Poți posti în timp ce ești junub?

Poți îndepărta impuritatea majoră prin tayammum?

Ceea ce trebuia să faci, dacă nu puteai face ghusl, era să faci tayammum („abluțiune uscată”), deoarece tayammum este prescris pentru impuritatea majoră, adică janabah, menstruație și nifas (sângerarea de după naștere), potrivit majorității învățaților. De asemenea, este prescris în cazul impurității minore, potrivit consensului învățaților. (Vezi: al-Majmu‘ Sharh al-Muhadhdhab by an-Nawawi, 2/207)

Dovada pentru aceasta este hadithul despre omul care nu s-a rugat împreună cu Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Când și-a terminat rugăciunea, i-a spus: „O, cutare și cutare, ce te-a împiedicat să te rogi împreună cu oamenii?” El a spus: Am devenit junub și nu aveam apă. El a spus: „Trebuia să folosești pământ curat, căci acesta îți va fi suficient.” (Relatat de al-Bukhari (344) și Muslim (682)

Poți posti într-o stare de impuritate?

Purificarea nu este o condiție pentru validitatea postului. `Aishah și Umm Salamah (Allah să fie mulțumit de ele) au relatat că zorii se iveau, iar Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) se afla într-o stare de impuritate rituală majoră, după ce avusese relații intime cu soția sa, apoi făcea ghusl și postea. (Relatat de al-Bukhari (1926) și Muslim (1109)

Potrivit lui Muslim, se spune: „nu ca urmare a unui vis erotic”. Dacă acesta este cazul în privința relațiilor sexuale, atunci se aplică și unui vis erotic și cu atât mai mult, deoarece relațiile sexuale au loc prin alegerea individului, în timp ce el nu are nicio alegere în privința unui vis erotic (adică acesta apare involuntar).

Învățații au fost unanim de acord că postul celui care este junub din cauza unui vis erotic este valid.

Al-Mawardi a spus:

„Ummah a căzut de acord în unanimitate că, dacă o persoană are un vis erotic noaptea și poate face ghusl înainte de ivirea zorilor, dar nu face ghusl și începe dimineața fiind junub ca urmare a unui vis erotic, sau are un vis erotic în timpul zilei, postul său rămâne valid.”(Al-Majmu`, 6/308)

Este validă rugăciunea fără purificare?

Ai făcut o greșeală foarte gravă, și anume că te-ai rugat fără să te purifici. Purificarea de impuritate este una dintre condițiile validității rugăciunii, potrivit consensului învățaților, după cum au relatat Ibn al-Mundhir în al-Ijma‘ (1) și an-Nawawi în Sharh Muslim (3/102).

Ceea ce trebuia să faci era să întrebi oameni cunoscători, pentru a nu ajunge la o asemenea greșeală. Modalitățile de a pune întrebări au devenit mai ușoare în zilele noastre, laudă lui Allah, iar aflarea hotărârilor islamice a devenit un lucru simplu, care nu este dificil pentru nimeni. Dacă ai neglijat să afli hotărârea în această privință, atunci trebuie să te căiești înaintea lui Allah și să ceri iertare pentru păcatul tău. Dacă nu ai neglijat acest lucru, atunci Allah te va ierta pentru ignoranța ta, prin harul și bunătatea Sa.

Însă între învățați a existat o diferență de opinie cu privire la faptul dacă trebuie să recuperezi acele rugăciuni pe care le-ai făcut fără purificare sau nu.

Opinia cea mai corectă este că acest caz intră în categoria situațiilor în care o persoană poate fi scuzată pentru ignoranță sau greșeli, deoarece persoana în cauză era confuză, pornind de la faptul că nu putea face ghusl, așa că a crezut că nu trebuia să facă ghusl și nu știa că tayammum este o alternativă la ghusl în cazul janabah.

Această opinie a fost susținută de Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah, care a spus în Majmu‘ al-Fatawa (23/37):

„În ceea ce-l privește pe cel care nu știa că (o anumită acțiune legată de rugăciune) era obligatorie, de îndată ce află, el trebuie să îndeplinească rugăciunea datorată la acel moment și rugăciunile ulterioare (cu acea acțiune obligatorie), dar nu trebuie să repete niciuna dintre rugăciunile sale anterioare. Este dovedit în as-Sahihayn că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a spus beduinului care s-a rugat prost: „Întoarce-te și roagă-te, căci nu te-ai rugat.” El a spus: Pe Cel care te-a trimis cu adevărul, nu pot face mai bine de atât. Învață-mă ceea ce îmi va fi suficient în rugăciunea mea. Așa că el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) l-a învățat și i-a poruncit să repete rugăciunea datorată la acel moment, dar nu i-a poruncit să repete rugăciunile pe care le făcuse în trecut, chiar dacă omul spusese: Nu pot face mai bine de atât. În același fel, nu le-a poruncit lui ‘Umar și lui ‘Ammar să repete rugăciunea; când ‘Umar a devenit junub, nu s-a rugat, iar ‘Ammar s-a tăvălit în praf precum fac animalele. Și nu i-a poruncit lui Abu Dharr să îndeplinească rugăciunile pe care le ratase când se afla într-o stare de impuritate rituală majoră. De asemenea, nu i-a poruncit femeii care suferea de sângerare neregulată, care nu era menstruație (istihadah), să recupereze rugăciunile pe care nu le făcuse, deși ea spusese: Sângerez foarte mult, iar acest lucru mă împiedică să postesc și să mă rog. Și nu le-a poruncit celor care au mâncat în timpul Ramadanului până când firul alb s-a deosebit clar de firul negru să repete postul. Când rugăciunea a fost poruncită pentru prima dată, ea consta din două (rak‘ah) câte două, apoi, când Zayd a emigrat, rugăciunea în timp ce nu se călătorea a fost făcută de patru rak‘ah. În Makkah, Abyssinia și deșerturi existau mulți musulmani care nu au știut aceasta decât după ce trecuse un timp, iar ei au continuat să se roage câte două rak‘ah, însă el nu le-a poruncit să repete rugăciunile pe care le făcuseră. În mod similar, nu le-a poruncit celor care se rugaseră către qiblah abrogată (Ierusalimul) să repete rugăciunile pe care le făcuseră cu fața în acea direcție înainte ca vestea abrogării să ajungă la ei.

Apoi a spus: Unii dintre Companioni de rang înalt nu făceau ghusl după ce aveau relații intime cu soțiile lor dacă nu avea loc ejacularea, deoarece credeau că apa (ghusl) era pentru apă (emisia de spermă), până când li s-a dovedit că această hotărâre fusese abrogată. Pentru unii dintre ei, nu s-a dovedit că fusese abrogată și au continuat să se roage fără purificarea cerută potrivit Islamului, deoarece nu știau că era obligatorie, iar unul dintre ei se ruga în timp ce era în stare de janabah.”

Shaykh Ibn ‘Uthaymin (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre un bărbat care a făcut wudu și s-a rugat Fajr în timp ce se afla în stare de janabah, deoarece se temea că va pierde rugăciunea în congregație. El a răspuns:

„Opinia corectă este că, dacă a făcut aceasta din ignoranță, atunci este scuzat pentru aceasta, așa cum Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) l-a scuzat pe cel care s-a rugat prost și nu i-a poruncit să repete rugăciunile anterioare; și a scuzat femeia care suferea de sângerare neregulată, care nu era menstruație (istihadah) și care nu s-a rugat; și l-a scuzat pe `Ammar ibn Yasir când s-a tăvălit în praf, crezând că aceasta era ceea ce i se cerea pentru tayammum. Și există multe relatări similare.” “Liqa al-Bab al-Maftuh, nr. 54)

Și Allah știe cel mai bine.