Problema celui care memorează Coranul și îl comentează

Șeicul Muhammad ibn Saalih al-‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre această problemă și a răspuns după cum urmează: 

Științele Coranului sunt diverse. Fiecare mufassir care comentează Coranul se concentrează asupra unui aspect al acestor științe. Este imposibil ca un singur tafseer să cuprindă toate aspectele Coranului. 

Printre învățați se numără cei care se concentrează asupra aspectelor teoretice ale tafseerului, precum al-Zammakhshaari și alții. Dar eu cred că el ar trebui mai întâi să se gândească singur la sensul aayahului – adică să se gândească la sensul aayahului – apoi să verifice ce au spus învățații cu privire la acesta, deoarece acest lucru îl va ajuta să fie puternic în Tafseer și să nu depindă de alții. Din vremea în care Mesagerul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a fost trimis și până în prezent, cuvântul lui Allah a fost întotdeauna „În limba arabă limpede” (cf. al-Shu’araa 26:195 – interpretarea sensului). 

Este necesar să se consulte tafseerul Sahaabah, deoarece ei au avut cea mai mare înțelegere a sensurilor sale; apoi cărțile mufassireen dintre Taabi’een. Dar, în ciuda acestui fapt, nimeni nu poate cuprinde vreodată toate sensurile cuvintelor lui Allah. 

Ceea ce cred că este cea mai bună cale este ca o persoană să se gândească la ceea ce înseamnă un aayah, apoi să consulte cuvintele învățaților. Dacă descoperă că opinia sa este aceeași, acest lucru îl va ajuta să devină bun în tafseer și îi va ușura lucrurile. Dacă descoperă că opinia sa este diferită, atunci trebuie să urmeze ceea ce este corect. 

În ceea ce privește memorarea Coranului, modul în care acesta este memorat diferă de la o persoană la alta. Unii oameni memorează Coranul aayah cu aayah, adică memorează un aayah, citindu-l de două sau trei ori, apoi lucrează asupra lui până când îl memorează, după care memorează următorul aayah și tot așa, până când au terminat o optime sau un sfert din juz’ și așa mai departe. Alți oameni citesc întreaga optime de juz’  și o repetă până când o memorează. În astfel de chestiuni nu putem stabili o regulă generală, așa că le spunem oamenilor: folosiți orice metodă vi se potrivește pentru a memora Coranul. 

Dar este important să știți ceea ce ați memorat atunci când doriți să reveniți la acel lucru. Cea mai bună metodă pe care am văzut-o este ca, dacă o persoană memorează ceva într-o zi, să citească din nou acel lucru dimineața devreme în ziua următoare. Acesta este un mare ajutor pentru a-și aminti ceea ce a memorat în ziua precedentă. Acesta este un lucru pe care l-am făcut eu însumi și mi-a fost de mare ajutor pentru a memora corect. 

În ceea ce privește avertismentul împotriva celui care uită, Imaam Ahmad a spus: „Cât de sever este avertismentul”, adică împotriva celui care memorează un aayah și apoi îl uită. Ceea ce se înțelege aici este cel care îl neglijează până când îl uită. Dar dacă o persoană îl uită din cauza unui motiv natural sau din cauza unor îndatoriri în care s-a implicat și care au ținut-o departe de revizuirea lucrurilor pe care le memorase, în acest caz nu este vinovată de păcat. „Allah nu împovărează nicio persoană dincolo de puterea sa” [al-Baqarah 2:286 – interpretarea sensului]. 

S-a relatat că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i-a condus pe companionii săi în rugăciune și a uitat un aayah. Unul dintre companionii săi i l-a amintit după rugăciune. El a spus: „De ce nu mi l-ai amintit mai devreme?” Însă cel care este neglijent în această privință sau care se îndepărtează de ea este fără îndoială un pierzător și merită să fie vinovat de păcat. Dar cel care îl uită deoarece s-a implicat în îndatoriri pe care Allah i le-a impus sau care l-a uitat dintr-un motiv natural nu este vinovat de nimic.