Prietenul său înjură foarte mult

În primul rând: 

Blestemarea se împarte în două categorii: 

1 – Blestemarea necredincioșilor și a păcătoșilor în termeni generali. Aceasta este permisă, după cum indică textele din Coran și Sunnah. 

2 – Blestemarea unui anumit necredincios sau răufăcător cu privire la care nu există niciun text care să vorbească despre blestemarea lui. Există o diferență de opinie cu privire la aceasta între învățați, însă opinia corectă este că nu este permisă. Vezi întrebarea nr. 36674. 

În al doilea rând: 

Blestemarea frecventă este criticată, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Credinciosul nu este un calomniator, unul care blestemă foarte mult, unul care se dedă obscenității sau care folosește vorbe josnice.” Relatat de al-Tirmidhi (1977); clasificat drept saheeh de al-Albani în Saheeh al-Tirmidhi. 

Al-Tirmidhi (2019) a relatat, de asemenea, că Ibn ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Credinciosul nu este unul care blestemă foarte mult.” Clasificat drept saheeh de al-Albani în Saheeh al-Tirmidhi. 

Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus că blestemarea frecventă este una dintre cauzele intrării în Foc, după cum al-Bukhaari (304) și Muslim (80) au relatat că Abu Sa’eed al-Khudri (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „O, femeilor, dați milostenie și rugați-vă mult pentru iertare, căci am văzut că voi sunteți majoritatea oamenilor Iadului.” O femeie înțeleaptă dintre ele a spus: De ce, o, Trimis al lui Allah, suntem noi majoritatea oamenilor Iadului? El a spus: „Blestemați foarte mult și sunteți nerecunoscătoare (takfurna) față de soții voștri … 

Și Muslim (2599) a relatat că Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) a spus: S-a spus: O, Trimis al lui Allah, roagă-te împotriva mushrikeenilor. El a spus: „Nu am fost trimis să blestem, ci am fost trimis ca o milă.” 

Și Muslim (2597) a relatat de la Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu se cuvine ca un credincios sincer să fie dedat blestemării.” 

Și Muslim (2598) a relatat că Abu’l-Darda’ (Allah să fie mulțumit de el) a spus: L-am auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) spunând: „Cei care blestemă foarte mult nu vor fi martori sau mijlocitori în Ziua Învierii.” 

Dacă lucrurile stau așa cum sunt descrise în aceste ahaadeeth, atunci cum poate un musulman să accepte această stare pentru sine și să accepte să piardă statutul credinciosului sincer, al martorului și al mijlocitorului în Ziua Învierii? 

Al-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus în Sharh Muslim: Nu se cuvine ca un credincios sincer să fie dedat blestemării sau ca cei dedați blestemării să fie martori sau mijlocitori în Ziua Învierii. Aceasta este o mustrare care descurajează blestemarea și un avertisment că cel care are această caracteristică nu posedă aceste atribute frumoase, deoarece blestemarea este un fel de du’aa’ prin care se cere ca cineva să fie îndepărtat departe de mila lui Allah, iar rugăciunea pentru un asemenea lucru nu este atitudinea credincioșilor pe care Allah i-a descris ca fiind milostivi unii față de alții și cooperând în neprihănire și evlavie și pe care i-a făcut asemenea unei structuri, ale cărei părți se sprijină unele pe altele, și asemenea unui singur trup. Credinciosul dorește pentru fratele său ceea ce dorește pentru sine. Dacă un om se roagă ca fratele său să fie blestemat, ceea ce înseamnă să ceară ca el să fie îndepărtat departe de mila lui Allah, aceasta este culmea ruperii legăturilor și a întoarcerii spatelui către altul, iar aceasta este ceea ce musulmanul îi dorește cel mai rău necredinciosului și pentru ce se roagă împotriva lui. De aceea se spune în hadeeth-ul saheeh: „Blestemarea unui credincios este asemenea uciderii lui”, deoarece ucigașul îl privează de beneficiile acestei lumi, iar aceasta îl privează de binecuvântările Vieții de Apoi și de mila lui Allah, preaînaltul. Și s-a spus că „Blestemarea unui credincios este asemenea uciderii lui” se referă la gravitatea păcatului, ceea ce este mai probabil. Sfârșitul citatului. 

În al treilea rând: 

Ceea ce este menționat în texte despre blestemarea unor tipuri de păcătoși, precum hoțul, cel care consumă alcool și cel care consumă riba, trebuie înțeles ca având un sens general, fără a se referi la vreo anumită persoană, potrivit majorității învățaților. Însă nu este permisă blestemarea unei anumite persoane, din cauza ahaadeeth-urilor care spun că blestemarea nu este permisă și deoarece aceasta implică insultarea și provocarea neplăcerii, ceea ce poate duce la deznădejdea față de mila lui Allah. 

Aceasta include hadeeth-ul menționat în întrebare, care a fost relatat de al-Tabaraani de la ‘Abd-Allah ibn ‘Amr (Allah să fie mulțumit de el), care a spus: L-am auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) spunând: „La sfârșitul ummah-ei mele vor exista femei îmbrăcate, dar goale, având pe cap ceva asemenea cocoașelor cămilelor; blestemați-le, căci sunt blestemate.” Clasificat drept hasan de al-Albani în al-Thamar al-Mustataab (1/317) și în Jilbaab al-Mar’ah al-Muslimah (p. 125). 

Aceasta trebuie înțeleasă ca un blestem cu sens general, după cum s-a menționat mai sus. 

Ar trebui să-i transmiți acest sfat fratelui tău, pentru ca el să înceteze să facă acest lucru, deoarece, chiar dacă nu este haraam, aceasta fiind opinia majorității învățaților, cel puțin este îndoielnic, iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care se ferește de chestiunile îndoielnice își va proteja angajamentul religios de lipsuri și își va proteja onoarea de calomnie, însă cel care cade în ceea ce este îndoielnic va cădea în ceea ce este haraam.” Relatat de al-Bukhaari (52) și Muslim (1599). 

Mai mult, credinciosul ar trebui să fie dornic să-i călăuzească pe oameni și să arate compasiune față de ei, străduindu-se să-i cheme și să-i salveze. Blestemarea nu duce la nimic de acest fel; dimpotrivă, dacă cel împotriva căruia se roagă află despre aceasta, îl va îndepărta și mai mult și îl va face să simtă și mai multă resentimente. Cât de bine este ca un om să se obișnuiască să se roage pentru oameni, spunând, de exemplu: Fie ca Allah să-l călăuzească, O, Allah, călăuzește-i pe calea dreaptă și așa mai departe, ceea ce este benefic atât pentru cel care se roagă, cât și pentru cel pentru care se roagă. Inimile oamenilor se află între două degete ale Celui Milostiv, și cine poate fi sigur că este în siguranță? Dacă ai fost călăuzit, atunci laudă-L pe Allah și speră ca frații tăi să primească aceleași binecuvântări care ți-au fost oferite ție. Amintește-ți cuvintele lui Allah (interpretarea sensului): 

„Chiar și așa cum este el acum, tot așa erați și voi înainte, până când Allah v-a dăruit favorurile Sale (adică v-a călăuzit la Islam)”[al-Nisa’ 4:94]

 Ce părere are acest frate despre cuvintele Trimisului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Oricine dintre voi vede pe cineva lovit de o nenorocire și spune: «Laudă lui Allah, Care m-a cruțat de ceea ce te-a încercat pe tine și m-a favorizat față de mulți dintre cei pe care i-a creat», Allah îl va proteja de acea nenorocire, indiferent care ar fi ea, atât timp cât trăiește.” Relatat de al-Tirmidhi (3431); clasificat drept hasan de al-Albani în Saheeh al-Tirmidhi. Aceasta este călăuzirea Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa); aceasta este Sunnah și exemplul său, în cuvânt și faptă. Așadar, ține-te de ea și vei fi dintre cei care reușesc și sunt salvați. 

Fie ca Allah să ne ajute pe toți să facem ceea ce iubește și ceea ce Îi este plăcut. 

Și Allah știe cel mai bine.