Postul și rugăciunea pentru ca invocațiile să primească răspuns

Nu există niciun motiv pentru care un musulman să nu se poată ruga în al-Masjid al-Haram cu scopul de a face invocații, însă este mai bine să nu-și limiteze intenția în rugăciune la invocație. Mai degrabă, intenția sa ar trebui să fie să-L adore pe Allah prin această rugăciune și să spere la răsplata ei în Viața de Apoi. În plus, rugăciunea include dhikr (pomenirea lui Allah), recitarea Coranului, plecăciunea, prosternarea și du’a (invocația), astfel încât du’a ar trebui să fie doar o parte a rugăciunii; nu este scopul principal. Al-Masjid al-Haram este unul dintre locurile binecuvântate și cele mai venerate, astfel încât, dacă o persoană se roagă și Îl cheamă pe Allah în timp ce se prosternează, de exemplu, ea va fi îmbinat virtutea locului cu virtutea faptei. Dacă aceasta se face în ultima treime a nopții, va adăuga și virtutea timpului. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah a spus: 

În ceea ce privește cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Cât despre ruku’ (poziția de plecăciune), glorifică-L pe Domnul tău în timpul acesteia, iar în ceea ce privește sujood (prosternarea), străduiește-te să faci du’a în timpul acesteia, deoarece atunci este mai probabil să primești răspuns” (relatat de Muslim, 479, din hadithul lui Ibn ‘Abbas (Allah să fie mulțumit de el)) – acestea conțin porunca de a-L glorifica pe Allah în ruku’, iar porunca de a face invocații în timpul prosternării indică faptul că du’a în sujood are mai multe șanse să primească răspuns decât în ruku’. De aceea a spus: „deoarece atunci este mai probabil să primiți răspuns”. Și a spus: „Cel mai aproape este robul de Domnul său atunci când se prosternează.” (Relatat de Muslim 482 de la hadithul lui Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el)). Aceasta este o poruncă de a spune du’a în sujood. Majmoo’ al-Fatawa, 22/378 

Și a spus: 

Du’a primește răspuns atunci când plouă, când începe bătălia, când se face adhanul și iqaamah (chemarea la rugăciune), după rugăciuni, în timpul prosternării și când este făcută de cel care postește, de călător și de cel asuprit și așa mai departe. Toate acestea sunt relatate în hadithuri cunoscute din cărțile Saheeh și Sunan. Du’a are, de asemenea, șanse să primească răspuns în locurile sacre precum ‘Arafah, Muzdalifah, Mina, Multazim și alte locuri sacre din Makkah, precum și în moschei în general. Cu cât este mai mare virtutea moscheii – precum cele trei Moschei Sacre [din Makkah, Madeenah și Ierusalim] – cu atât mai bune sunt rugăciunile și du’a în ele. Majmoo’ al-Fatawa, 27/129-130 

Pe de altă parte, se poate spune: 

Săvârșirea faptelor drepte în speranța că du’a va primi răspuns este prescrisă în sharee’ah. Prin urmare, efectuarea wudu și rugăciunea în al-Masjid al-Haram pot fi incluse printre faptele drepte care pot fi săvârșite înainte de începerea du’a, în speranța că aceasta va primi răspuns.   

S-a relatat de la ‘Uthman ibn Hunayf (Allah să fie mulțumit de el) că un orb a venit la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și a spus: Roagă-te lui Allah să mă vindece. El a spus: „Dacă dorești, poți amâna răsplata până în Viața de Apoi, căci aceasta este mai bine, sau, dacă dorești, voi face o invocație pentru tine.” El a spus: Fă o invocație. Așadar, i-a spus să facă wudu și să-l facă bine, să se roage două rak’ahs (unități de rugăciune) și să spună această du’a: „Allahumma inni as’aluka wa atawajjahu ilayka bi Muhammadin Nabi al-rahmah. Ya Muhammad inni qad tawajjahtu bika ila rabbiy fi hajati hadhihi li tuqda. Allaahumma shaffi’hu fiyya (O, Allah, Îți cer și îmi îndrept fața către Tine prin virtutea lui Muhammad, Profetul milei. O, Muhammad, prin virtutea ta mi-am îndreptat fața către Domnul meu în această nevoie a mea, pentru ca ea să fie împlinită. O, Allah, acceptă mijlocirea lui pentru mine).”  

Relatat de al-Tirmidhi, 3578; Ibn Majah, 1385; acest hadith a fost clasificat drept saheeh (autentic) de al-Tirmidhi și de al-Albani în Saheeh al-Jami’, 1279 

Profetul i-a poruncit să facă wudu și să se roage două rak’ahs înainte de a face invocația; aceasta indică faptul că rugăciunea este una dintre faptele drepte prin virtutea cărora du’a unei persoane are mai multe șanse să primească răspuns și că aceasta poate fi una dintre cauzele primirii răspunsului la du’a. 

În ceea ce privește postul, ceea ce s-a spus despre rugăciune se poate spune și despre post. Intenția din spatele lui ar trebui să fie adorarea lui Allah prin intermediul acestui mare act de adorare, dobândirea răsplății sale în Viața de Apoi, temerea de Allah și dobândirea mulțumirii Sale. Apoi, dacă postește, este mustahabb (recomandat) ca persoana care postește să facă multe invocații, deoarece du’a celui care postește va primi răspuns, mai ales în momentul ruperii postului. 

Și Allah știe cel mai bine.