Prosternarea cu bonetă sau turban ori purtând mănuși

Învățații sunt de acord că este mai bine ca fruntea și mâinile celui care adoră să atingă direct pământul atunci când se prosternează, cu excepția cazului în care are o scuză. 

Ei au opinii diferite cu privire la caracterul obligatoriu al acestui lucru. Imam al-Shaafa’i a fost de părere că este obligatoriu, însă majoritatea învățaților consideră că este doar mustahabb și nu este obligatoriu. 

Al-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus, explicând opiniile învățaților cu privire la această chestiune: 

Opiniile învățaților cu privire la prosternarea pe mânecă, tiv, mână, capătul turbanului sau orice altceva atașat persoanei. Am menționat că opinia noastră este că nu este corect să se prosterneze pe niciunul dintre aceste lucruri. Aceasta este și opinia lui Dawood și a lui Ahmad, potrivit uneia dintre relatări. 

Maalik, Abu Haneefah, al-Awzaa’i, Ishaaq și Ahmad (potrivit celeilalte relatări) au spus că este valabil. Autorul lui al-Tahdheeb a spus: Aceasta este opinia majorității învățaților. Ei au citat ca dovadă hadeeth-ul lui Anas (Allah să fie mulțumit de el), care a spus: Ne rugam împreună cu Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) când era foarte cald, iar dacă unul dintre noi nu putea suporta să-și pună fruntea pe pământ, își întindea veșmântul și se prosterna pe el. Relatat de al-Bukhaari și Muslim.  

S-a relatat că Ibn 'Abbaas (Allah să fie mulțumit de ei) a spus: L-am văzut pe Mesagerul lui Allah (S) într-o zi ploioasă, evitând noroiul atunci când se prosterna, punând sub mâini un veșmânt pe care îl purta. Relatat de Ibn Hanbal în Musnad-ul său.  

S-a relatat că al-Hasan a spus: Companionii Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) obișnuiau să se prosterneze cu mâinile în interiorul veșmintelor lor, iar un bărbat se prosterna pe turbanul său. Relatat de al-Bayhaqi. 

Și el a spus: Învățații sunt unanim de acord că este preferabil ca fruntea să atingă direct pământul atunci când se prosternează. Sfârșitul citatului din al-Majmoo’, 3/397-400 

Ibn Qudaamah (Allah să aibă milă de el) a spus: Celui care se roagă nu îi este obligatoriu să atingă direct pământul cu nicio parte a trupului său. Al-Qaadi a spus: Dacă se prosternează pe capătul turbanului, pe mânecă sau pe tiv, rugăciunea sa este valabilă potrivit unei relatări. Aceasta este opinia lui Maalik și Abu Haneefah. Printre cei care permit prosternarea pe veșmânt atunci când este prea cald sau prea frig se numără ‘Ata’, Tawoos, al-Nakha’i, al-Sha’bi, al-Awzaa’i, Maalik și Ishaaq. 

Prosternarea pe capătul turbanului a fost permisă de al-Hasan, Makhool și ‘Abd al-Rahmaan ibn Yazeed. Shurayh se prosterna pe burnous-ul său. 

Sfârșitul citatului din al-Mughni, 1/305 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat: Dacă un om care se roagă se prosternează și își pune turbanul ca protecție între el și pământ, care este hotărârea cu privire la rugăciunea sa? 

El a răspuns: Rugăciunea acelui om este valabilă, însă nu trebuie să-și folosească turbanul ca protecție între el și pământ decât în caz de nevoie, cum ar fi atunci când pământul este foarte tare, când există pietre care îl pot răni sau spini. În acest caz nu este nimic greșit în a se proteja de pământ cu ceva atașat de el, precum turbanul sau îmbrăcămintea, deoarece Anas ibn Maalik (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Ne rugam împreună cu Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) când era foarte cald, iar dacă unul dintre noi nu își putea pune fruntea pe pământ, își întindea veșmântul și se prosterna pe el. Aceasta indică faptul că este mai bine ca fruntea să atingă direct locul prosternării, dar nu este nimic greșit ca un bărbat să se protejeze de pământ cu ceva atașat de el, precum veșmântul sau turbanul, dacă există o nevoie din cauza faptului că pământul este foarte cald, foarte rece sau aspru. Însă trebuie să-și amintească faptul că este de asemenea esențial ca nasul să atingă pământul în acest caz, din cauza hadeeth-ului lui Ibn ‘Abbaas (Allah să fie mulțumit de el), care a relatat că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Mi s-a poruncit să mă prosternez pe șapte oase: fruntea” – și a arătat spre nasul său – „mâinile, genunchii și capetele picioarelor.” Sfârșitul citatului. 

Fataawa al-Shaykh Ibn ‘Uthaymeen, 13/question no. 519 

Iar Allah știe cel mai bine.