Raționamentul sănătos nu contrazice textele religioase sănătoase și dovedite

Tot ceea ce este relatat în mod autentic de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) este în conformitate cu rațiunea și cu natura umană sănătoasă și nu este posibil ca rațiunea sănătoasă să contrazică textele religioase relatate în mod autentic, în nicio împrejurare.

Însă uneori Mesagerul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) poate spune ceva uimitor, pe care nu îl putem înțelege prin intermediul raționamentului nostru. Dar Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu a spus niciodată ceva imposibil potrivit rațiunii și pe care rațiunea să nu îl poată accepta.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus:

Tot ceea ce este relatat de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) este adevărat, iar textele religioase se confirmă unele pe altele. Este în conformitate cu natura umană sănătoasă și cu ceea ce este sădit în oameni din raționamentul sănătos și cu ceea ce cunosc ei despre scopurile și obiectivele sănătoase. Așadar, textele religioase nu contrazic raționamentul sănătos, scopurile sănătoase sau natura umană sănătoasă și nu contrazic alte relatări autentice de la Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Mai degrabă, cel care crede că există contradicții este cel care crede în anumite hadithuri relatate în mod neautentic sau care a înțeles din text ceva ce acesta nu indică, ori a crezut într-o idee despre care a considerat că se bazează pe raționament sănătos, când, în realitate, se baza pe ignoranță, sau se baza pe înțelegerea sa intuitivă, când, în realitate, se baza pe o gândire defectuoasă; aceasta se aplică atunci când înțelegerea sa contrazice o relatare autentică de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Sau poate contrazice, pe baza raționamentului sănătos sau a înțelegerii sănătoase, o relatare despre care crede că este transmisă de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), dar care, în realitate, îi este atribuită în mod fals, sau poate contrazice o relatare din cauza unui cuvânt despre care crede că înseamnă un lucru, dar care, în realitate, înseamnă altceva.”(Al-Risalah al-‘Arshiyyah p.35).

El a mai spus:

Tot ceea ce contrazice raționamentul sănătos este greșit. Nu există nimic greșit în Quran, Sunnah și consensul savanților, însă există unele cuvinte pe care unii oameni poate că nu le înțeleg sau le înțeleg în mod incorect. Astfel, problema este la ei, nu la Quran și Sunnah.”(Majmu‘ al-Fatawa  11/490).

Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a spus:

Mesagerii (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu au spus nimic imposibil potrivit rațiunii și care, în mod cert, să nu poată fi adevărat potrivit rațiunii; mai degrabă, ceea ce este relatat de la ei este de două feluri:

i. Ceea ce rațiunea și natura umană sănătoasă mărturisesc că este corect.

ii. Ceea ce rațiunea, de una singură, nu poate înțelege, precum chestiunile nevăzutului despre care au vorbit Mesagerii, inclusiv detalii despre al-barzakh și Ziua de Apoi și detalii despre răsplată și pedeapsă. Ceea ce este menționat în aceste relatări nu este ceva complet imposibil potrivit rațiunii, iar orice relatare al cărei conținut cineva poate crede că este imposibil pe baza rațiunii este unul dintre două lucruri: fie este inventată sau atribuită în mod fals Mesagerilor, fie raționamentul uman al acelei persoane este corupt, astfel încât își imaginează că există ceva greșit în ea și crede că opinia sa se bazează pe raționament sănătos.”(Al-Ruh (p, 62); vezi și: al-Sawa‘iq al-Mursalah  3/829-830).

Pe baza acestui fapt, cuvintele lui Ibn al-Jawzi (Allah să aibă milă de el) –

„Cât de bun este comentariul celui care a spus: Dacă vezi că hadithul contrazice rațiunea sau contrazice o altă relatare autentică ori contrazice principiile fundamentale ale Islamului, atunci să știi că este inventat. (Tadrib al-Rawi, 1/327) –

înseamnă: unul dintre semnele hadithului inventat este că acesta contrazice rațiunea sănătoasă, o relatare autentică sau un principiu fundamental la care musulmanii aderă și asupra căruia sunt de acord.

Ceea ce se înțelege prin faptul că el contrazice rațiunea sănătoasă este că hadithul spune ceva ce rațiunea respinge, precum hadithul care spune: „Allah a creat calul și l-a lăsat să alerge și să transpire, apoi S-a creat pe Sine din transpirația lui.”

Al-Suyuti (Allah să aibă milă de el) a spus:

Acesta nu putea fi inventat de un musulman sau de o persoană cu mintea sănătoasă; cel acuzat că l-a inventat este Muhammad ibn Shuja‘, care era deviat.”(Tadrib al-Rawi  1/328).

Când un hadith sahih menționează ceva ce rațiunea umană nu poate înțelege din cauza limitelor sale – precum unele miracole profetice sau unele chestiuni ale nevăzutului – acest lucru se numește „ceea ce rațiunea nu poate înțelege” și nu trebuie numit „ceea ce rațiunea consideră imposibil”, deoarece nu este contrar rațiunii; mai degrabă, face rațiunea incapabilă să îl înțeleagă și o face să se întrebe ce anume se intenționează. Astfel, persoana fie acceptă relatarea și își recunoaște incapacitatea de a o înțelege, aceasta fiind reacția credinciosului, fie o respinge, aceasta fiind reacția necredinciosului ignorant.

Faptul că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a poruncit Sahabiului să cheme copacul, iar el l-a chemat și copacul l-a urmat, sau faptul că a prins jinnul [de gât] și l-a sugrumat până când a simțit răceala salivei lui între degete, sunt semne ale profeției în care trebuie să credem, dacă relatarea este autentică. Prin aceasta, musulmanul își sporește credința, iar necredinciosul își sporește necredința. Nu există nimic în gândirea rațională care să impună ca asemenea evenimente să fie considerate imposibile sau ca asemenea relatări să fie considerate false, chiar dacă rațiunea, de una singură, nu poate înțelege asemenea lucruri sau le poate înțelege ori determina dacă s-au întâmplat sau nu, fără aceste relatări.

Cât despre hadithul: „Rugați-vă în țarcurile oilor, dar nu vă rugați în țarcurile cămilelor, deoarece ele sunt create din diavoli” (relatat de Ibn Majah (769); considerat sahih de al-Albani în Sahih Ibn Majah),

potrivit opiniei cunoscute, acesta nu înseamnă că ele au fost create din diavoli în sens real. Mai degrabă, ceea ce se intenționează este că mâncarea cărnii de cămilă îi conferă unei persoane caracteristici agresive și diavolești, astfel încât cel care o mănâncă poate dobândi asemenea caracteristici, deoarece în alcătuirea cămilei există o caracteristică prin care ea seamănă cu jinnii, prin faptul că este neprietenoasă și dorește să le facă rău oamenilor. De aceea, Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) le-a poruncit oamenilor să facă wudu’ după ce mănâncă carne de cămilă și le-a interzis să se roage în țarcurile cămilelor.

Vezi: Majmu‘ al-Fatawa de Ibn Taymiyah (20/523, 21/10) și Hashiyat Ibn ‘Abidin (1/380).

Pentru mai multe informații, vezi răspunsul la întrebarea nr. 6981 .

Și Allah știe cel mai bine.