Pot fi acceptate hadithurile ahaad în ceea ce privește ‘aqeedah?

Răspunsul nostru către cel care consideră că ‘aqeedah nu poate fi dovedită pe baza hadithurilor ahaad, deoarece acestea se bazează pe probabilitate sau speculație, iar ‘aqeedah nu poate fi bazată pe speculații, este: această opinie nu este corectă, deoarece se bazează pe ceva incorect. Aceasta din mai multe motive: 

1.Ideea că hadithurile ahaad se bazează pe probabilitate sau speculație nu se aplică în toate cazurile; există unele hadithuri ahaad care se bazează pe certitudine dacă există dovezi coroborante care le confirmă, cum ar fi atunci când ummah le-a acceptat. Un exemplu este hadithul lui ‘Umar ibn al-Khattaab (fie ca Allah să fie mulțumit de el): „Faptele sunt doar în funcție de intenții…” Este un hadith ahaad, dar, în ciuda acestui fapt, știm că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) l-a spus. Acest lucru a fost confirmat de Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah, al-Haafiz ibn Hajar și alții.

2.Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) obișnuia să trimită persoane cu învățăturile de bază ale ‘aqeedah - mărturia că nu există dumnezeu în afară de Allah și că Muhammad este Mesagerul lui Allah - iar faptul că i-a trimis constituie o dovadă obligatorie. De exemplu, l-a trimis pe Mu‘aadh în Yemen, iar faptul că l-a trimis este considerat o dovadă obligatorie pentru oamenii din Yemen că erau obligați să-l accepte.

3.Dacă spunem că chestiunile de ‘aqeedah nu pot fi dovedite pe baza relatărilor ahaad, atunci este posibil să spunem că hotărârile practice nu pot fi dovedite pe baza relatărilor ahaad, deoarece hotărârile practice sunt însoțite de credința că Allah a poruncit aceasta și a interzis aceea. Dacă această opinie este acceptată, atunci multe dintre hotărârile sharee‘ah ar deveni invalide. Dacă această idee este respinsă, atunci trebuie respinsă și ideea că ‘aqeedah nu poate fi dovedită pe baza relatărilor ahaad, deoarece nu există nicio diferență între cele două, după cum am explicat.

Pe scurt: dacă o relatare ahaad este susținută de dovezi coroborante care indică faptul că este adevărată, atunci ea devine parte a cunoașterii, iar hotărârile privind practica și credința pot fi stabilite. Nimic nu indică faptul că ar trebui să existe vreo diferențiere între cele două. Orice persoană care susține că vreunul dintre imami a făcut diferență între ele trebuie să dovedească aceasta printr-un lanț autentic de transmitere de la acel imam, apoi trebuie să-și explice dovada.

4.Allah, preaslăvit fie El, a poruncit să ne adresăm oamenilor cunoașterii celui care nu știe care este una dintre cele mai importante chestiuni ale ‘aqeedah, și anume profeția. Allah spune (interpretarea sensului):

„Și nu am trimis înaintea ta (o, Muhammad) ca mesageri decât bărbați cărora le-am trimis revelația (pentru a predica și a invita omenirea să creadă în unicitatea lui Allah). Întrebați-i, voi, păgânii din Makkah, pe cei care cunosc Scriptura [învățații Tauratului (Torei) și ai Injeelului (Evangheliei)], dacă nu știți.

44. Cu semne clare și Cărți (i-am trimis pe mesageri)” [al-Nahl 16:43, 44]

Aceasta include întrebarea adresată uneia sau mai multor persoane. Sfârșitul citatului. 

Shaykh Muhammad ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el)