Regretul este pocăință: o perspectivă islamică explicată

Condițiile esențiale pentru o pocăință validă

Condițiile pentru o pocăință validă sunt următoarele:

1. Renunțarea la păcat
2. Regretarea a ceea ce s-a făcut în trecut
3. Hotărârea de a nu reveni la el.

Dacă păcatul a implicat încălcarea drepturilor oamenilor asupra averii, onoarei sau vieților lor, atunci există o a patra condiție, și anume cererea iertării de la persoana căreia i s-a făcut nedreptatea sau restituirea drepturilor sale.

Rolul regretului în pocăința islamică

Regretul este o condiție principală sau cel mai important aspect al pocăinței. De aceea, Mesagerul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Regretul este pocăință.” (Considerat autentic de Al-Albani în Sahih Ibn Majah)

Unul dintre savanți a spus chiar:

Regretul este suficient pentru realizarea pocăinței, deoarece implică renunțarea la păcat și hotărârea de a nu reveni la el, care izvorăsc din regret și nu apar independent de acesta. (Sfârșitul citatului din Fat-h Al-Bari, 13/471)

Al-Qari (Allah să aibă milă de el) a spus:

„Regretul este pocăință”: deoarece acesta va conduce la celelalte componente esențiale ale pocăinței — și anume renunțarea la păcat, hotărârea de a nu reveni la el și restituirea drepturilor oamenilor ori de câte ori este posibil.… Ceea ce se are în vedere este remușcarea pentru săvârșirea păcatului deoarece este un păcat și din niciun alt motiv." (Sfârșitul citatului din Mirqat Al-Mafatih,  4/1637)

Ceea ce se înțelege prin regret (Nadam) este tristețe sau tristețe profundă, după cum se afirmă în Lisan Al-`Arab, (1/79, 6/4386)

Autorul a explicat regretul ca însemnând tristețe, apoi a explicat tristețea ca însemnând mâhnire sau mâhnire extremă.

În cuvintele lui Al-Qari (Allah să aibă milă de el) citate mai sus, el explică regretul ca însemnând remușcare — adică tristețe — pentru săvârșirea păcatului deoarece este un păcat și din niciun alt motiv.

Aceasta înseamnă că fiecare persoană care simte tristețe pentru săvârșirea unui păcat a dobândit regretul la care se face referire în cazul pocăinței. Dacă acest regret este sincer, atunci păcătosul va renunța la păcat și va hotărî să nu-l mai săvârșească. Astfel, pocăința sa va fi completă și va îndeplini toate condițiile necesare.

Pe baza acestui fapt, fiecare persoană care renunță la un păcat deoarece acesta este neascultare față de Allah, fie El Preaînălțat — cu alte cuvinte, din teamă de Allah și în ascultare față de El — și detestă faptul că a căzut în păcat și că nu L-a ascultat pe Domnul lumilor, și dorește să-L fi ascultat pe Allah în loc să nu-L asculte, și hotărăște să nu mai facă aceasta, a dobândit în mod cert regretul, iar regretul este cel care a făcut-o să renunțe la păcat.

Procesul pocăinței: cunoaștere, conștientizare și acțiune

Al-Ghazali (Allah să aibă milă de el) a spus în Ihya’ `Ulum Ad-Din (4/4):

Pocăința este ceva care evoluează de la o etapă la alta în trei etape: cunoaștere, conștientizare și acțiune. Cunoașterea este prima, conștientizarea este a doua, iar acțiunea este a treia.

Prima conduce la a doua, iar a doua conduce la a treia într-o succesiune inevitabilă, așa cum a rânduit Allah.

În ceea ce privește cunoașterea, aceasta înseamnă să ajungi să cunoști marele rău pe care păcatele îl pot provoca și faptul că păcatele formează o barieră între o persoană și tot ceea ce iubește și spre care aspiră.

Odată ce devine sigură de această cunoaștere la un nivel de certitudine care o copleșește, din această cunoaștere vor rezulta remușcarea și durerea în inimă pentru pierderea a ceea ce iubește și spre care aspiră, deoarece, atunci când inima își dă seama de ceea ce a pierdut din ceea ce iubește, va exista durere. Dacă pierderea acelui lucru a fost rezultatul unei fapte pe care a săvârșit-o, atunci va simți tristețe pentru săvârșirea faptei care a făcut-o să piardă acel lucru. Această durere se numește regret.

Odată ce această durere devine atât de intensă încât copleșește inima, ea va conduce la o altă emoție în inimă, numită hotărâre și voința de a face ceva legat de prezent, trecut și viitor.

În ceea ce privește prezentul, ea va hotărî să renunțe la acest păcat pe care îl săvârșea.

În ceea ce privește viitorul, ea va hotărî să se abțină pentru tot restul vieții de la acel păcat care a făcut-o să piardă ceea ce iubește și spre care aspiră.

În ceea ce privește trecutul, ea va hotărî să îndrepte situația și să recupereze ceea ce a pierdut, dacă acest lucru poate fi îndreptat.

… Cunoașterea, regretul și hotărârea țin de îndepărtarea de păcat acum și în viitor și de îndreptarea celor întâmplate în trecut, iar toate acestea împreună se numesc pocăință (Tawbah).

Cuvântul pocăință este folosit adesea pentru a se referi doar la regret, iar conștientizarea și cunoașterea sunt considerate precursori, în timp ce renunțarea la păcat este considerată rezultatul și consecința. Pe baza acestui fapt, putem înțelege ce a intenționat Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) când a spus: „Regretul este pocăință”, deoarece regretul nu poate avea loc decât după dobândirea unei cunoașteri care conduce la el și nu poate să nu fie urmat de hotărâre, astfel încât regretul are un precursor și un rezultat. (Sfârșitul citatului)

El a mai spus (3/144):

Dacă frica rezultă din ceva ce o persoană a făcut în trecut, aceasta va conduce la regret, iar regretul va conduce la hotărâre. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Regretul este pocăință.” (Sfârșitul citatului)

Depășirea îndoielilor despre pocăință

Astfel devine clar că renunțarea ta la păcat și hotărârea ta de a nu reveni la el indică apariția regretului în inima ta. Prin urmare, ar trebui să ignori aceste șoapte ale diavolului prin care dorește să te facă să crezi că încă nu te-ai pocăit sau că pocăința este imposibilă ori că nu vei putea niciodată să te pocăiești, ceea ce va crea disperare și deznădejde și te va face să crezi că poarta pocăinței este închisă pentru tine.

Îl rugăm pe Allah, Preaînălțatul, să ne protejeze pe toți de diavolul blestemat și să ne permită să ne pocăim cu sinceritate.

Și Allah știe cel mai bine.