el nu crede.” S-a spus: Cine, o, Mesager al lui Allah? El a spus: „Cel de al cărui rău vecinul său nu este în siguranță.” Relatat de al-Bukhaari (5670).

(c)S-a relatat de la ‘Abd-Allah ibn ‘Umar că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a trecut pe lângă un om ansaari care își îndemna fratele să fie modest. Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Lasă-l, căci modestia face parte din credință.” Relatat de al-Bukhaari (24) și Muslim (36).

Maalik ibn Dinar (Allah să aibă milă de el) a spus: Credința începe în inimă slabă și plăpândă, precum o plantă. Dacă stăpânul ei are grijă de ea și o hrănește cu știință folositoare și fapte neprihănite și îndepărtează de ea buruienile și lucrurile care o vor slăbi, atunci în curând va crește și se va înmulți, își va dezvolta rădăcini și ramuri, va rodi și va oferi umbră fără sfârșit, până când va deveni precum un munte. Dar dacă stăpânul ei o neglijează și nu are grijă de ea, o capră va veni și o va mânca sau un copil va veni și o va lua, iar buruienile vor crește, o vor acoperi și o vor distruge. Același lucru se aplică și credinței.

Khaythamah ibn ‘Abd al-Rahmaan a spus: Credința devine puternică în sol fertil și slăbește în sol arid. Solul ei fertil este reprezentat de faptele neprihănite, iar solul ei arid este reprezentat de păcat și neascultare. Citat de Ibn Taymiyah în al-Eemaan, p. 213.

4 – Prin voința și hotărârea lui Allah, credința împiedică multe atitudini rele și păcate împotriva cărora Islamul emite avertismente severe, precum înfurierea, ruperea veșmântului, smulgerea părului și bocetul. Credința îl cheamă, de asemenea, pe om să dobândească cele mai bune atitudini, precum răbdarea, acceptarea și căutarea răsplății. S-a relatat că Suhayb al-Roomi (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cât de minunată este situația credinciosului, căci toate lucrurile sale sunt bune. Dacă i se întâmplă ceva bun, îi mulțumește pentru aceasta, iar acest lucru este bun pentru el; dacă i se întâmplă ceva rău, îl îndură cu răbdare, iar acest lucru este bun pentru el. Aceasta nu se aplică nimănui în afară de credincios.” Relatat de Muslim (2999).

În Sunan Abi Dawood (4700) se spune: ‘Ubaadah ibn al-Saamit i-a spus fiului său: Nu vei gusta niciodată realitatea credinței până când nu vei înțelege că ceea ce te-a lovit nu putea să te ocolească și că ceea ce te-a ocolit nu putea să te lovească. L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) spunând: „Primul lucru pe care Allah l-a creat a fost Condeiul și i-a spus: «Scrie.»

Acesta a spus: «O, Doamne, ce să scriu?»

El a spus: «Scrie hotărârile tuturor lucrurilor până când începe Ceasul.»”

O, fiul meu, l-am auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) spunând: „Cine moare crezând în altceva decât aceasta nu îmi aparține.” Clasificat ca saheeh (autentic) de al-Albaani.

5 – Islamul ne îndeamnă să facem multe fapte bune, confirmând legătura lor cu credința în Allah și în Ziua de Apoi, și interzice păcatele și faptele care atrag pedeapsa amintindu-ne de credința în Allah și în Ziua de Apoi.

Acest lucru este indicat de următoarele:

(a)S-a relatat că Abu Hurayrah a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cine crede în Allah și în Ziua de Apoi să-și cinstească vecinul; cine crede în Allah și în Ziua de Apoi să-și cinstească oaspetele; cine crede în Allah și în Ziua de Apoi să spună lucruri bune sau să păstreze tăcerea.” Relatat de al-Bukhaari (5672) și Muslim (47).

(b) S-a relatat de la ‘Abd-Allah ibn ‘Umar că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu este permis unei femei care crede în Allah și în Ziua de Apoi să călătorească pe o distanță de trei nopți, decât dacă are cu ea un mahram (rudă apropiată de sex masculin cu care nu se poate căsători niciodată).” Relatat de al-Bukhaari (1036)și Muslim (1338).

(c)S-a relatat că Umm Habeebah a spus: L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) spunând: „Nu este permis unei femei care crede în Allah și în Ziua de Apoi să jelească mai mult de trei zile pentru cineva care moare, cu excepția soțului, patru luni și zece zile.” Relatat de al-Bukhaari (1221) și Muslim (1486).

6 –Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a explicat în Sunnah sa (învățăturile profetice) că o credință falsă, precum ipocrizia, conduce la atitudini rele și fapte rele.

S-a relatat de la Abu Hurayrah că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Semnele ipocritului sunt trei: când vorbește, minte; când face o promisiune, o încalcă; iar când i se încredințează ceva, trădează acea încredere.” Relatat de al-Bukhaari (33) și Muslim (59).

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus: Cei care se opun oamenilor hadithului (ahl al-sunnah-adepții Profetului) sunt cei mai predispuși să aibă fapte rele, fie din cauza credințelor corupte și a ipocriziei, fie din cauza unei boli a inimii și a slăbiciunii credinței. Printre ei se află cei care neglijează obligațiile, depășesc limitele, tratează cu ușurință drepturile și îndatoririle și au inimile împietrite, după cum este clar pentru toată lumea. Majoritatea Shaykh-ilor lor sunt acuzați de păcate majore, chiar dacă printre ei se află unii cunoscuți pentru ascetism și adorare. Ascetismul și adorarea unora dintre oamenii de rând ai lui Ahl al-Sunnah sunt mai bune decât ceea ce fac ei.

Este bine cunoscut faptul că știința este baza acțiunii, iar rădăcinile sănătoase produc ramuri sănătoase. Un om nu face fapte rele decât din două motive: nevoie sau ignoranță. Cel care este conștient de caracterul respingător al unui lucru de care nu are nevoie nu îl va face, cu excepția cazului în care capriciile și dorințele sale i-au copleșit rațiunea și l-au făcut să comită păcatul, ceea ce este o chestiune cu totul diferită. Majmoo’ al-Fataawa (4/53).

Îi cerem lui Allah să îndrepte toate treburile noastre și să ne călăuzească spre cele mai bune cuvinte, fapte și atitudini.

Și Allah știe cel mai bine.