Relatare slabă privind interzicerea ajutorării la uciderea unui musulman

În primul rând:  

Acest hadeeth a fost relatat de Ibn Majah (2620), al-‘Aqeeli în al-Du’afa (457) și al-Bayhaqi în al-Sunan (8/22). Este un hadeeth da’eef (slab), care nu este relatat în mod autentic de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Imam Ahmad a spus: Acest hadeeth nu este saheeh. 

Într-adevăr, Abu Hatim l-a considerat mawdoo’ (fabricat), iar al-Thahabi a fost de acord cu el. Ibn al-Jawzi l-a relatat în al-Mawdoo’at (2/104). Ibn Hibban a spus: Acesta este un hadeeth mawdoo’ (fabricat), care nu are nicio bază. 

Ibn Hajar și al-Munthiri au spus: (Acesta este) un hadeeth foarte slab. Al-Zayla’i a spus: este un hadeeth slab (da’eef). 

Al-Albani l-a menționat în Da’eef Sunan Ibn Majah și a spus: (este) foarte slab. 

În al doilea rând: 

Chiar dacă acest hadeeth este slab, nu există nicio îndoială că ajutarea la uciderea pe nedrept a unui musulman este un păcat major. 

Al-‘Izz ibn ‘Abd al-Salam (Allah să aibă milă de el) a spus în cartea sa al-Qawa’id: 

Dacă vrei să cunoști diferența dintre un păcat minor și un păcat major, compară consecințele păcatului cu consecințele unui păcat major, așa cum sunt menționate în texte. Dacă sunt mai mici decât cele mai mici consecințe ale unui păcat major, atunci este un păcat minor. Dacă sunt egale cu sau mai mari decât cele mai mici consecințe ale unui păcat major, atunci este de asemenea un păcat major. Oricine îl insultă pe Domnul, preaslăvit fie El, sau pe Mesagerul Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), ori îi batjocorește pe Mesageri, ori nu crede în vreunul dintre ei, ori aruncă murdărie asupra Ka’bah, ori aruncă Mus-haf-ul (exemplarul Coranului)  la gunoi – acestea sunt păcate majore, chiar dacă sharee’ah nu afirmă clar că sunt păcate majore. În mod similar, dacă o persoană ține imobilizată o femeie castă pentru ca altcineva să comită zina (adulter) cu ea sau ține imobilizat un musulman pentru ca acesta să-l ucidă, consecințele rele ale acestor fapte sunt, fără îndoială, mai mari decât consecințele consumării averii unui orfan, chiar dacă și aceasta este un păcat major. În mod similar, dacă o persoană îi îndrumă pe kuffar (necredincioși) către punctele slabe ale musulmanilor, deși știe că aceștia îi vor distruge pe musulmani ca urmare a ajutorului său, le vor lua femeile și copiii captivi și le vor jefui averea, atunci aceasta este mai grav decât fuga sa de pe câmpul de luptă fără scuză, chiar dacă aceasta este un păcat major. În mod similar, dacă spune o minciună despre o persoană, știind că acea persoană va fi ucisă din cauza ei, atunci este un păcat major, însă a spune o minciună care va duce la luarea unei curmale de la el nu este un păcat major.”  

Ajutarea unui necredincios să ucidă un musulman poate constitui kufr (necredință) în anumite cazuri. Învățații au menționat lucrurile care anulează Islamul unei persoane, unul dintre acestea fiind sprijinirea mushrikeen (politeiștilor) și ajutarea lor împotriva musulmanilor. Vezi întrebarea nr. 33691. 

În al treilea rând: 

Nu este permis nimănui să trateze cu ușurință atribuirea hadeeth-urilor Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). El (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Oricine spune minciuni despre mine nu este ca și cum ar spune minciuni despre altcineva. Oricine spune în mod deliberat minciuni despre mine să-și ocupe locul în Iad.” Relatat de al-Bukhari, 1291; Muslim, 4. 

Și el (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Oricine relatează de la mine un hadeeth despre care se știe că este fals este unul dintre mincinoși.” Relatat de Muslim în introducerea la Saheeh-ul său. 

Iar al-Nawawi a spus: 

[Acest hadeeth a fost relatat în două versiuni, dintre care una spune al-kathibayn (cei doi mincinoși – forma duală), iar versiunea mai cunoscută spune al-kathibeen (mincinoșii – plural).] Al-Qadi ‘Iyad a spus: Versiunea pe care o avem spune al-kathibeen (plural), iar Abu Na’eem al-Asbahani a relatat-o în cartea sa al-Mustakhraj ‘ala Saheeh Muslim de la hadeeth-ul lui Samurah, unde spune al-kathibayn, la forma duală. Unii dintre imami au spus că termenul yura [tradus mai sus prin „despre care se știe că este” ca yara [însemnând „știind el însuși”. Sau poate însemna „crezând [că este fals]”. În acest caz, hadeeth-ul înseamnă că persoana devine păcătoasă numai atunci când ea însăși știe sau crede că ceea ce relatează de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) este o minciună. Dar dacă nu știa sau nu credea că este o minciună, atunci nu există niciun păcat asupra sa dacă îl relatează, chiar dacă alții cred că este fals sau știu că este astfel.  Însă ceea ce putem concluziona din acest hadeeth este că minciuna este puternic condamnată și că oricine crede că ceea ce relatează este cel mai probabil fals, dar totuși îl relatează, este un mincinos. Cum ar putea să nu fie un mincinos când relatează ceva ce nu s-a întâmplat? 

Dacă o persoană nu are cunoștințe suficiente pentru a putea distinge între un hadeeth saheeh (autentic) și unul da’eef (slab), atunci trebuie să-i întrebe pe învățații specializați în acest domeniu și să consulte comentariile imamilor și învățaților compilate în cărți, în conformitate cu cuvintele lui Allah (interpretarea sensului): 

„Întrebați-i pe cei care cunosc Scriptura, dacă nu știți.” [16:43].