Relatări false despre așezarea pământului pe spatele unui taur

Cu privire la ceea ce a menționat cel care întreabă, nu există nicio dovadă care să confirme acest lucru în Nobilul Qur’an sau în Sunnah saheeh a Profetului. Cel mai mult din ceea ce a fost relatat cu privire la aceasta sunt relatări de la unii dintre Sahaabah și Taabi‘een. 

S-a relatat de la Ibn ‘Abbaas (Allah să fie mulțumit de el) că a spus: Primul lucru pe care Allah l-a creat a fost Calamul, iar acesta a scris tot ceea ce urma să se întâmple. Apoi a fost ridicat aburul apei, din care au fost create cerurile. Apoi a fost creat noon – adică balena –, iar pământul a fost întins pe spatele lui noon, iar pământul s-a mișcat și s-a cutremurat. Apoi a fost făcut stabil prin munți și, din acest motiv, munții se laudă în fața pământului. Și a recitat (interpretarea sensului): „Noon. (Aceste litere (Noon etc.) sunt una dintre minunile Qur’anului, iar nimeni în afară de Allah (Singur) nu le cunoaște sensurile). Prin calem și ceea ce (îngerii) scriu (în Registrele oamenilor)” [al-Qalam 68:1]. 

Aceasta a fost relatată de ‘Abd al-Razzaaq în Tafseer al său (2/307); Ibn Abi Shaybah (14/101); Ibn Abi Haatim – după cum este menționat în Tafseer Ibn Katheer (8/210); at-Tabari în Jaami‘ al-Bayaan (23/140); al-Haakim în al-Mustadrak (2/540); și mulți alții. Toți au relatat-o prin intermediul lui al-A‘mash, de la Abu Zabyaan Husayn ibn Jundub, de la Ibn ‘Abbaas. Acesta este un isnaad saheeh. Al-Haakim a spus: Acest hadith este saheeh conform condițiilor celor doi shaykh (al-Bukhaari și Muslim), deși ei nu l-au relatat. Adh-Dhahabi a spus în at-Talkhees [Este saheeh] conform condițiilor lui al-Bukhaari și Muslim, după cum a fost relatat de la Mujaahid, Muqaatil, as-Suddi și al-Kalbi. Vezi: ad-Durr al-Manthoor (8/240); Tafseer Ibn Katheer (8/185), la începutul comentariului asupra Soorat al-Qalam. 

Acest raport – după cum puteți vedea – este mawqoof (suspendată / aflată în așteptare) și reprezintă cuvintele lui Ibn ‘Abbaas. Nu sunt cuvintele Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah să fie asupra lui). Cel mai probabil, Ibn ‘Abbaas (fie Allah mulțumit de el) a aflat acest lucru din cuvintele lui Ka‘b al-Ahbaar sau din cărțile Bani Israa’eel, care conțin multe lucruri ciudate și stranii, precum și minciuni. Acest lucru este indicat de detaliile menționate în unele dintre cărțile de tafseer cu privire la această chestiune. 

Imam al-Baghawi (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Relatatorii au spus: Când Allah a creat pământul și l-a despărțit (de ceruri), El a trimis de sub Tron un înger care a coborât pe pământ până când a ajuns sub cele șapte pământuri, apoi le-a așezat pe umerii săi, cu una dintre mâini în est și cealaltă în vest, întinse și ținând cele șapte pământuri până când a reușit să le așeze. Picioarele lui nu aveau un loc ferm pe care să stea, așa că Allah, preaslăvit și înălțat fie El, a trimis din al-Firdaws un taur care avea patruzeci de mii de coarne și patruzeci de mii de picioare și a făcut ca picioarele îngerului să stea pe cocoașa sa, însă picioarele lui nu s-au așezat ferm pe ea. Așadar, Allah a luat un smarald verde din cel mai înalt nivel al al-Firdaws, a cărui grosime era distanța a cinci sute de ani, și l-a așezat între cocoașa și urechea taurului, astfel încât picioarele îngerului să poată sta ferm pe el. Coarnele acelui taur ies de sub straturile pământului, iar nările lui sunt în mare. În fiecare zi respiră. Când expiră, fluxul se apropie de uscat, iar când inspiră, fluxul se retrage. Picioarele taurului nu aveau un loc ferm pe care să stea, așa că Allah, preaslăvit fie El, a creat o stâncă la fel de groasă precum șapte ceruri și șapte pământuri, astfel încât picioarele taurului să poată sta ferm pe ea. Aceasta este stânca pe care Luqmaan a menționat-o fiului său când a spus: „O, fiul meu! Dacă ar fi ceva egal cu greutatea unui bob de muștar și s-ar afla într-o stâncă, în ceruri sau pe pământ, Allah l-ar scoate la iveală” [Luqmaan 31:16]. Stânca nu era stabilă, așa că Allah a creat un noon, care este o balenă uriașă, și a așezat stânca pe spatele ei, iar pe trupul ei nu mai era nimic altceva. Balena se află pe un ocean, oceanul este purtat pe spatele vântului, iar vântul este purtat de puterea divină. S-a spus că întreaga lume, cu tot ceea ce se află pe ea, este doar două litere (kaaf și noon din cuvântul kun, însemnând „Fii!”); Atotputernicul, preaslăvit și înălțat fie El, i-a spus: „Fii!”, și a fost. 

Ka‘b al-Ahbaar a spus:

Iblees a reușit să ajungă la balena pe al cărei spate este purtat pământul și i-a șoptit: Știi ce se află pe spatele tău, o, Leviathan – numele balenei –, dintre națiuni, animale, copaci și munți? Dacă îi scuturi, îi vei arunca de pe spatele tău. Leviathan s-a gândit să facă acest lucru, însă Allah a trimis o vietate care a intrat în nările sale și a ajuns la creierul său, iar balena L-a implorat pe Allah din cauza ei, și Allah i-a permis să plece.

Ka‘b a spus: Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul meu, balena privește vietatea, iar vietatea privește balena, în cazul în care balena ar vrea să facă acest lucru, caz în care vietatea este pregătită să sară înapoi în nările sale. Citat încheiat.

Ma‘aalim at-Tanzeel (8/186). Există o relatare similară în Tafseer al-Qurtubi (29/442). Cuvintele lui Ka‘b al-Ahbaar au fost relatate de Abu Nu‘aym în Hilyat al-Awliya’ (8/6). Comentatorii Tafseer at-Qurtubi (1/385), atât Dr ‘Abdullah ibn ‘Abd al-Muhsin at-Turki, cât și Muhammad Ridwaan ‘Irqsoosi, au comentat această relatare și au spus: Este o relatare Israa’eeli (adică din surse evreiești), pentru care nu există nicio bază. Ar fi fost mai bine ca autorul să păstreze asemenea lucruri în afara cărții sale. Citat încheiat.

Priviți cum relatatorii au adăugat mai multe detalii poveștii, iar în cele din urmă chestiunea poate fi urmărită până la Ka‘b al-Ahbaar, care a fost sursa multor lucruri ciudate atribuite acestei religii.

Prin urmare, al-Haafiz Ibn Katheer a arătat în al-Bidaayah wa’n-Nihaayah (1/15) – după ce a menționat o serie de relatări ciudate, inclusiv acest hadith – că acesta face parte dintre Israa’eeliyyaat (relatări din surse evreiești) și a spus: În această relatare cu acest isnaad, as-Suddi menționează multe lucruri ciudate; este ca și cum multe dintre ele ar proveni din Israa’eeliyyaat. Citat încheiat.

Există, de asemenea, unele hadithuri marfoo‘, munkar (neobișnuite), cu sensuri similare, inclusiv relatarea transmisă de la Ibn ‘Umar, potrivit căreia Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Pământul este deasupra apei, apa este deasupra unei stânci, iar stânca se află pe spatele unei balene ale cărei înotătoare ating Tronul. Balena se află pe umerii unui înger ale cărui picioare nu stau pe nimic.” Acesta este un hadith mawdoo‘ (fabricat). Vezi: as-Silsilah ad-Da‘eefah (nr. 294).

Întrucât niciuna dintre aceste relatări nu s-a dovedit a fi autentică și nici nu este considerată parte a învățăturilor religioase și întrucât nu sunt menționate în Cartea lui Allah sau în Sunnah Mesagerului Său (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), cel mai mult care se poate spune cu privire la ele este că sunt relatări de la unele dintre generațiile timpurii și este clar că sursa tuturor sunt relatările din surse evreiești. Ceea ce trebuie să facem cu privire la astfel de relatări este să ne abținem de la confirmarea oricăreia dintre ele și să lăsăm cunoașterea acestui lucru Celui care cunoaște nevăzutul, așa cum ne-a învățat Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). S-a relatat că Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Oamenii Cărții obișnuiau să citească Tora în ebraică și să le-o explice musulmanilor în arabă. Prin urmare, Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu-i credeți pe oamenii Cărții și nu-i considerați mincinoși. ‘Spuneți (o, musulmani): „Noi credem în Allah și în ceea ce ne-a fost trimis nouă și în ceea ce a fost trimis lui Ibrahim (Avraam), lui Ismail (Ismael), lui Ishaq (Isaac), lui Ya‘qoob (Iacov) și lui Al-Asbat (cei doisprezece fii ai lui Ya‘qoob (Iacov)), și în ceea ce i-a fost dat lui Moosa (Moise) și lui ‘Eesa (Isus) și în ceea ce le-a fost dat Profeților de la Domnul lor. Noi nu facem nicio deosebire între niciunul dintre ei și Lui ne-am supus (în Islam)” [al-Baqarah 2:136].”

Potrivit unei alte relatări, motivul pentru abținerea de la a crede sau a nu crede este explicat astfel:

„Atunci, dacă este fals, nu veți fi crezut în el, iar dacă este adevărat, nu veți fi negat acest lucru.” Relatat de Abu Dawood (3644) și Ahmad (16774); considerat saheeh de al-Albaani în as-Saheehah (2800).

Iar Allah știe cel mai bine.