Răspuns la argumentul specios potrivit căruia existența triburilor primitive care nu cred în Dumnezeu subminează ideea că credința în existența lui Dumnezeu este înnăscută în oameni

În primul rând:

Oamenii au o cunoaștere înnăscută că au un Creator și un Domn. Aceasta este una dintre cele mai clare dovezi ale existenței lui Allah, înălțat fie El.

Shaykh Ibn ‘Uthaymin a spus:

Cunoașterea înnăscută că Allah există este mai puternică decât orice altă dovadă pentru cel care nu a fost indus în eroare de diavoli. De aceea Allah, înălțat fie El, spune (interpretarea sensului):

{[Aderă la] natura firească pe care Allah a sădit-o în oameni} [Al-Rum 30:30],

după ce spune: {Aderă exclusiv și sincer la adevărata credință a monoteismului}. Așadar, natura umană sănătoasă mărturisește existența lui Allah și nimeni nu se poate îndepărta de această cunoaștere înnăscută decât cel pe care diavolii l-au indus în eroare. În cazul celui pe care diavolii l-au indus în eroare, există un motiv puternic pentru care această cunoaștere înnăscută nu mai este eficientă în cazul său."(Sharh al-Safariniyyah, p. 31).

Pentru informații despre dovezile existenței lui Allah, înălțat fie El, vă rugăm să consultați răspunsul la întrebarea nr. 26745 .

Faptul că există oameni care neagă existența lui Allah, înălțat fie El, sau care Îi asociază parteneri nu înseamnă că nu au nicio cunoaștere înnăscută despre Allah. Mai degrabă înseamnă că s-au abătut de la această cunoaștere înnăscută, ca urmare a faptului că diavolii dintre oameni și djinni i-au indus în eroare, după cum este menționat în hadithul qudsi: „I-am creat pe toți robii Mei cu înclinația de a Mă adora numai pe Mine, însă diavolii vin la ei și îi îndepărtează de religia lor. Le interzic ceea ce le-am permis și le spun să-Mi asocieze parteneri pentru care nu am trimis nicio autoritate.” Relatat de Muslim (2865).

Prin urmare, numărul acestor necredincioși este foarte mic în raport cu populația totală a pământului; întreaga populație are cunoașterea înnăscută că are un Domn, chiar dacă unii dintre ei Îi asociază parteneri sau adoră un domn care nu este Allah.

Chiar dacă această cunoaștere înnăscută este subminată de influența părinților, strămoșilor, tradițiilor și mediului unei persoane, ea apare adesea în momente de greutate, astfel încât omul se îndreaptă către Domnul său chiar dacă s-a certat cu privire la existența Lui!

Există un proverb occidental interesant care spune: „Nu există atei în tranșee [pe câmpul de luptă].”

Mulți atei confirmă această cunoaștere înnăscută despre Allah și faptul că ea este sădită în fiecare suflet, chiar dacă nu o numesc cu acest nume (fitrah).

Pentru mai multe informații despre aceasta, vă rugăm să consultați cartea Shumu‘ al-Nahar de Ustadh ‘Abdullah al-‘Ujayri, p. 31 și următoarele.

Dr al-Bashir ‘Isam spune: Unul dintre cele mai cunoscute contraargumente la dovada cunoașterii înnăscute despre Allah este opinia unora dintre ei, care spun că, dacă cunoașterea lui Allah și a existenței Sale este sădită în natura umană, atunci de ce există oameni care Îi neagă existența?

Răspunsul este: cei care afirmă existența lui Allah sunt doar aceia a căror natură umană este încă sănătoasă și nu s-a abătut. În ceea ce-i privește pe cei care au fost expuși unor argumente specioase puternice, până la punctul în care au smuls natura umană sănătoasă din sufletele lor, aceștia vor avea nevoie să studieze dovezile raționale și dovezile științifice.

Coruperea și schimbarea naturii umane sănătoase nu este o noțiune imposibilă sau exagerată, deoarece o persoană poate crește într-un mediu deviant și rătăcit, fiind astfel expusă multor idei deviante care o îndepărtează de calea dreaptă.

Ibn Taymiyah a spus: „A crede în Creator și a-L recunoaște este ceva înnăscut și este sădit în sufletele tuturor oamenilor, chiar dacă unii oameni pot fi supuși unor lucruri care le corup natura umană sănătoasă până la punctul în care au nevoie să reflecteze profund asupra problemei pentru a afla din nou despre Creatorul lor.”

Există un alt răspuns la această întrebare, și anume: cei care se opun naturii lor umane sănătoase și neagă existența Creatorului sunt foarte puțini printre oameni de-a lungul istoriei, după cum s-a menționat mai sus.

Mai mult, mulți dintre ei pot nega în exterior existența lui Allah, chiar dacă în interior cred în existența Sa, după cum Allah, înălțat fie El, ne spune despre Faraon și poporul său și despre felul în care au reacționat la semnele lui Allah, slăvit fie El. Allah spune (interpretarea sensului):

{Ei au respins semnele, deși în inimile lor erau convinși că sunt adevărate, din răutate și aroganță} [Al-Naml 27:19]. Sfârșitul citatului.

În articolul său se spune: Este interesant de observat că opinia potrivit căreia credința în existența lui Allah este sădită în natura umană nu este ceva specific savanților Islamului; mai degrabă, este ceva afirmat de un grup de filosofi moderni.

Unul dintre ei, de exemplu, este filosoful american Alvin Plantinga, care insistă că credința este ceva natural și că a crede în existența lui Dumnezeu este asemenea credinței în alte concepte de bază, precum credința că ceilalți au o gândire rațională asemenea nouă, credința că simțurile noastre sunt reale și că întregul este mai mare decât partea. Sfârșitul citatului.

Consultați restul articolului său pentru o discuție suplimentară despre ideea că există numeroase dovezi care demonstrează că această cunoaștere despre Allah este înnăscută în ființele umane.

În cele din urmă, putem observa că ceea ce am citit despre tribul menționat este că este foarte mic ca număr și că duce o viață primitivă. Nu am întâlnit nimic care să sugereze că neagă existența Creatorului. Există o diferență între faptul că o persoană nu este conștientă de o anumită religie, nu Îl adoră pe Allah într-un fel sau altul și nu Îl cunoaște pe Allah prin numele și atributele Sale, pe de o parte, și negarea existenței Creatorului, pe de altă parte.

În al doilea rând:

Sfatul nostru pentru tine este să cauți cunoașterea și să eviți citirea argumentelor specioase care îți pot corupe inima și te pot conduce la îndoială, cu excepția cazului în care ești foarte bine versat în cunoaștere, caz în care poți examina argumentele specioase pentru a le respinge.

Și Allah știe cel mai bine.