Înapoi la întrebări
Întrebare și Răspuns

Punerea la îndoială a caracterului și sincerității Sahaabah-ilor va duce la punerea la îndoială a întregii religii

Fatwa # 187689Redacția tawhid.ro
Islam Q&ASursa
Sursă contextuală

Întrebare

Ce anume ne face să avem încredere în autenticitatea hadithurilor care vorbesc despre virtuțile Sahaabah-ilor, când există atât de multe asemenea relatări? Unele dintre aceste relatări sunt transmise chiar de Sahaabi, adică Sahaabi-ul își relatează propriile virtuți. Nu este posibil – și îi cer iertare lui Allah pentru că spun aceasta – ca el să mintă pentru a-și atribui mai multe virtuți pe care nu le are? În acest caz, nu există nicio dovadă care să susțină argumentul că Sahaabah-ii au un caracter bun și nu mint, deoarece aceeași îndoială s-ar putea aplica și hadithurilor care vorbesc despre aceasta (despre caracterul bun al Sahaabah-ilor). Mai mult, hadithul pe care un Sahaabi îl poate relata cu privire la virtuțile altuia ar putea fi considerat o încercare de a-l flata pe celălalt, sau teamă de autoritate, sau căutarea bogăției ori a puterii, iar aceasta în ceea ce privește cazurile în care hadithurile vorbesc despre unul dintre califi. Mai mult, aceleași îndoieli pot fi ridicate cu privire la versetele coranice care vorbesc despre virtuțile Sahaabah-ilor. De ce nu ar fi posibil ca toți Sahaabah-ii să fi conspirat și să fi convenit să inventeze și să introducă aceste versete pentru a dovedi virtutea generației lor în general?"

Răspuns

Sahaabah-ii (Allah să fie mulțumit de ei toți) sunt oameni pe care Allah i-a ales în mod special pentru a fi companionii Profetului Său (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Virtuțile lor, la care se face referire în Coran și în Sunnah saheeh, despre care mărturisește istoria și pentru care au mărturisit atât cei care i-au iubit, cât și cei care li s-au opus, sunt prea numeroase pentru a fi numărate. Potrivit modului de gândire și raționament al celui care pune întrebarea, tot ceea ce este demn de încredere și definitiv poate fi supus acestor îndoieli și iluzii nefondate și acestor idei exagerate, pe care niciun om cu rațiune sănătoasă nu le-ar putea accepta.

Oricine dezvoltă îndoieli cu privire la caracterul sănătos al Sahaabah-ilor (Allah să fie mulțumit de ei) va dezvolta, de asemenea, îndoieli cu privire la religia lui Allah, la Cartea lui Allah, la legile lui Allah și la Sunnah Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa).

Cine i-a învățat pe oameni Coranul și i-a învățat obligațiile lor religioase, îndatoririle lor potrivit sharee‘ah, hotărârile lui Allah și Sunnah Mesagerului Său?

Cum au învățat oamenii să se roage, să postească și să îndeplinească ritualurile Hajj-ului? Cum au învățat hotărârile privind relațiile comerciale, căsătoria, divorțul și modul de a judeca între oameni? De unde au învățat descrierea Paradisului și a fericirii sale și descrierea Iadului și a pedepsei sale?

Cine i-a învățat despre Unicitatea lui Allah și i-a învățat credința corectă?

Cum au învățat despre numele și atributele lui Allah și au urmat calea dreaptă în aceste chestiuni, spre deosebire de adepții inovației? Cine i-a învățat pe oameni bunele maniere și faptele virtuoase?

Crezi că Allah, Preaînălțatul, ar fi putut alege pentru conducătorul fiilor lui Adam companioni care sunt mincinoși și care născocesc minciuni împotriva lui Allah și a Mesagerului Său?

Dacă ar fi fost posibil ca ei să născocească versete din Coran și hadithuri care vorbesc despre propriile lor virtuți, atunci cum am putea avea încredere în orice au transmis despre religia lui Allah?

Ar putea fi încredințat cineva cu asemenea caracteristici cu legile lui Allah, cu hotărârile religiei Sale și cu Sunnah Mesagerului Său? În acest caz, întreaga religie s-ar pierde și nu ar mai exista nici Islam, nici credință și nici ihsaan; nu ar exista decât minciuni, născociri și egoism.

„Slavă Ție (O, Allah), aceasta este o mare minciună” [an-Noor 24:16].

Dacă ascultăm aceste gânduri distructive și insinuante care distrug credința și îl scot pe om din Islam, atunci nimic din ceea ce ține de religie nu ar putea fi autentic, deoarece ar exista posibilitatea ca Sahaabah-ii să fi născocit totul și să fi răspândit aceasta printre oameni!

Potrivit modului tău de gândire, cum ar putea fi confirmate genealogii? Cum am putea fi siguri că cutare – oricine ar fi el – este într-adevăr fiul lui cutare? Cum am putea ști cine dintre oameni este născut legitim și cine este ilegitim?

Nu este posibil – potrivit modului tău de gândire – ca oamenii să cadă de acord asupra unei minciuni, astfel încât adulterul să poată pretinde că fiul său este legitim și că s-a născut în urma unei căsătorii corecte, nu în urma unei relații ilicite?

Dacă nu afirmăm caracterul sănătos, sinceritatea și onestitatea Sahaabah-ilor, atunci întreaga religie s-ar prăbuși și nu am fi siguri de niciuna dintre legile, credințele, învățăturile fundamentale, principiile generale și hotărârile sale privind ceea ce este permis și ceea ce este interzis, deoarece ar exista posibilitatea ca aceasta să se bazeze pe minciuni și născociri în toate chestiunile, întrucât cei care au transmis această cunoaștere ar fi tipul de oameni care ar putea cădea împreună de acord să născocească minciuni împotriva lui Allah și a Mesagerului Său!

„Slavă Ție (O, Allah), aceasta este o mare minciună” [an-Noor 24:16].

Ne dezicem de ideile tale înaintea Domnului nostru; le respingem și nu le acceptăm. Căutăm adăpost la Allah ca ele să nu ne treacă prin minte și să nu le considerăm gânduri corecte și mărturisim că îi respectăm pe Sahaabah-ii Profetului nostru și că ei au fost cei mai sinceri oameni în vorbire, cei mai demni de încredere, cei mai buni în maniere și comportament, cei mai buni în caracter, cei mai buni în fapte, cei mai apropiați de Allah și cei mai mari în credință și convingere.

Prin urmare, unul dintre fundamentele credinței pentru Ahl as-Sunnah wa’l-Jamaa‘ah este iubirea Sahaabah-ilor și considerarea lor drept aliați, mărturisind că au fost oameni ai credinței, virtuții, onestității, integrității, demnității și sincerității; criticarea lor sau a oricăruia dintre ei este o cauză a pieirii și a îndepărtării de calea dreaptă a lui Allah.

Imam Ahmad (3589) a relatat cu un isnaad jayyid de la ‘Abdullah ibn Mas‘ood că acesta a spus: Cu adevărat, Allah a privit inimile oamenilor și a găsit că inima lui Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) era cea mai bună dintre toate inimile oamenilor, așa că l-a ales pentru Sine și l-a trimis cu mesajul Său. Apoi a privit inimile oamenilor după inima lui Muhammad și a găsit că inimile companionilor săi erau cele mai bune dintre inimile oamenilor, așa că i-a făcut ajutoarele Profetului Său, care au luptat alături de el pentru a sprijini religia Sa.

Al-Maymooni a spus:

Ahmad ibn Hanbal mi-a spus: O, Abu’l-Hasan, dacă vezi un om vorbind de rău despre vreunul dintre Sahaabah, atunci pune-i la îndoială Islamul.

Citat încheiat din al-Bidaayah wa’n-Nihaayah (8/148)

Abu Zar‘ah az-Raazi a spus:

Dacă vezi un om criticând vreunul dintre companionii Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), atunci să știi că este eretic, deoarece Mesagerul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), în opinia noastră, este adevărat, iar Coranul este adevărat. Singurii care ne-au transmis acest Coran și Sunnah sunt companionii Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Tot ceea ce încearcă să facă ei [adică cei care îi calomniază pe Sahaabah] este să ne submineze martorii [adică pe Sahaabah], pentru a invalida Coranul și Sunnah. Acei oameni merită mai mult să le fie pus la îndoială caracterul și sunt eretici.

Citat încheiat din al-Kifaayah fi ‘Ilm ar-Riwaayah de al-Khateeb al-Baghdaadi (p. 49)

Abu Nu‘aym al-Haafiz (Allah să aibă milă de el) a spus: Nu vezi că Allah, Preaînălțatul, i-a poruncit Profetului Său (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) [în Coran] să-i ierte pe companionii săi, să ceară iertare pentru ei și să se poarte cu bunătate față de ei? Prin urmare, cel care îi insultă, îi urăște și încearcă să găsească motive rele pentru opiniile lor și pentru faptul că au purtat război într-un mod care nu este bun este cel care se îndepărtează de porunca lui Allah, Preaînălțatul, și de instrucțiunile Sale cu privire la ei. O asemenea persoană vorbește de rău despre ei doar pentru că nutrește resentimente față de Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și companionii săi, precum și față de Islam și musulmani.

Citat încheiat din Tathbeet al-Imaamiyyah (p. 375)

Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a spus:

Allah, Preaslăvitul și Preaînălțatul, știe cel mai bine cui să-i încredințeze mesajul Său, la început și ulterior. El știe cel mai bine cine este potrivit să poarte mesajul Său și să-l transmită robilor Săi cu onestitate și sinceritate, respectându-l pe Cel care l-a trimis, îndeplinindu-și îndatoririle față de Allah, având răbdare în îndeplinirea poruncilor Sale, mulțumindu-I pentru binecuvântările Sale și căutând apropierea de El, și știe cine nu este potrivit pentru aceasta. În mod similar, El, Preaslăvitul, știe cel mai bine cine dintre națiuni este potrivit să moștenească cunoașterea de la Mesagerii Săi, să le fie succesor și să poarte mesajul pe care ei l-au transmis de la Domnul lor.

Citat încheiat din Tareeq al-Hijratayn (p. 97)

Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

„Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) este Mesagerul lui Allah, iar cei care sunt cu el sunt aspri față de necredincioși și milostivi între ei. Îi vezi plecându-se și căzând cu fețele la pământ (în rugăciune), căutând Harul lui Allah și (buna) Sa mulțumire. Semnul lor (adică al credinței lor) este pe fețele (frunțile) lor, datorită urmelor prosternării lor (în timpul rugăciunilor). Aceasta este descrierea lor în Taurat (Tora). Dar descrierea lor în Injeel (Evanghelie) este asemenea unei semințe (semănate) care își trimite vlăstarul, apoi îl întărește, apoi devine gros și stă drept pe tulpina sa, spre bucuria semănătorilor, pentru ca El să-i înfurie pe necredincioși prin ei”

[al-Fath 48:29].

Ibn Katheer (Allah să aibă milă de el) a spus:

Pe baza acestui verset, Imam Maalik (Allah să aibă milă de el), potrivit unor relatări de la el, a concluzionat că Raafidis sunt necredincioși care îi urăsc pe Sahaabah. El a spus: Aceasta deoarece Sahaabah-ii îi înfurie, iar oricine este înfuriat de Sahaabah este un necredincios din cauza acestui verset. Mai mulți savanți au fost de acord cu el în această privință. Hadithurile care vorbesc despre virtutea Sahaabah-ilor și ne interzic să-i ofensăm în vreun fel sunt numeroase. Este suficient că Allah i-a lăudat și este mulțumit de ei.

Citat încheiat din Tafseer Ibn Katheer (7/362)

Al-Qurtubi (Allah să aibă milă de el) a spus:

Oricine îl critică pe vreunul dintre ei sau îl calomniază cu privire la ceea ce relatează respinge ceea ce a spus Allah, Domnul lumilor, despre ei și pune la îndoială toate învățăturile Islamului.

Citat încheiat din Tafseer al-Qurtubi (16/297)

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus:

Aceasta deoarece prima generație a acestei ummah este cea care a întemeiat această religie și a aderat la ea, crezând în ea, învățând-o, punând-o în practică și transmițând-o. Prin urmare, calomnierea lor înseamnă calomnierea religiei, ceea ce l-ar determina pe om să se îndepărteze de mesajul cu care Allah i-a trimis pe Profeți.

Acesta a fost scopul primilor oameni care au răspândit inovația Shi ‘ism-ului: scopul era doar să-i îndepărteze pe oameni de calea lui Allah și să încerce să dovedească falsitatea a ceea ce Mesagerii au adus de la Allah, Preaînălțatul. Prin urmare, ei deveneau activi ori de câte ori musulmanii se aflau într-o poziție slabă; astfel, aceste inovații rătăcitoare au apărut pentru prima dată printre eretici.

Citat încheiat din Minhaaj as-Sunnah (1/18).

Ceea ce dorim să confirmăm este că îndoielile cu privire la caracterul bun și sinceritatea Sahaabah-ilor reprezintă o calomniere a întregii religii, iar aceasta este kufr (necredință) – Allah să ne ferească.

Așadar, caută adăpost la Allah împotriva acestor gânduri insinuante, deoarece nu sunt decât șoapte în inima ta de la Shaytaan, menite să te facă să te îndoiești de religia ta. Amintește-ți mult de Allah, recită Coranul, citește cărțile cu hadithuri ale Profetului și cărțile scrise despre virtuțile Sahaabah-ilor, precum Fadaa’il as-Sahaabah de Imam Ahmad ibn Hanbal (Allah să fie mulțumit de el), precum și cărțile despre biografiile și viețile lor.

De asemenea, te sfătuim să citești o carte scurtă și foarte utilă, și anume Soorataan Mutadaaditaan li Juhood an-Nabi al-A‘zam de al-‘Allaamah Shaykh Abu’l-Hasan an-Nadwi (Allah să aibă milă de el), care a fost publicată recent ca supliment în Majallat al-Azhar; poți găsi un exemplar al acesteia pe Internet.

Și Allah știe cel mai bine.

Distribuie
Informații editoriale
Sinteză documentată — responsabil editorial: Echipa editorială Tawhid.ro
Sursă documentată:
Statutul sursei: Sursă contextualăDrepturile asupra contribuției editoriale originale Tawhid.ro sunt rezervate; sursele citate își păstrează propriile drepturi.

Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).

Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.