Qunut-ul trebuie rostit în perioadele de calamitate cu o supplicație adecvată, nu cu Du`a al-Qunut

Ceea ce prescrie Islamul pentru Qunut în perioadele de calamitate este ca supplicația să fie adecvată calamității și ca Du`a al-Qunut („Allahumma ihdina fiman hadayta/O Allah, călăuzește-ne și printre cei pe care i-ai călăuzit..”) să nu fie recitată.

Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a făcut supplicații (du`a) în perioadele de calamitate în mai multe rânduri, iar supplicația sa era adecvată calamității pentru care făcea Qunut. Când s-a rugat pentru salvarea celor slabi și asupriți din Makkah, a spus: „O Allah, O Allah, salvează-i pe al-Waleed ibn al-Waleed, Salamah ibn Hishaam, ‘Ayyaash ibn Abi Rabee’ah și pe credincioșii slabi și asupriți.” Când s-a rugat împotriva unor triburi arabe din cauza intensității dușmăniei lor față de Allah și Trimisul Său, a spus: „O Allah, pedepsește-i aspru pe Mudar și trimite asupra lor o foamete precum cea a lui Yoosuf.” Relatat de Muslim (675).

Când el (binecuvântările lui Allah fie asupra sa) s-a rugat împotriva unor triburi arabe care îi trădaseră pe 70 dintre Sahaabah și îi uciseseră, s-a rugat ca aceștia să fie blestemați. S-a relatat că Ibn ‘Abbaas (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: Trimisul lui Allah a făcut Qunut timp de o lună în rugăciunile de Zuhr, ‘Asr, Maghrib, ‘Isha’ și Fajr, când a spus: Sami’a Allahu liman hamidah în ultima rak’ah, rugându-se împotriva unor triburi ale lui Banu Sulaym și împotriva lui Ri’l, Dhakwaan și ‘Usayyah, iar cei din spatele lui au spus Ameen. Relatat de Abu Dawood (1443). Ibn al-Qayyim a spus: Un hadeeth saheeh. Zaad al-Ma’aad, 1/280; clasificat drept hasan de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood.

Potrivit unei relatări transmise de Muslim (679), el a spus: „O Allah, blestemă-i pe Banu Lihyaan, Ri’l, Dhakwaan și ‘Usayyah, căci ei nu au ascultat de Allah și de Trimisul Său.”

Potrivit unei relatări transmise de al-Bukhari (4070) de la Ibn ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de el), el [Ibn ‘Umar] l-a auzit pe Trimisul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) spunând, când și-a ridicat capul din plecăciune în a doua rak’ah a rugăciunii de Fajr: „O Allah, blestemă-l pe Cutare, pe Cutare și pe Cutare”, după ce a spus Sami’a Allahu liman hamidah, Rabbana wa laka’l-hamd.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Este prescris să se rostească Qunut în perioadele de calamitate, rugându-se pentru credincioși și împotriva necredincioșilor, în rugăciunea de Fajr și în celelalte rugăciuni. Astfel, ‘Umar a spus Qunut când lupta împotriva creștinilor, în du`a sa în care a spus: „O Allah, blestemă-i pe necredincioșii dintre oamenii Cărții…” În mod similar, ‘Ali (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a luptat odată împotriva unui popor, a spus Qunut și s-a rugat împotriva lor. Cel care spune Qunut trebuie să rostească, în timpul fiecărei calamitate, o supplicație adecvată acelei calamitați. Dacă îi numește pe credincioșii pentru care se roagă și pe necredincioșii împotriva cărora se roagă, este bine.

Majmoo’ al-Fatawa (22/271).

În Fatawa al-Lajnah al-Daa’imah (22/271) se spune:

Este dovedit că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) obișnuia să spună Qunut în perioadele de calamitate, rugându-se împotriva agresorilor dintre necredincioși și rugându-se ca musulmanii slabi și asupriți să fie salvați de comploturile și captivitatea necredincioșilor. Citat încheiat.

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen a spus în al-Sharh al-Mumti’ (4/45): El trebuie să spună Qunut cu o supplicație adecvată calamității care a avut loc. De aceea, Trimisul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) obișnuia să spună Qunut cu cuvinte adecvate calamității și nu spunea „Allahumma ihdini fiman hadayta/O Allah, călăuzește-mă printre cei pe care i-ai călăuzit…” așa cum fac unii oameni de rând. Nu este relatat în niciun hadeeth, saheeh sau da’eef, că Trimisul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) ar fi spus vreodată „Allahumma ihdini fiman hadayta/O Allah, călăuzește-mă printre cei pe care i-ai călăuzit…”) în rugăciunile obligatorii; mai degrabă el făcea o supplicație adecvată acelei calamitați. Cu o ocazie, el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) s-a rugat pentru unii dintre oamenii slabi și asupriți, cerându-i lui Allah să-i salveze, până când au venit (la el în Madeenah). Citat încheiat.

Pe baza acestui lucru, credinciosul trebuie să aleagă o supplicație adecvată calamității și să o rostească.

Cel care spune du`a Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) deoarece este adecvată unei calamități care l-a lovit pe musulman, cum ar fi să spună cu privire la ceea ce ne-a lovit în zilele noastre: „O Allah, salvează-i pe credincioșii slabi și asupriți din Gaza; O Allah, ajută-i; O Allah, pedepsește-i aspru pe evrei și creștini și pe cei care îi susțin și îi ajută; O Allah, blestemă-i; O Allah, trimite asupra lor ani precum anii lui Yoosuf”, a făcut bine, deoarece supplicația Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) este cea mai bună și mai cuprinzătoare supplicație care poate fi oferită.

Și Allah știe cel mai bine.