Pot să cer divorțul din cauza resentimentului față de soțul meu?

În primul rând: 

Poate fi important să-i reamintim aici celei care pune întrebarea că pentru fiecare problemă există un remediu și o soluție, iar divorțul poate fi, de fapt, o soluție la problemele complexe din căsnicie și tocmai de aceea Allah l-a prescris. Totuși, nu există nicio îndoială că orice persoană inteligentă ar trebui să-l considere asemenea cauterizării dureroase pe care un bolnav poate să nu aibă de ales decât să o îndure. Așa cum spune proverbul arab: Remediul de ultimă instanță este cauterizarea. 

Dar, înainte de a ne gândi la această „cauterizare”, este esențial să epuizăm toate celelalte mijloace posibile de a ajunge la un acord pe care ambii soți să-l poată accepta, prin care problemele să fie reduse și armonia să crească. Numai atunci conștiința unei persoane va fi liniștită și va fi sigură de decizia corectă pe care ar putea fi nevoită să o ia pentru a găsi o soluție.

Cel mai probabil, sora care a pus această întrebare a auzit sau a citit multe sfaturi cu privire la acest subiect, dar aceasta nu ar trebui să ne împiedice să-i oferim un sfat care i-ar putea pune la dispoziție un alt unghi din care să examineze problema. Sfatul nostru este să cântărească avantajele și dezavantajele și să evalueze posibilele consecințe negative care pot convinge o persoană de decizia corectă, rațional și emoțional, în ceea ce privește ruperea legăturilor căsătoriei. 

O discuție calmă și liniștită – în multe cazuri – poate fi suficientă pentru a realiza împăcarea dintre două părți aflate într-un dezacord grav. De asemenea, ea garantează deschiderea drumului către armonie și înțelegere deplină. Din nefericire însă, majoritatea oamenilor nu își dau seama de acest lucru și nu încearcă să-l realizeze; mai degrabă, ajung curând la disperare și își pierd speranța din cauza eșecului uneia, a două sau a mai multor încercări. Persoana înțeleaptă este însă cea care consideră întemeierea unei căsnicii reușite și fericite drept o provocare pe care ar trebui să încerce din greu să o depășească și nu ar trebui să se grăbească să-i anunțe eșecul, mai ales deoarece relațiile umane sunt întotdeauna supuse tulburărilor și urcușurilor și coborâșurilor. În acest fel, se poate dobândi experiență și se pot atinge calitățile chibzuinței și calmului care vor contribui la asigurarea succesului oricărei relații ulterioare. 

Motivele shar‘i nu pot apărea în mod izolat; mai degrabă, fiecare soț ar trebui să se verifice pe sine și să fie atent la neajunsurile cu privire la îndatoririle sale față de Allah. Poate că un păcat săvârșit poate avea drept rezultat consecințe care îl afectează pe individ în ceea ce privește familia și gospodăria sa. Păcatul este rădăcina tuturor problemelor, iar pocăința și rugăciunea pentru iertare se află la baza tuturor remediilor. Allah, Cel Preaslăvit și Preaînălțat, ne-a poruncit să ne temem de El în zeci de locuri din Cartea Sa Sfântă și a făcut succesul și prosperitatea în această lume și în Viața de Apoi dependente de atingerea acestui obiectiv important. 

Allah, Cel Preaslăvit și Preaînălțat, spune (interpretarea sensului): 

„O, voi cei care credeți! Îndepliniți-vă datoria față de Allah și temeți-vă de El și spuneți întotdeauna adevărul.

El vă va îndruma să faceți fapte bune și vă va ierta păcatele. Iar cel care Îl ascultă pe Allah și pe Mesagerul Său (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a dobândit într-adevăr o mare izbândă (adică va fi salvat de Focul Iadului și va fi făcut să intre în Paradis)”

[al-Ahzaab 33:70-71] 

„O, voi cei care credeți (în Moosa (Moise) (adică evreii) și în ‘Eesa (Isus) (adică creștinii))! Temeți-vă de Allah și credeți, de asemenea, în Mesagerul Său (Muhammad SAW); El vă va da o parte dublă din Mila Sa, vă va da o lumină prin care veți merge (drept) și vă va ierta. Iar Allah este Iertător, Milostiv”

[al-Hadeed 57:28] 

„Și dacă oamenii cetăților ar fi crezut și ar fi avut Taqwa (evlavie), cu siguranță am fi deschis pentru ei binecuvântări din cer și de pe pământ, dar ei i-au socotit mincinoși pe Mesageri. Așa că i-am luat (cu pedeapsa) pentru ceea ce obișnuiau să dobândească (politeism și crime etc.)”

[al-A ‘raaf 7:96]. 

În al doilea rând: 

Dacă traiul cu soțul devine imposibil și nu mai există loc pentru înțelegere reciprocă sau pentru a se trata unul pe celălalt cu bunătate și prin respectarea drepturilor reciproce, atunci soția nu este vinovată dacă cere divorțul. 

Al-Haafiz Ibn Katheer (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Dacă între soți încep să apară probleme și femeia nu-i mai poate acorda bărbatului drepturile sale și simte resentimente față de el sau nu mai poate trăi cu el, atunci are dreptul să se elibereze de el restituindu-i ceea ce i-a oferit, iar nu este nimic greșit ca ea să-i dea acel lucru sau ca el să-l accepte de la ea. De aceea Allah, Cel Preaînălțat, spune (interpretarea sensului): „Și nu vă este îngăduit vouă (bărbaților) să luați înapoi (de la soțiile voastre) nimic din Mahr-ul vostru (banii de căsătorie oferiți de soț soției sale la momentul căsătoriei) pe care le-ați dat-o, cu excepția cazului în care ambele părți se tem că nu vor putea respecta limitele rânduite de Allah (de exemplu, să se poarte unul cu celălalt într-un mod echitabil). Iar dacă vă temeți că nu vor putea respecta limitele rânduite de Allah, atunci nu este păcat asupra niciunuia dintre ei dacă ea restituie (Mahr-ul sau o parte din acesta) pentru Al-Khul (divorț)” [al-Baqarah 2:229].

Citat încheiat din Tafseer al-Qur’an al-‘Azeem (1/613) 

Și este dovedit în Sunnah că soția lui Thaabit ibn Qays a venit la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și a spus: O, Mesager al lui Allah, nu găsesc nicio vină la Thaabit în ceea ce privește angajamentul său religios sau atitudinea sa, însă urăsc să mă întorc la kufr după ce am venit la Islam. Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Îi vei restitui grădina sa?” Ea a spus: Da. Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a spus lui Thaabit: „Acceptă-ți grădina și divorțează de ea (un talaaq).” 

Relatat de al-Bukhaari (5273) 

Ibn Hajar (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Adică nu vreau să-l părăsesc din cauza vreunei atitudini rele din partea lui sau a vreunui neajuns în angajamentul său religios. Relatarea lui Ayyoob menționată mai sus adaugă: Dar nu-l pot suporta. … De fapt, un alt motiv a fost menționat clar, și anume că era urât din punct de vedere fizic. În hadithul lui ‘Amr ibn Shu‘ayb, de la tatăl său, de la bunicul său – relatat de Ibn Maajah – se spune: Habeebah bint Sahl era căsătorită cu Thaabit ibn Qays, care era un bărbat urât. Ea a spus: O, Mesager al lui Allah, pe Allah, dacă nu m-aș teme de Allah, atunci când intră la mine i-aș scuipa în față. 

Cuvintele „însă urăsc să mă întorc la kufr după ce am venit la Islam” înseamnă: Dacă rămân cu el, mi-ar fi teamă să fac ceva ce ar putea duce la kufr. … Este ca și cum ea ar fi sugerat că aversiunea ei intensă față de el ar putea să o determine să simuleze kufr pentru ca mariajul ei cu el să fie anulat. Ea știa că acest lucru era haraam, dar se temea că aversiunea ei intensă o va face să procedeze astfel. Sau poate că prin kufr se referea aici la nerecunoștința față de soțul ei, atunci când nu-și îndeplinea drepturile față de soțul ei. 

Citat încheiat din Fath al-Baari (9/399-400) 

Totuși, trebuie să-i atragem atenția celei care pune întrebarea că, în ceea ce privește dorința soțului ei de a întreține relații sexuale în timpul menstruației, nu-i este permis să-l asculte în această privință; mai degrabă, trebuie să refuze și să-i spună că acest lucru este haraam. Dacă el nu ține cont de aceasta și încalcă limita stabilită de Allah cu privire la această chestiune, atunci numai acest lucru este un motiv suficient pentru separare. De fapt, Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Dacă soțul întreține în mod repetat relații sexuale cu soția sa în timpul menstruației și nu ține cont de aceasta, atunci ar trebui să fie separați, așa cum am spus cu privire la soțul care întreține relații anale cu soția sa și nu ține cont de aceasta.

Citat încheiat din al-Ikhtiyaaraat al-Fiqhiyyah de al-Ba‘li (27) 

Vezi și răspunsurile la întrebările nr. 99870 și 117185

Iar Allah știe cel mai bine.