Predicarea către oameni în cimitir după înmormântare

I-am adresat această întrebare lui Shaykh Muhammad ibn Saalih al-‘Uthaymeen, fie ca Allah să-l păstreze, iar el a răspuns:

„Consider că aceasta este o bid’ah inovatoare. Niciun predicator nu poate pretinde că îi place să-i îndemne pe oameni mai mult decât Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Nu este relatat nicăieri că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) obișnuia să se ridice pentru a se adresa oamenilor printr-o khutbah în cimitir. Tot ceea ce este menționat este că într-o zi a venit la un mormânt când înmormântarea nu fusese încă încheiată. S-a așezat, iar companionii săi s-au așezat împreună cu el și a început să le vorbească despre ceea ce se întâmplă când o persoană se află pe patul de moarte și după ce moare. Acesta este cel mai apropiat lucru care a fost relatat, iar oricine se ridică pentru a-i îndemna pe oameni după o înmormântare face acest lucru pe baza unui ijtihad incorect.

Întrebare:

Dar faptul că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a făcut acest lucru o dată…?

Răspuns:

El nu a predicat propriu-zis. Pur și simplu a început să vorbească oamenilor care stăteau împreună cu el. Nu a intenționat să predice și nu s-a ridicat pentru a ține o khutbah.

Întrebare:

Așadar, dacă o persoană stă lângă mormânt, iar alții stau împreună cu ea și le relatează hadeeth-ul lui Abu Dawood (hadeeth-ul lui al-Bara’), este această faptă în regulă potrivit sharee’ah?

Răspuns:

Nu este în regulă potrivit sharee’ah, deoarece Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) nu s-a așezat cu intenția de a predica. El s-a așezat doar pentru a aștepta până când înmormântarea se încheia. Există o diferență între ceea ce se întâmplă accidental și ceea ce este făcut în mod deliberat, iar el nu a făcut niciodată acest lucru cu altă ocazie.

Și Allah știe cel mai bine.