Reglementarea privind cumpărarea de la bufete „mănânci cât poți”

În primul rând: 

Muslim (1513) a relatat de la Abu Hurayrah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a interzis tranzacțiile gharar (ambigue). 

Gharar în arabă înseamnă un risc care nu este sigur; se poate întâmpla sau nu, precum vânzarea peștilor din apă sau a păsărilor din aer, deoarece cumpărătorul poate să le obțină sau nu. 

Al-Azhari a spus: Tranzacțiile gharar includ orice tranzacții în care ceva nu este cunoscut. 

Mu’jam Maqaayees al-Lughah (4/380-381); Lisaan al-‘Arab (6/317). 

Al-Nawawi a spus în Sharh Muslim: 

Cu privire la interzicerea tranzacțiilor gharar, acesta este unul dintre principiile importante din cartea tranzacțiilor financiare și include multe chestiuni, precum vânzarea unui lucru care nu există sau este necunoscut ori vânzarea unui animal care încă se află în pântece. Toate aceste tranzacții sunt invalide deoarece ambiguitatea este inutilă. 

Unele tranzacții pot include un anumit element de ambiguitate din necesitate, precum necunoașterea fundațiilor unei case sau vânzarea unei oi gestante ori a uneia care are lapte în uger. Aceste vânzări sunt valide. În mod similar, musulmanii sunt unanim de acord că este permis să se vândă lucruri în care există o ambiguitate mică, precum vânzarea unei haine matlasate împreună cu umplutura ei, însă dacă se cumpără umplutura separat, aceasta nu este permisă. De asemenea, ei au fost de acord că este permisă închirierea unei case, a unui animal sau a unei haine etc. pentru o lună, chiar dacă luna poate avea treizeci de zile sau douăzeci și nouă. Și au fost de acord că este permis să se vândă accesul la băi pentru o anumită sumă, chiar dacă oamenii vor folosi cantități diferite de apă și vor rămâne durate diferite. Și au fost de acord că este permis să se bea dintr-un burduf în schimbul unei plăți, chiar dacă nu se știe cât se va bea și obiceiurile celor care beau diferă. Sfârșitul citatului. 

În al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah (31/151) se spune: 

Pentru ca ambiguitatea să aibă efect, ea trebuie să fie mare. Dar dacă ambiguitatea este mică, atunci nu afectează tranzacția. Al-Quraafi a spus: ambiguitatea și chestiunile necunoscute – adică în vânzare – sunt de trei tipuri: un grad mare este interzis prin consens, precum vânzarea păsărilor din aer; o cantitate mică este permisă prin consens, precum fundațiile unei case și umplutura de bumbac a unei haine matlasate; există o diferență de opinie cu privire la o cantitate moderată: este considerată prima categorie sau cea de-a doua? 

Ibn Rushd al-Hafeed a spus: fuqaha’ sunt de acord că un grad mare de ambiguitate în tranzacții nu este permis și că o cantitate mică este permisă. Sfârșitul citatului. 

În al doilea rând: 

Ceea ce fac unele restaurante, oferind o masă „mănânci cât poți” la un preț fix, pare să intre în categoria ambiguității mici, care nu afectează validitatea tranzacției. Este asemănător cu ceea ce a menționat al-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) despre intrarea în băi pentru un preț fix, chiar dacă nu se știe câtă apă va fi folosită, sau despre consumul dintr-un burduf, chiar dacă nu se știe câtă apă va fi băută. 

Dar dacă o persoană știe că va mânca o cantitate neobișnuit de mare de mâncare, atunci trebuie să le spună acest lucru, deoarece aceasta ar constitui o ambiguitate mare. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Există magazine care vând mâncare și spun: „Plătește douăzeci de riyali și mănâncă tot ce dorești”. El a spus: Se pare că acest lucru poate fi tolerat, deoarece dimensiunea unei mese obișnuite este cunoscută și acesta este un lucru permis prin obicei. Dar dacă o persoană știe că mănâncă mult, atunci trebuie să îi spună proprietarului restaurantului, deoarece oamenii diferă. Sfârșitul citatului din al-Sharh al-Mumti’ (4/322), ediția Fajr Centre. 

Și Allah știe cel mai bine.