Putem mânca din carnea sacrificată de cineva care nu se roagă?

Ceea ce trebuie să faceți este să vă sfătuiți fratele să se roage cu regularitate și să-i spuneți care este hotărârea lui Allah cu privire la cel care nu se roagă. Nu-l lăsați să sacrifice el însuși carnea pentru voi și spuneți-i motivul, și anume că cel care nu se roagă este considerat necredincios, astfel încât carnea sacrificată de el nu este halal. Poate că aflarea acestei hotărâri va avea un efect asupra lui, iar el se va întoarce la religia sa și va începe să se roage cu regularitate. Acest lucru va fi mai bun pentru el în privința treburilor sale religioase și lumești, în această lume și în Viața de Apoi. 

Shaykh ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat:  

Este permis să mâncăm din carnea sacrificată de cineva care nu se roagă în mod deliberat, știind că, dacă i se spune acest lucru, va pretinde că rostește Shahaadah? Ce ar trebui să facem dacă nu găsim niciun măcelar care se roagă? 

El a răspuns: 

Dacă o persoană nu se roagă, nu trebuie să mâncăm din carnea sacrificată de ea. Aceasta este opinia corectă, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a spus: „Între om și shirk și kufr se află abandonarea rugăciunii.” Relatat de Muslim în Saheeh-ul său, de la Jaabir ibn ‘Abd-Allah al-Ansaari (Allah să fie mulțumit de el). Iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a spus: „Legământul dintre noi și ei este rugăciunea; oricine nu se roagă este un necredincios.” Relatat de Imam Ahmad și de cei patru autori ai cărților Sunan, cu un isnaad saheeh, de la Buraydah ibn al-Husayb (Allah să fie mulțumit de el). Și a spus: „Capul chestiunii este Islamul, iar stâlpul său este rugăciunea.” Relatat de Imam Ahmad și al-Tirmidhi, cu un isnaad saheeh, de la Mu’aadh ibn Jabal (Allah să fie mulțumit de el). Dacă stâlpul unui lucru cade, acesta nu mai poate sta drept și nici nu poate rămâne; când stâlpul cade, cade și tot ceea ce se sprijină pe el. 

Astfel se știe că cel care nu se roagă nu are religie, prin urmare carnea sacrificată de el nu poate fi consumată. Dacă trăiți într-o țară în care nu există măcelari musulmani, trebuie să vă sacrificați singuri carnea și să folosiți mâinile pentru a face ceea ce vă va fi de folos sau să căutați un măcelar musulman care să sacrifice carnea pentru voi, chiar și în propria lui casă. Laudă lui Allah, acesta este un lucru ușor, așa că nu trebuie să fiți nepăsători în această privință.  

Trebuie să-l sfătuiți pe acest om să se teamă de Allah și să se roage. Afirmația lui că cele două Shahaadah sunt suficiente este o greșeală gravă, deoarece cele două Shahaadah au condiții care trebuie îndeplinite, după cum a spus Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui): „Mi s-a poruncit să lupt împotriva oamenilor până când vor mărturisi că nu există altă divinitate în afară de Allah și că eu sunt Mesagerul lui Allah, vor împlini rugăciunea cu regularitate și vor plăti zakaah. Dacă vor face aceasta, sângele și averea lor vor fi în siguranță din partea mea, cu excepția cazurilor stabilite de legea islamică, iar socoteala lor va fi la Allah.” Saheeh –  convenit asupra lui. 

Așadar, rugăciunea și zakaah sunt menționate alături de cele două Shahaadah. Potrivit unei alte versiuni: „Mi s-a poruncit să lupt împotriva oamenilor până când vor spune Laa ilaaha ill-Allah, iar dacă vor spune Laa ilaaha ill-Allah, sângele și averea lor vor fi în siguranță din partea mea, cu excepția cazurilor stabilite de legea islamică, iar socoteala lor va fi la Allah.” Rugăciunea este una dintre aceste condiții, iar zakaah este una dintre aceste condiții. 

Ceea ce credinciosul trebuie să facă este să se teamă de Allah, iar oricine pretinde că este musulman trebuie să se teamă de Allah și să împlinească în mod regulat cele cinci rugăciuni, deoarece rugăciunea este temelia Islamului și cel mai important dintre cei cinci stâlpi ai Islamului după cele două Shahaadah. Cel care o neglijează își neglijează angajamentul religios, iar cel care nu se roagă a părăsit credința. Îi cerem lui Allah să ne păstreze în siguranță și sănătoși. 

Acesta este adevărul și aceasta este opinia corectă. Unii savanți au spus că o astfel de persoană nu este necredincioasă în sensul kufr major, ci kufr-ul său este kufr minor, iar ea este un păcătos care a comis un păcat grav, mai rău decât adulterul, mai rău decât furtul și mai rău decât consumul de alcool. Dar nu este necredincioasă în sensul kufr-ului major decât dacă neagă faptul că rugăciunea este obligatorie. Aceasta este opinia unui număr de savanți. Însă opinia corectă este cea indicată de cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui), și anume că o astfel de persoană este necredincioasă în sensul kufr-ului major, după cum se afirmă în hadeeth-urile citate mai sus, deoarece a neglijat stâlpul sau temelia Islamului, care este rugăciunea. 

Nu trebuie să tratăm această chestiune cu ușurință. ‘Abd-Allah ibn Shaqeeq al-‘Aqeeli, marele Taabi’i (Allah să aibă milă de el), a spus: „Însoțitorii Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) nu considerau că abandonarea vreunui lucru era kufr, cu excepția rugăciunii.” 

Și a menționat că Sahaabah erau unanim de acord că cel care nu se ruga era necredincios în opinia lor. Îi cerem lui Allah să ne păstreze în siguranță și sănătoși. 

Prin urmare, trebuie să fim atenți, să respectăm această obligație importantă și să nu tratăm cu ușurință situația în care cineva nu se roagă. Nu trebuie să mâncăm din carnea sacrificată de el, să-l invităm la ospețe sau să-i acceptăm invitațiile. Mai degrabă, el trebuie evitat până când se pocăiește înaintea lui Allah și începe să se roage. Îi cerem lui Allah să ne călăuzească pe toți. Sfârșitul citatului. 

Majmoo’ Fataawa al-Shaykh Ibn Baaz, 10/274-276 

Vezi și răspunsul la întrebarea nr. 1553 

Și Allah știe cel mai bine.