Recuperarea posturilor în numele celui care a murit după ce nu a postit în Ramadan din cauza bolii

Dacă acest om era bolnav de o boală pentru care nu exista speranță de vindecare, nu trebuia să postească sau să recupereze posturile, ci trebuia să hrănească un sărac pentru fiecare zi. Dacă a făcut aceasta în timpul vieții sale, este bine; în caz contrar, moștenitorii săi trebuie să hrănească săracii în numele lui. 

Dar dacă boala sa era una de la care se spera că se va vindeca, atunci nu trebuia să postească în Ramadan din cauza bolii, însă trebuia să recupereze posturile. Dacă nu a putut să le recupereze deoarece era încă bolnav, atunci nu trebuie să facă nimic, nici să postească, nici să hrănească săracii, iar moștenitorii săi nu trebuie să postească sau să hrănească săracii în numele lui. 

Dar dacă a putut să recupereze posturile, însă nu a făcut-o, atunci este mustahabb ca moștenitorii săi să postească în numele lui numărul de zile în care nu a postit. Dacă nu fac aceasta, trebuie să hrănească un sărac pentru fiecare zi. 

Pe baza acestui fapt, sensul cuvintelor Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui): „Cel care moare având posturi datorate, moștenitorul său trebuie să postească în numele lui” este că, dacă o persoană nu a postit dintr-un motiv precum menstruația, călătoria sau o boală de la care spera să se vindece și a putut să recupereze posturile, dar nu a făcut-o, atunci este mustahabb ca moștenitorii săi să postească în numele lui. 

Se spune în ‘Awn al-Ma’bood (7/26): 

Savanții sunt unanim de acord că, dacă o persoană nu postește din cauza bolii sau a călătoriei și nu are ocazia să recupereze posturile până când moare, nu există niciun păcat asupra sa și nu trebuie oferită hrană săracilor în numele lui, cu excepția faptului că Qataadah a spus că trebuie oferită hrană săracilor în numele lui, iar acest lucru a fost relatat și de la Tawoos. Sfârșitul citatului. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Majmoo’ al-Fataawa (19/ceea ce este makrooh și mustahabb și hotărârea privind recuperarea posturilor ratate): 

Dacă o persoană nu postește în Ramadan din cauza bolii și apoi moare înainte de a putea recupera posturile, chestiunea este simplă, laudă fie lui Allah, pe baza textelor, relatărilor și opiniilor savanților. 

În ceea ce privește textele, Allah spune (interpretarea sensului): “dar dacă vreunul dintre voi este bolnav sau călătorește, atunci să postească un număr egal de alte zile” [al-Baqarah 2:184]. Allah poruncește postirea unui număr egal de alte zile, dar dacă o persoană moare înainte de aceasta, atunci a murit înainte de momentul în care devine obligatoriu. Acest lucru este similar cazului celui care moare înainte de începerea Ramadanului; nu trebuie oferită hrană săracilor în numele lui pentru următorul Ramadan, chiar dacă a murit cu puțin timp înainte de începerea lui. 

Mai mult, cât timp această persoană bolnavă este încă bolnavă, nu trebuie să postească, iar dacă moare fără să se însănătoșească, atunci a murit înainte ca postul să devină obligatoriu pentru el; prin urmare, nu trebuie oferită hrană săracilor în numele lui, deoarece oferirea hranei săracilor este o alternativă la post, iar dacă nu trebuie să postească, nu trebuie să îndeplinească nici alternativa. 

Această dovadă din Coran indică faptul că, dacă nu este capabil să postească, nu i se cere nimic. 

În ceea ce privește Sunnah, Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a spus: “Cel care moare având posturi datorate, moștenitorul său trebuie să postească în numele lui.” Relatat de al-Bukhaari (1952) și Muslim (1147). 

Sensul hadeethului este clar: dacă o persoană moare fără să datoreze posturi, nu trebuie să se postească în numele lui. Din cele de mai sus se știe că, dacă o persoană bolnavă rămâne bolnavă, nu trebuie să postească sau să recupereze posturile cât timp durează boala. 

În ceea ce privește cuvintele savanților: 

Se spune în al-Mughni (p. 241, vol. 3 al ediției Dar al-Manaar): 

Pe scurt, dacă o persoană moare având posturi din Ramadan datorate, trebuie să se aplice unul dintre cele două scenarii:  

Primul scenariu este acela în care a murit înainte de a putea posti, fie pentru că nu a fost suficient timp, fie pentru că avea o scuză precum boala, călătoria sau incapacitatea de a posti. În acest caz, nu trebuie făcut nimic, potrivit majorității savanților. S-a relatat că Tawoos și Qataadah au spus că trebuie oferită hrană săracilor în numele lui, apoi el a menționat motivul pentru aceasta și a afirmat că este nevalid. 

Apoi a spus (p. 341): 

Al doilea scenariu este acela în care a murit după ce a devenit capabil să recupereze posturile. În acest caz, trebuie hrănit câte un sărac pentru fiecare zi. Aceasta este opinia majorității savanților și a fost relatată de la ‘Aa’ishah și Ibn ‘Abbaas… 

Apoi a spus: Abu Thawr a spus: Postul trebuie ținut în numele lui. Aceasta a fost opinia lui al-Shaafa’i, apoi el a citat ca dovadă pentru aceasta hadeethul lui ‘Aa’ishah pe care l-am menționat mai sus. 

Se spune în Sharh al-Muhadhdhab (p. 343, vol. 6, ediția Maktabat al-Irshad): 

Opinia savanților este că, dacă o persoană moare având posturi datorate pe care le-a ratat din cauza bolii, a călătoriei sau a unui alt motiv și nu a putut să le recupereze înainte de a muri: 

Am menționat că opinia noastră este că nu i se cere nimic, nu trebuie să se postească în numele lui și nici să se ofere hrană săracilor în numele lui; nu există nicio diferență de opinie între noi.

Aceasta a fost opinia lui Abu Haneefah, Maalik și a majorității. Al-‘Abdari a spus: Aceasta este opinia tuturor savanților, cu excepția lui Tawoos și Qataadah, care au spus că trebuie hrănit un sărac în numele lui pentru fiecare zi; apoi a menționat un motiv pentru aceasta și a afirmat că este nevalid. El a spus: al-Bayhaqi și alții dintre companionii noștri au citat ca dovadă pentru opinia noastră hadeethul lui Abu Hurayrah, potrivit căruia Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a spus: “Dacă vă poruncesc să faceți un lucru, faceți atât cât puteți.” Relatat de al-Bukhaari și Muslim. 

Se spune în al-Furoo’ (p. 39 vol. 3): 

Dacă amână recuperarea postului ratat până când moare, iar aceasta s-a întâmplat dintr-un motiv valid, atunci nu trebuie făcut nimic, potrivit celor trei imami, deoarece nu există nicio dovadă în acest sens. 

Astfel, este clar că nu este nimic confuz în această chestiune și că posturile nu trebuie recuperate în numele celui a cărui scuză a rămas valabilă până la moarte. În mod similar, nu trebuie oferită hrană săracilor în numele lui, cu excepția cazului în care era bolnav de o boală pentru care nu exista speranță de vindecare; în acest caz, trebuie oferită hrană în numele lui, asemenea cazului unui bătrân care nu poate posti. Trebuie oferită hrană în numele lui, deoarece aceasta îi fusese cerută în timpul vieții în locul postului. Nu există nicio îndoială cu privire la ceea ce au afirmat savanții despre această chestiune și știți, din ceea ce am scris, că există un consens aproape deplin, în afară de ceea ce a fost relatat de la Tawoos și Qataadah. Sfârșitul citatului. 

Următoarea întrebare este menționată în Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah (10/372): 

Mama mea a fost bolnavă în timpul Ramadanului din anul 97 d.Hr. și nu a putut posti timp de 8 zile din lună, apoi a murit la trei luni după Ramadan. Trebuie să postesc opt zile în numele ei? Pot amâna aceasta până după Ramadanul din anul 98 sau pot oferi caritate în numele ei? 

Răspunsul a fost: 

Dacă mama ta s-a însănătoșit după Ramadanul în care a ratat opt zile și, înainte de a muri, a existat suficient timp în care ar fi putut recupera acele zile, dar nu a făcut-o, atunci este mustahabb ca tu sau una dintre rudele tale să postească aceste opt zile în numele ei, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a spus: “Cel care moare având posturi datorate, moștenitorul său trebuie să postească în numele lui.” Agreat. Este permisă amânarea posturilor, dar este mai bine să te grăbești să le îndeplinești dacă ești capabil. 

Dar dacă a rămas bolnavă și a murit când nu era capabilă să recupereze posturile, atunci acestea nu trebuie recuperate, deoarece nu a fost capabilă să le recupereze și din cauza sensului general al cuvintelor lui Allah (interpretarea sensului):  

“Allah nu împovărează nicio persoană peste puterea sa”

[al-Baqarah 2:286]

și 

“Așadar, temeți-vă de Allah atât cât puteți”

[al-Taghaabun 64:16]

Sfârșitul citatului. 

Și Allah știe cel mai bine.