Răspuns celor care citează hadithul despre femeia Khath‘ami ca dovadă că este permis ca o femeie să-și descopere fața

Nu este valid să fie citat hadithul lui al-Fadl ibn al-‘Abbaas (fie ca Allah mulțumit de el) ca dovadă că este permis ca o femeie să-și descopere fața. Învățații au răspuns la aceasta în două moduri.

Shaykh Muhammad al-Ameen ash-Shinqeeti (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Voi răspunde, de asemenea, la aceasta în două moduri:

În primul rând: nu există în niciuna dintre relatările acestui hadith ceva care să precizeze clar că fața ei era descoperită și că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a văzut-o cu fața descoperită și a aprobat aceasta. Mai degrabă, cel mult se menționează în hadith că era „strălucitoare”, iar în unele versiuni ale hadithului se spune că „era frumoasă”. Faptul că era strălucitoare sau frumoasă nu presupune neapărat că fața ei era descoperită și că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a aprobat aceasta. Mai degrabă, este posibil ca vălul feței să fi fost ridicat fără intenția ei, astfel încât unii dintre bărbați au văzut-o fără ca ea să intenționeze să-și descopere fața.

Sau este posibil ca frumusețea ei să fi fost cunoscută înainte de acel moment, deoarece este posibil ca el să o fi văzut înainte și să o fi recunoscut. Unul dintre lucrurile care explică aceasta este faptul că ‘Abdullah ibn ‘Abbaas (fie ca Allah mulțumit de el), care a relatat acest hadith de la el, nu era prezent în momentul în care fratele său s-a uitat la ea și ea s-a uitat la el, din cauza celor menționate mai sus: Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) îl trimisese pe ‘Abdullah înainte, noaptea, de la Muzdalifah la Mina, împreună cu cei mai slabi dintre membrii familiei sale. Se știe că el a relatat hadithul în cauză numai prin intermediul fratelui său, al-Fadl, iar fratele său nu i-a spus că fața ei era descoperită. Faptul că al-Fadl știa că era strălucitoare sau frumoasă nu înseamnă neapărat că ea și-a descoperit fața în mod deliberat, deoarece este posibil ca el să-i fi văzut fața și să-și fi dat seama că era frumoasă din cauza faptului că vălul feței fusese ridicat fără intenția ei și este posibil ca el să o fi văzut înainte și să fi știut că era frumoasă.

Unii pot susține că faptul că expresia „era strălucitoare” este urmată de particula fa (însemnând „astfel”),

iar cuvintele „astfel al-Fadl a început să se uite la ea” și „și a fost impresionat de frumusețea ei” indică în mod clar că îi putea vedea fața și s-a uitat la ea deoarece era impresionat de frumusețea ei.

Răspunsul la aceasta este că acea dovadă coroborantă nu trebuie înțeleasă neapărat în acest mod și nu înseamnă neapărat că fața ei nu era acoperită și că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a văzut aceasta și a aprobat, din cauza posibilităților menționate mai sus. Mai mult, o femeie poate fi cunoscută ca fiind frumoasă și poate fi privită pentru frumusețea ei chiar dacă fața îi este acoperită, datorită frumuseții înfățișării sale generale. Se poate ști că este strălucitoare și frumoasă pur și simplu văzându-i vârfurile degetelor, după cum este bine cunoscut. Prin urmare, Ibn Mas‘ood a interpretat versetul (interpretarea sensului): „cu excepția a ceea ce apare în mod necesar din aceasta” [an-Noor 24:31] ca referindu-se la veșmântul exterior, după cum s-a menționat mai sus.

În al doilea rând: femeia era în ihram, iar când o femeie este în ihram nu-și acoperă fața și mâinile, astfel încât trebuie să-și descopere fața dacă nu există bărbați non-mahram care să se uite la ea și trebuie să-și acopere fața în fața bărbaților când este în ihram, după cum este bine cunoscut din cazul soțiilor Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și al altora. Nimeni nu a spus că s-a uitat la această femeie Khath‘ami în afară de al-Fadl ibn ‘Abbaas (fie ca Allah mulțumit de el), iar Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) l-a împiedicat pe al-Fadl să se uite la ea. Astfel se știe că ea era în ihram și nimeni nu se uita la ea, așa că și-a descoperit fața deoarece era în ihram, nu pentru că era permis să-și descopere fața.

Unii pot spune că faptul că era împreună cu pelerinii face probabil ca bărbații să-i fi putut vedea fața dacă era descoperită, deoarece femeile își au de obicei fețele descoperite când se află printre pelerini, astfel încât este inevitabil ca unii bărbați să-i vadă fața.

Răspunsul la aceasta este că Însoțitorii Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) erau foarte evlavioși și nu se uitau la femei, astfel încât nu există niciun motiv, pe baza raționamentului logic, a învățăturilor islamice sau a ceea ce se întâmplă de obicei, să nu credem că niciunul dintre ei nu s-a uitat la ea; dacă vreunul dintre ei s-ar fi uitat la ea, aceasta ar fi fost relatată, după cum a fost relatat că al-Fadl s-a uitat la ea. Din faptul că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a întors privirea lui al-Fadl de la ea se poate înțelege că bărbaților non-mahram nu trebuie să li se permită accesul la o tânără a cărei față este descoperită, după cum vedeți. Dovada indică faptul că ea era obligată să-și acopere întregul corp în fața lor.

În concluzie, persoana imparțială își dă seama că este extrem de improbabil ca Legiuitorul să le permită femeilor să-și descopere fețele în fața bărbaților non-mahram, când fața este sursa frumuseții, iar privirea la fața unei tinere frumoase este una dintre cele mai provocatoare și ispititoare cauze ale dorinței omenești care duc la un comportament nepotrivit. Nu ai auzit cuvintele poetului:

Spun: te rog, lasă-mă să arunc o singură privire (asupra ei), apoi nu-mi pasă dacă Ziua Judecății începe după aceea?

I-ai permite să se uite în acest fel la soția, fiicele sau surorile tale?!

Sfârșitul citatului din Adwaa’ al-Bayaan (6/254-256).

Shaykh al-‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Acest hadith – adică hadithul femeii Khath‘ami – a fost citat ca dovadă de cei care consideră că este permis ca o femeie să-și descopere fața. Fără îndoială, acest hadith este unul dintre hadithurile ambigue care pot indica faptul că este permis sau pot indica faptul că nu este permis. În ceea ce privește posibilitatea ca acesta să indice permisiunea, aceasta este clară. În ceea ce privește posibilitatea ca el să nu indice că este permis, spunem: această femeie era în ihram, iar ceea ce este prescris pentru femeia aflată în ihram este să-și lase fața descoperită și nu cunoaștem pe nimeni care s-ar fi uitat la ea în afară de Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și al-Fadl ibn al-‘Abbaas. În ceea ce îl privește pe al-Fadl, Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu a aprobat faptul că se uita la ea; mai degrabă, i-a întors fața. În ceea ce îl privește pe Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), al-Haafiz ibn Hajar (fie ca Allah să aibă milă de el) a afirmat că îi era permis Profetului să se uite la o femeie sau să rămână singur cu ea într-un mod care nu era permis nimănui altcuiva, după cum îi era permis să se căsătorească cu o femeie fără mahr (zestre) și fără wali (tutore) și să se căsătorească cu mai mult de patru femei. Allah, slăvit și înălțat fie El, i-a permis o mai mare flexibilitate în unele dintre aceste chestiuni, deoarece era cel mai desăvârșit dintre oameni în ceea ce privește castitatea și nu era posibil ca Profetul să fie ispitit așa cum puteau fi ispitiți ceilalți oameni să facă ceva nepotrivit pentru un bărbat demn și onorabil.

Pe baza acestui fapt, principiul de bază potrivit învățaților este că, dacă există o posibilitate (de a interpreta ceva într-un alt mod), atunci citarea acelui lucru ca dovadă este invalidă. Acest hadith este ambiguu și, în ceea ce privește textele ambigue, avem obligația să le raportăm la textele neambigue care indică în mod clar că nu este permis ca o femeie să-și descopere fața și că descoperirea feței unei femei este una dintre cauzele fitnah (ispitei) și ale răului. Sfârșitul citatului.

Duroos wa Fataawa al-Haram al-Makki (1408 AH, caseta nr. 16, partea B).

Și Allah știe cel mai bine.