Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a ales întotdeauna un animal castrat pentru udhiyah?

În primul rând:

În răspunsul la întrebarea 95329, am menționat că nu este nimic greșit în castrarea animalelor dacă aceasta este făcută dintr-un motiv valid. Aceasta este opinia majorității învățaților.

Nu există niciun raport în Sunnah Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) care să indice că el trata animalele castrate într-un anumit fel sau că există hotărâri speciale referitoare la acestea. Mai mult decât se poate spune este că el a sacrificat doi berbeci castrați. Aceasta indică faptul că este permis; pe de o parte, este permisă castrarea animalelor, iar pe de altă parte, este permisă oferirea animalelor castrate ca udhiyah.

Ahmad (23348) a relatat că Abu Raafi‘ a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a sacrificat doi berbeci mari, castrați, albi, pătați cu negru. Clasificat drept saheeh de al-Albaani în al-Irwa’ (4/360).

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen a spus:

Este permisă oferirea unui animal castrat ca udhiyah, deoarece este demonstrat că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a sacrificat doi berbeci castrați – adică două animale ale căror testicule fuseseră îndepărtate. Ideea este că gustul cărnii unui animal castrat este mai bun, astfel că această castrare nu îi face niciun rău.

Sfârșitul citatului din al-Liqa’ ash-Shahri (3/111)

În ceea ce privește animalul al cărui penis a fost îndepărtat, nu este permis să fie oferit ca udhiyah, după cum vom vedea mai jos.

În al doilea rând:

Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu a ales întotdeauna un animal castrat pentru udhiyah; uneori alegea un animal intact, care nu fusese castrat.

Abu Dawood (2796) și at-Tirmidhi (1496) au relatat că Abu Sa‘eed a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) obișnuia să ofere ca udhiyah un berbec intact (necastrat), cu coarne, care avea pete negre în jurul ochilor, gurii și picioarelor. Clasificat drept saheeh de al-Albaani.

Imam Maalik (1043) a relatat de la Naafi‘ că ‘Abdullah ibn ‘Umar a oferit o udhiyah o dată în Madinah. Naafi‘ a spus: El mi-a poruncit să cumpăr pentru el un berbec intact (necastrat), cu coarne, apoi să îl sacrific în Ziua de al-Adha, în locul de rugăciune al oamenilor.

El a spus în an-Nihaayah (3/417):

Cuvântul tradus aici prin „intact” se referă la un animal care poate fecunda o femelă. El a ales un mascul intact în locul unui mascul castrat sau al unei femele deoarece dorea unul de calitate superioară și de dimensiuni mari.

Vezi: Tahdheeb al-Lughah de al-Azhari (5/48)

Ibn ‘Abd al-Barr (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Berbecul intact, cu coarne, este cea mai bună udhiyah potrivit lui Maalik și majorității învățaților.

Sfârșitul citatului din al-Istidhkaar (5/220)

Unii dintre învățați au dat întâietate animalului castrat deoarece gustul cărnii sale este mai bun. Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Este permisă oferirea unui animal castrat ca udhiyah; unii învățați consideră chiar că aceasta este preferabilă unui animal intact, deoarece gustul cărnii sale este mai bun. Totuși, opinia corectă este că animalul intact este preferabil dintr-un anumit punct de vedere, deoarece este complet din punct de vedere fizic, iar acest lucru are întâietate față de calitatea cărnii sale.

Sfârșitul citatului din Fataawa Noor ‘ala ad-Darb (9/42)

Alți învățați au considerat că ambele sunt egale, fără a acorda întâietate unuia sau celuilalt.

Ash-Shawkaani (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Hadithurile referitoare la acest subiect au fost citate ca dovadă că este recomandat să fie oferit un animal castrat ca udhiyah, însă ceea ce pare a fi corect este că nu există nicio preferință, deoarece este de asemenea demonstrat că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a oferit animale intacte ca udhiyah, după cum reiese din hadithul lui Abu Sa‘eed. Prin urmare, ambele sunt la fel.

Sfârșitul citatului din Nayl al-Awtaar (5/142)

Poate că cel mai corect este să spunem aici că, dintre cele două tipuri, cel mai bun este cel care este mai gras, are mai multă carne, este mai complet din punct de vedere fizic și are cea mai bună înfățișare, după cum se menționează în Ahkaam al-Udhiyah wa’dh-Dhakaah (2/229).

Dacă animalul intact este mai mare și are carnea mai gustoasă, atunci el este preferabil, iar dacă animalul castrat este mai mare și are carnea mai gustoasă, atunci el este preferabil.

[Sfârșit].