Probleme între soți din cauza rezultatelor slabe ale copiilor la școală

În primul rând: 

Creșterea copiilor este o responsabilitate împărțită între ambii părinți. Dacă există conflicte sau neglijențe în educarea lor, aceasta are un efect negativ asupra copiilor, care vor dezvolta o atitudine rea și se vor pierde. Prin urmare, este obligatoriu ca părinții să își crească bine copiii și să nu aibă conflicte sau neglijențe, mai ales în fața copiilor. Ei trebuie să convină asupra mijloacelor educaționale islamice pe care le vor folosi pentru a trata greșelile copiilor lor. Dacă unul dintre părinți consideră că trebuie să existe consecințe pentru fapte greșite, iar celălalt nu este de acord și consideră că trebuie să fie îngăduitor, ei trebuie să discute și să ajungă la un acord, astfel încât copilul să înțeleagă că au acceptat să fie îngăduitori datorită intervenției unuia dintre părinți, pentru a mai avea o șansă să se îndrepte. Însă dacă unul dintre ei se opune celuilalt în fața copilului și vorbește cu asprime și cu proaste maniere, aceasta este greșit și va avea un efect negativ asupra copiilor.  

Faptul că responsabilitatea creșterii copiilor este împărțită între tată și mamă este indicat de următoarele: 

1 – Allah spune (interpretarea sensului): 

„O, voi cei care credeți! Păziți-vă pe voi înșivă și familiile voastre de un Foc (Iadul) al cărui combustibil sunt oamenii și pietrele, peste care sunt îngeri aspri și severi, care nu Îl nesocotesc pe Allah în ceea ce le poruncește, ci fac ceea ce li se poruncește”

[al-Tahreem 66:6]

2 – S-a relatat că ‘Abd-Allah ibn ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) spunând: „Fiecare dintre voi este păstor și fiecare dintre voi este responsabil pentru turma sa. Conducătorul oamenilor este păstor și este responsabil pentru turma sa. Bărbatul este păstorul familiei sale și este responsabil pentru turma sa. Femeia este păstorul casei soțului ei și al copiilor și este responsabilă pentru turma sa. Sclavul este păstorul averii stăpânului său și este responsabil pentru aceasta. Fiecare dintre voi este păstor și fiecare dintre voi este responsabil pentru turma sa.”  

Relatat de al-Bukhaari (853) și Muslim (1829). 

A se vedea și răspunsul la întrebarea nr. 10016 pentru mai multe informații. 

În al doilea rând: 

Responsabilitatea tatălui pentru creșterea copilului său trebuie să fie prioritatea sa principală. Bărbatul are înțelepciune, experiență și putere și poate vorbi cu alții pentru a găsi cele mai bune mijloace de a-și crește copilul. Salafii (primele generații ale Islamului) erau foarte dornici să se implice direct în creșterea și disciplinarea copiilor lor. Se relatează că califul ‘Abbaasi al-Mansoor a trimis vorbă celor din Banu Umayyah care se aflau în închisoare, întrebându-i: Care este cel mai greu lucru pentru voi în această închisoare? Ei au răspuns: Ceea ce am pierdut din creșterea copiilor noștri. 

Unii tați cred că a-și crește copiii și a îndeplini această încredințare înseamnă să le ofere hrană, băutură, îmbrăcăminte și adăpost, însă aceasta este o concepție falsă, foarte îndepărtată de legile lui Allah. 

Shaykh Ibn Baaz (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:  

A trata cu bunătate fiicele și pe cei asemenea lor înseamnă să le oferi o educație islamică, să le înveți și să le crești pentru a urma adevărul, să te străduiești să le păstrezi castitatea și să le ții departe de ceea ce Allah a interzis, precum etalarea fără pudoare și cele asemenea; același lucru se aplică și creșterii surorilor, copiilor de sex masculin și altor forme de bunătate, astfel încât fiecare să fie crescut să Îl asculte pe Allah și pe Mesagerul Său, să se ferească de ceea ce Allah a interzis și să își îndeplinească datoria față de Allah, Cel glorificat și Preaînalt. Prin urmare, se știe că prin bunătate nu se înțelege doar oferirea hranei, băuturii și îmbrăcămintei, ci sensul este mai general și include tratarea lor cu bunătate atât în privințe religioase, cât și lumești. 

Majmoo’ Fataawa wa Maqaalaat al-Shaykh Ibn Baaz (4/377) 

În al treilea rând: 

Cel mai important lucru asupra căruia trebuie să vă concentrați este să îi învățați pe copiii voștri credința islamică autentică (‘aqeedah), hotărârile sharee’ah și bunele moravuri. Aceasta este mai important decât orice altceva, însă nu înseamnă că ei nu trebuie să studieze și alte științe lumești, atât timp cât mediul de studiu este acceptabil și nu există amestec cu fete, studii în școli misionare creștine sau studierea unor materiale necredincioase (neislamice) sau corupte. 

În Fatwa nr. 4172, emisă la 4/12/1401 AH de Comitetul Permanent pentru Cercetare Academică și Emiterea Fatwa-urilor din Regatul Arabiei Saudite, se spune: 

În al patrulea rând: Toți musulmanii trebuie să acorde atenție învățării copiilor, atât băieți, cât și fete, a Islamului adevărat, cu credințele, hotărârile, moravurile și eticheta sa. Nu este permis ca programele educaționale să fie lipsite de acestea sau să amestece învățăturile islamice cu alte credințe, opinii sau puncte de vedere false. 

În al cincilea rând: Fiecare musulman trebuie să înțeleagă faptul că Allah l-a numit păstor și că Allah îl va întreba despre această încredințare pe care i-a dat-o. Dacă și-a îndeplinit-o în cel mai bun mod posibil și a fost sincer, atunci laudă lui Allah; însă dacă nu, nu are pe nimeni de învinuit în afară de el însuși. Allah spune (interpretarea sensului): „O, voi cei care credeți! Păziți-vă pe voi înșivă și familiile voastre de un Foc (Iadul) al cărui combustibil sunt oamenii și pietrele” [al-Tahreem 966:6]. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Fiecare dintre voi este păstor și fiecare dintre voi este responsabil pentru turma sa.” El (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a mai spus: „Nu există nimeni pe care Allah îl pune în grija unei turme și care moare fiind nesincer față de turma sa, fără ca Allah să îi interzică Paradisul.” Sfârșitul citatului. 

Această responsabilitate trebuie împărțită în ceea ce privește învățarea și îndrumarea, fiecare potrivit abilităților sale, iar Allah nu împovărează niciun suflet peste puterea sa. Nu este permis ca tatăl să arunce povara învățării copilului pe umerii mamei și apoi să devină un simplu spectator sau să fie nepăsător față de creșterea copilului său și nici mamei nu îi este permis să facă același lucru. Este o responsabilitate comună să disciplinezi și să înveți copilul. Dacă tatăl muncește din greu, iar mama nu are altă ocupație, atunci partea ei din povară va fi mai grea și invers. Ei trebuie să se consulte și să discute lucrurile, astfel încât misiunea să fie îndeplinită în cel mai bun mod posibil, însă principiul de bază în ceea ce privește disciplina este că cel care conduce și poartă cea mai mare responsabilitate este tatăl, nu mama.

Shaykh Muhammad ibn Saalih al-‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Fiii și fiicele au un păstor care să aibă grijă de ei când sunt mici, iar cel care are grijă de ei și le conduce treburile este tatăl lor sau fratele mai mare. „Bărbatul este păstorul familiei sale și este responsabil pentru turma sa.” Tutorii și păstorii familiilor trebuie să își îndrume familiile să Îl adore pe Allah și să fie preocupați să dobândească știință. Ei trebuie să își încurajeze copiii și să spună: „Vino, fiul meu, ce ai memorat astăzi din Coran? Recită-mi ceea ce ai memorat”, pentru ca el să fie încurajat și să știe că cineva îl urmărește. Același lucru se poate spune despre fiice: încurajați-le și învățați-le să dobândească știință și să acționeze potrivit acesteia. Fiți accesibili; nu fiți precum unii tați care sunt asemenea unor scânduri în casele lor și nu fac nimic. Fiecare bărbat este responsabil pentru familia și turma sa. 

Al-Liqa’ al-Shahri (67). 

În al patrulea rând: 

O sfătuim pe sora noastră să nu iasă din casă decât cu permisiunea și acordul soțului ei, nici măcar pentru a învăța sau a preda Coranul, deoarece ascultarea față de soț este obligatorie, iar ieșirea din casă fără permisiunea soțului este haram (interzisă). Nici exercitarea presiunii asupra lui pentru a-l face să îi permită să iasă nu este permisă. Nu deschideți o ușă către rău ieșind în acest fel. Vă puteți împărți timpul între a vă învăța fiul și a învăța voi înșivă. Apoi convingeți-vă soțul de această împărțire a timpului. Credem că va aprecia această inițiativă din partea dumneavoastră și că ea va fi un mijloc de a rezolva ambele probleme. 

Trebuie să observați că soțul dumneavoastră nu păcătuiește împiedicându-vă să ieșiți la halaqahs (cercuri de studiu) pentru memorarea Coranului. Este păcat doar dacă vă împiedică să ieșiți pentru a vă ruga în moschee sau pentru a învăța cunoștințe esențiale pe care nu le puteți învăța acasă. Allah a făcut ușoară dobândirea cunoașterii pentru oameni; o femeie poate citi cărți sau asculta înregistrări despre tot felul de cunoștințe. Nimic nu o împiedică să beneficieze de mijloacele moderne de învățare. Ea nu va obține niciodată mai mult ieșind decât va obține în casa sa, dacă dorește acest lucru. Puteți, de asemenea, să organizați în propria casă o halaqah pentru surori, pentru memorarea Coranului și dobândirea cunoașterii, fără a fi nevoie să ieșiți. 

Oricare ar fi situația, faceți tot ce puteți pentru a vă ajuta să aveți grijă de fiul vostru și să îl învățați, tratați-vă soțul cu bunătate și faceți ceea ce Allah v-a poruncit față de el, iar voi veți vedea că acestea vor da roade pentru voi, soțul vostru și copiii voștri, in sha Allah. 

În al cincilea rând: 

Sfatul nostru pentru soț este, de asemenea, să își trateze soția cu bunătate. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel mai bun dintre voi este cel mai bun față de soția sa.” Relatat de al-Tirmidhi (3895); clasificat drept saheeh de al-Albaani în Silsilat al-Ahaadeeth al-Saheehah (385). 

Dacă el consideră că ieșirea ei la daar al-tahfeez este benefică pentru ea, iar acest beneficiu se extinde asupra copiilor și asupra întregii gospodării, atunci de ce ar lipsi-o de această bunătate? Aceasta afectează și relația dintre el și ea, deoarece ea consideră că el o privează de ceva care i-ar fi benefic. Viața dintre ei trebuie să se bazeze pe înțelegere reciprocă și responsabilitate comună și pe preocuparea amândurora pentru ceea ce îi este benefic celuilalt. 

Tu, soțule, trebuie să înțelegi că încercarea de a-ți face soția fericită și sprijinirea ei într-un lucru care nu constituie neascultare față de Allah vă va aduce beneficii atât ție, cât și copiilor voștri. Îi cerem lui Allah să vă unească în bunătate și să vă ajute pe amândoi să faceți ceea ce vă va fi benefic în această lume și în Lumea de Apoi. 

În al șaselea rând: 

Urmează câteva comentarii ale unor experți în domeniu, care explică rolul comun al tatălui și al mamei în creșterea și învățarea copiilor: o mamă a întrebat, obiectând: de ce își acuză soțul soția că nu se străduiește suficient și că neglijează, dacă fiul nu obține note mari, când el însuși își uită îndatoririle esențiale în această privință? 

Dr. Muhammad Abu Daff, profesor de educație la Universitatea Islamică din Gaza, a spus:  

Atât tatăl, cât și mama trebuie să coopereze în această privință. Tatăl trebuie să compenseze neajunsurile pe care mama nu le poate compensa, deoarece este prea ocupată sau pentru că nu are suficiente cunoștințe despre materia respectivă. 

Dr. Abu Daff a subliniat importanța ca tații să aibă un rol eficient în urmărirea studiilor copiilor lor, astfel încât aceștia să simtă că este important. 

El a atribuit motivul pentru care tații încearcă să evite responsabilitatea unor idei negative din mintea lor, care spun că rolul educațional face parte din munca mamei, ca orice altă muncă din casă, și a continuat: Aceasta este o greșeală gravă, deoarece această responsabilitate educațională necesită cooperarea ambilor soți. Tatăl trebuie să înțeleagă că rolul său nu este doar în afara casei, pentru a asigura hrana și necesitățile vieții, ci are un rol important și în casă, care include învățarea copiilor. Nu trebuie tratat cu ușurință. 

El i-a îndemnat pe tați să înțeleagă acest punct și să își conștientizeze responsabilitățile în acest domeniu, pentru a evita conflictele care pot avea un efect negativ asupra familiei și copiilor. 

Profesorul Usaamah al-Muzayni, lector la Facultatea de Educație a Universității Islamice, a spus: Tatăl trebuie să urmărească studiile copiilor săi și să le transforme într-o prioritate importantă. 

El a mai spus: Soția ta este partenera ta de viață, iar asumându-ți responsabilitatea de a-i învăța pe copii și de a le urmări activitatea școlară, îți vei fi îndeplinit rolul în responsabilitatea lor comună. Altfel, întreabă-te: Care este rolul meu? Amintește-ți că există ceva mai important decât simpla oferire a confortului material copiilor, și anume să te interesezi de viitorul lor academic.  

Iar Allah știe cel mai bine.