Probleme legate de divorțul condiționat și diferite fatwa cu privire la faptul dacă acesta produce efecte
Întrebare
„În primul rând: Sunt căsătorită de opt ani și am un soț care a jurat frecvent că va divorța de mine – un divorț condiționat – în primii ani ai căsniciei noastre. La început, am consultat mai mulți shaykhi și savanți deoarece eram îngrijorată cu privire la conviețuirea mea cu el: era halaal sau haraam? Pentru a-mi liniști sufletul printr-o fatwa. Unii mi-au dat o fatwa spunând că divorțul producea efecte, iar alții mi-au dat o fatwa spunând că nu producea efecte, deoarece îl întrebam pe soțul meu despre intențiile sale, iar el îmi spunea că intenția lui era să mă disciplineze și să mă amenințe. Am întrebat chiar și de două ori pe site-ul dumneavoastră despre unele dintre cuvintele pe care mi le spusese. După ce am citit și am aflat că divorțul condiționat nu produce efecte și că aceasta este opinia lui Imam Ibn Taymiyah și Ibn al-Qayyim, așa cum am citit în cartea sa Zaad al-Ma‘aad, iar după ce cei doi shaykhi, Ibn ‘Uthaymeen și Ibn Baaz, au spus acest lucru în fatwa lor, m-am liniștit și am urmat opinia potrivit căreia divorțul condiționat nu produce efecte. Este vreun păcat asupra mea? Mi-am urmat propriile capricii și dorințe? Care este opinia dumneavoastră cu privire la întrebarea mea adresată shaykhilor? Am citit pe site-ul dumneavoastră că ar trebui să respect opinia primului pe care l-am întrebat, însă nu-mi amintesc pe cine am întrebat mai întâi și ce a spus în fatwa sa. În al doilea rând: Soțul meu a rostit clar cuvântul divorțului în trei ocazii: 1. În timpul menstruației mele 2. A rostit acest cuvânt dintr-o greșeală de exprimare, deoarece nu și-a dat seama că îl spusese, iar eu sunt cea care i-a atras atenția asupra acestui lucru. Glumea cu mine și a spus acest cuvânt fără să-l intenționeze, iar un shaykh i-a spus soțului meu că acesta nu producea efecte. 3. A continuat să repete pentru sine „Taaliq, taaliq, taaliq (divorțată, divorțată, divorțată)” în timpul unei perioade de puritate (adică nu eram la menstruație), după ce avusese relații intime cu mine. Acest lucru s-a întâmplat în timpul unei dispute pe care am avut-o. Știu că am greșit mergând de la un shaykh la altul, dar nu știam că acest lucru este haraam. Nu mi-am urmat opinia personală potrivit căreia divorțul condiționat nu produce efecte dacă intenția lui era doar să amenințe, decât după ce am citit mult pe site-ul dumneavoastră și în cărți de fiqh. Nu neg faptul că aceasta este în acord cu propriile mele dorințe din inimă, așa că vă rog să vă rugați pentru mine. În al doilea rând: îmi este permis să-mi dau singură o fatwa cu privire la divorțul condiționat, deoarece soțul meu a jurat de atât de multe ori prin jurăminte condiționate, încât nu-mi pot aminti de ele? Într-un moment de calm, l-am întrebat despre intenția sa în toate acestea, nu despre fiecare în parte, deoarece nu-mi pot aminti de ele, și am spus: De ce ai jurat că vei divorța de mine? El a spus: Am vrut să te disciplinez."
Răspuns
I.
Musulmanul trebuie să-și controleze limba și să se abțină de la rostirea frecventă a cuvântului divorțului, deoarece această reglementare nu a fost prescrisă pentru a se juca cu acest concept și cu expresiile sale. De câte ori rostirea acestui cuvânt nu a dus la conflicte, dispute și destrămarea familiilor, când soțul avea opțiunea de a nu urma această cale, dar a insistat să se pună singur în dificultate.
Mai mult, divorțul are ca rezultat multe alte reglementări și îi pune pe soți într-o situație confuză și dificilă, până într-acolo încât nu știu ce este considerat divorț și ce nu. Este conviețuirea lor halaal sau haraam? Sunt copiii lor legitimi sau nu?
II.
Musulmanul trebuie să respecte fatwa unui savant în a cărui devotare religioasă și cunoaștere are încredere. Nu trebuie să caute fatwa de la shaykhi diferiți cu scopul de a căuta concesii până când găsește o fatwa care este în acord cu capriciile și dorințele sale, iar apoi să o urmeze. Acest lucru nu este permis.
Nu îi este interzis să întrebe pe altcineva decât pe cel pe care l-a întrebat mai întâi, dacă nu este pe deplin sigur că aceasta este într-adevăr opinia cea mai corectă și reglementarea shar‘i care trebuie urmată în această privință, mai ales dacă are o anumită înțelegere a problemelor cunoașterii islamice sau dacă este capabil să evalueze opiniile savanților potrivit unor principii academice corecte.
Nu este haraam ca persoana care întreabă să adopte opinia care este în acord cu dorințele sale și i se potrivește, dacă cei care emit această fatwa sunt savanți a căror cunoaștere și devotare religioasă sunt demne de încredere în opinia sa.
Shaykh Muhammad as-Saalih al-‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) i-a spus unei persoane care întrebase pe altcineva înainte de a-l întreba pe el:
Nu trebuie să întrebe din nou, deoarece dacă un om adresează o întrebare unui savant în a cărui cunoaștere și devotare religioasă are încredere și crede că ceea ce spune acesta este adevărat, atunci nu îi este permis să se îndrepte către un alt savant pentru a-i cere o opinie diferită, deoarece acest lucru intră în categoria jocului cu religia și cu legea lui Allah, slăvit și înălțat fie El.
Ceea ce îl sfătuiesc pe acest om – și pe alții – să facă este ca, dacă a întrebat un savant în a cărui cunoaștere și devotare religioasă are încredere și crede că ceea ce îi spune despre această chestiune este adevărat, să nu întrebe apoi pe altcineva și să acționeze potrivit sfatului celui din urmă, deoarece consideră că ceea ce a spus acesta este corect și adevărat. Aceasta dacă nu a auzit de la cineva – fără să ceară o fatwa – o opinie contrară acelei fatwa, iar cel de la care a auzit-o are dovezi în sprijinul ei. În acest caz, nu este nimic greșit în a-l întreba pentru a discuta cu el despre aceasta. Astfel, poate spune: Ai spus cutare și cutare lucru și ai citat cutare și cutare drept dovadă pentru el, însă mie mi s-a dat o fatwa potrivit căreia se spune cutare și cutare lucru; care este răspunsul tău? Deoarece acestea sunt probleme foarte importante și vedem unii oameni cerând fatwa de la mai mulți savanți, fie pentru a afla opțiunea cea mai ușoară și cea mai apropiată de propriile sale capricii și dorințe, fie pentru a pune opiniile savanților una împotriva celeilalte. Toate acestea intră în categoria jocului cu religia.
Sfârșitul citatului din Fataawa Noor ‘ala ad-Darb (înregistrarea nr. 25)
III.
În ceea ce privește divorțul condiționat, dacă intenția din spatele lui este divorțul propriu-zis, atunci acesta produce efecte. Dacă intenția a fost să încurajeze soția să facă ceva sau să o împiedice să facă ceva, atunci acesta nu produce efecte, așa cum este opinia urmată pe acest site și în fatwa unora dintre savanți.
În cazul acestui divorț condiționat care a fost intenționat pentru un asemenea scop, este necesară ispășirea pentru încălcarea unui jurământ (kafaarat yameen), așa cum am explicat în răspunsul la întrebarea nr. 82400.
IV.
În ceea ce privește divorțul în timpul unei perioade de puritate în care soțul a avut relații intime cu ea sau în timpul menstruației ei, ceea ce noi, pe acest site, considerăm cel mai probabil a fi corect este că acesta nu produce efecte. Vă rugăm să consultați răspunsurile la întrebările nr. 72417 și 106328.
V.
Dacă soțul rostește cuvântul divorțului fără să-l intenționeze, cu atât mai mult fără să fi hotărât să divorțeze, atunci acesta nu produce efecte.
Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus, comentând sensul versetului în care Allah, slăvit fie El, spune (interpretarea sensului), „Allah nu vă va trage la răspundere pentru ceea ce este neintenționat în jurămintele voastre, dar vă va trage la răspundere pentru ceea ce au dobândit inimile voastre. Iar Allah este Iertător, Îngăduitor” [al-Baqarah 2:225]:
Printre lucrurile pe care le-am învățat din acest verset se numără faptul că o persoană nu va fi trasă la răspundere pentru ceea ce nu a intenționat prin cuvintele pe care le-a rostit. Acesta este un principiu important care are legătură cu multe chestiuni, inclusiv cazurile în care cuvântul divorțului îi iese de pe buze fără ca el să intenționeze acest lucru; în acest caz, soția lui nu este divorțată. Iar dacă el pronunță divorțul într-o stare de furie extremă, soția lui nu este divorțată.
Tafseer Soorat al-Baqarah (3/93)
VI.
În cele din urmă, opinia noastră este următoarea:
1. Dacă soțului i s-a dat o fatwa de către un shaykh sau o organizație islamică, potrivit căreia divorțul nu produce efecte, atunci aceasta este situația.
2. Ceea ce consideră soția nu contează potrivit reglementărilor referitoare la divorț. Mai degrabă, ceea ce contează este ceea ce consideră soțul, dacă este un căutător de cunoaștere. În caz contrar, trebuie să urmați fatwa unui savant în a cărui cunoaștere și devotare religioasă aveți încredere.
Iar Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.