Recitarea Yaa Seen de un anumit număr de ori pentru împlinirea nevoilor și înlăturarea necazului
Întrebare
„Sper că ne puteți sfătui cu privire la o practică pe care am moștenit-o și am învățat-o de la mulți dintre Shaykhii pe care îi avem aici, în Siria, dar nu știu cu siguranță cât de autentică este. Este un mijloc de a-și împlini nevoile și de a-și atinge dorințele. Multe dintre comunitățile noastre aderă la această practică. Una dintre modalități este recitarea Soorat Yaa-Seen de patruzeci și una (41) de ori pentru împlinirea nevoilor, fie citind-o singur, fie adunând mai multe persoane și împărțind-o între ele. Sau citim Soorat Yaa-Seen și repetăm anumite versete de un anumit număr de ori și recităm un anumit du’aa’ după repetarea versetului. Sau rostim binecuvântări asupra Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) într-un anumit mod și de un anumit număr de ori (cum ar fi de zece mii de ori), fie individual, fie adunând mai multe persoane și împărțind-o între ele. Sau citim anumite soorahs din Qur’aan adunând mai multe persoane și împărțindu-le între ele, astfel încât fiecare să citească o anumită parte. Le-am spus multor oameni că acest lucru nu este valid sau că nu este o Sunnah a Mesagerului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), dar ei îl apără cu vehemență și spun că a adus rezultate dovedite."
Răspuns
Ceea ce ați menționat despre citirea Soorat Yaa-Seen de un anumit număr de ori, sau citirea altor soorahs, sau rostirea binecuvântărilor asupra Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) de un anumit număr de ori, în grup sau individual, cu scopul de a-și împlini nevoile sau de a-și atinge dorințele, nu are nicio bază în sharee’ah și este ceva inovator, introdus în Islam. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Oricine introduce în această chestiune a noastră ceva ce nu îi aparține va avea acel lucru respins.” Relatat de al-Bukhaari (2697) și Muslim (1718).
Ceea ce este stabilit printre savanți este că actele de adorare trebuie prescrise în ceea ce privește baza, natura, timpul și locul lor. Respectarea anumitor numere, modalități sau forme de adorare pentru care nu există dovezi din sharee’ah este considerată inovație (bid’ah).
Al-Shaatibi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Bid’ah (inovația) se referă la ceva nou inventat în chestiunile religiei, care seamănă cu ceea ce este prescris, prin care oamenii intenționează să exagereze în adorarea lui Allah, preaslăvit fie El. Aceasta include respectarea anumitor forme de adorare, precum recitarea dhikrului în grup, la unison, sau luarea zilei nașterii Profetului drept sărbătoare și așa mai departe.
Aceasta include, de asemenea, respectarea anumitor acte de adorare la anumite momente, pentru care nu există dovezi în sharee’ah, precum postul permanent în ziua de cincisprezece Sha’baan (al-nusf min Sha’baan) și petrecerea acelei nopți în rugăciune. Sfârșitul citatului din al-I’tisaam (1/37-39).
Faptul că oamenii s-au obișnuit cu o practică sau au moștenit-o de la strămoșii lor ori că au obținut anumite rezultate prin ea nu indică faptul că este prescrisă; dimpotrivă, cuvintele și faptele trebuie măsurate în raport cu cuvintele și faptele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa); ceea ce este în acord cu acestea trebuie acceptat, iar ceea ce diferă de ele trebuie respins și aruncat înapoi celui care îl face, indiferent cine este acesta.
Se poate observa aici că, dacă această faptă ar fi fost bună, Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și companionii săi ar fi fost primii care să o facă, mai ales că era nevoie de ea, deoarece mulți dintre Sahaabah s-au confruntat cu vătămări și nedreptăți; însă nu este dovedit că vreunul dintre ei a făcut acest lucru sau că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) le-ar fi spus să îl facă.
Toată bunătatea se află în urmarea salafilor (generațiile timpurii ale Islamului), iar tot răul se află în inovațiile celor care au venit după ei.
Ideea este că trebuie să ne ferim de aceste chestiuni inovate și să fim mulțumiți cu du’aa’-urile și dhikr-urile prescrise în Islam, pe care Allah le-a făcut un mijloc pentru împlinirea nevoilor și atingerea dorințelor. Allah spune (interpretarea sensului):
„Oare nu El (este mai bun decât zeii voștri), Care răspunde celui aflat în nevoie când Îl cheamă și îndepărtează răul și vă face moștenitori ai pământului, generații după generații? Există oare vreun ilâh (zeu) împreună cu Allah? Cât de puțin vă amintiți!”
[al-Naml 27:62]
„Iar când robii Mei te întreabă (O, Muhammad) despre Mine, atunci (răspunde-le): Eu sunt cu adevărat aproape (de ei prin Cunoașterea Mea). Eu răspund invocațiilor celui care Mă invocă atunci când Mă cheamă (fără niciun mijlocitor sau intermediar). Așadar, să-Mi răspundă și să creadă în Mine, pentru ca ei să fie călăuziți pe calea cea dreaptă”
[al-Baqarah 2:186]
al-Tirmidhi (3475), Abu Dawood (1493) și Ibn Maajah (3857) au relatat că Buraydah al-Aslami a spus: Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a auzit un om implorând și spunând: O, Allah, Te rog prin mărturia mea că Tu ești Allah, Unicul, Stăpânul de Sine Stătător, Care nu naște și nu a fost născut și nimeni nu Îți este egal sau comparabil. El (Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa)) a spus: „Pe Cel în a Cărui mână se află sufletul meu, el I-a cerut lui Allah prin Numele Său cel mai măreț, prin care, dacă este chemat, răspunde, iar dacă i se cere prin el, oferă.” Clasificat ca saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Tirmidhi.
Și al-Tirmidhi (3544) și Ibn Maajah (3858) au relatat că Anas a spus: Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a intrat în moschee și era acolo un om care se rugase și Îl implora pe Allah, spunând în du’aa’-ul său: O, Allah, nu există alt dumnezeu în afară de Tine, Dătătorul, Creatorul cerurilor și al pământului, Posesorul măreției și onoarei. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Știți prin ce I-a cerut lui Allah? I-a cerut lui Allah prin Numele Său cel mai măreț, prin care, dacă este chemat, răspunde, iar dacă i se cere prin el, oferă.” Clasificat ca saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Tirmidhi.
Și Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.