Poruncirea binelui și interzicerea răului

Omul este foarte uituc și face multe greșeli. Propriul său sine (nafs) îi spune să facă răul, iar Shaytaan îl ispitește să săvârșească păcatul. Când trupurile se îmbolnăvesc și sunt afectate de boli, trebuie găsit un medic care să prescrie medicamentul potrivit, astfel încât trupul să-și recapete sănătatea deplină. În mod similar, sufletele și inimile pot fi afectate de bolile dorinței și îndoielii, astfel încât oamenii fac lucruri pe care Allah le-a interzis, precum vărsarea sângelui, comiterea adulterului, consumul de alcool, asuprirea oamenilor și consumarea averilor lor pe nedrept, împiedicarea oamenilor de a urma calea lui Allah și necredința în Allah. 

Bolile inimii [bolile psihologice și spirituale] sunt mai grave decât bolile trupului. Aceasta înseamnă că trebuie găsit un medic priceput în tratarea unor astfel de boli. Deoarece bolile inimii sunt numeroase și provoacă răspândirea răului și a corupției, Allah le-a poruncit credincioșilor să trateze aceste boli prin poruncirea binelui și interzicerea răului. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Să se ridice dintre voi un grup de oameni care să cheme la tot ceea ce este bun (Islamul), să poruncească Al-Ma‘roof (adică monoteismul islamic și tot ceea ce Islamul poruncește să fie făcut) și să interzică Al-Munkar (politeismul, necredința și tot ceea ce Islamul a interzis). Aceștia sunt cei care izbândesc” [Aal ‘Imraan 3:104] 

Poruncirea binelui (al-ma’roof) și interzicerea răului (al-munkar) reprezintă una dintre cele mai importante îndatoriri islamice; de fapt, este cea mai nobilă și mai măreață. Aceasta este misiunea Profeților și a Mesagerilor (pacea fie asupra tuturor), după cum spune Allah (interpretarea sensului): 

„Mesageri ca vestitori de știri bune și avertizatori, pentru ca oamenii să nu mai aibă nicio scuză înaintea lui Allah după venirea Mesagerilor” [al-Nisaa’ 4:165] 

Allah a făcut din ummah musulmană cea mai bună națiune ridicată vreodată pentru omenire, pentru a îndeplini această misiune importantă, după cum spune Allah (interpretarea sensului):  

„Voi (adevărații credincioși în monoteismul islamic și adevărații urmași ai Profetului Muhammad și ai Sunnah sale) sunteți cea mai bună dintre comunitățile ridicate vreodată pentru omenire; porunciți Al-Ma‘roof (adică monoteismul islamic și tot ceea ce Islamul a legiferat), interziceți Al-Munkar (politeismul, necredința și tot ceea ce Islamul a interzis) și credeți în Allah” [Aal ‘Imraan 3:110] 

Dacă ummah nu își îndeplinește datoria de a porunci binele și de a interzice răul, nedreptatea și corupția se vor răspândi în întreaga ummah, iar aceasta va merita blestemul lui Allah. Căci Allah i-a blestemat pe cei dintre Copiii lui Israel care nu au crezut, deoarece nu și-au îndeplinit această datorie importantă. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Cei dintre Copiii lui Israel care nu au crezut au fost blestemați prin limba lui Dawood (David) și a lui ‘Eesa (Isus), fiul lui Maryam (Maria). Aceasta pentru că nu s-au supus (lui Allah și Mesagerilor) și au fost mereu nelegiuiți.

Ei nu se opreau unii pe alții de la Al-Munkar (răul, faptele rele, păcatele, politeismul, necredința) pe care îl săvârșeau. Cât de josnice erau lucrurile pe care le făceau [al-Maa’idah 5:78] 

Poruncirea binelui și interzicerea răului reprezintă unul dintre principiile fundamentale ale acestei religii, iar îndeplinirea acestora este jihaad de dragul lui Allah. Jihaad necesită suportarea dificultăților și îndurarea cu răbdare a insultelor și vătămărilor, după cum Luqmaan i-a spus fiului său: 

„O, fiul meu! Aqim-is-Salaah (îndeplinește As-Salaah), poruncește oamenilor Al-Ma‘roof  (monoteismul islamic și tot ceea ce este bun), interzice oamenilor Al-Munkar (adică necredința în Unitatea lui Allah, toate formele de politeism și tot ceea ce este rău și necuviincios) și rabdă cu răbdare orice ți se întâmplă. Cu adevărat, acestea sunt unele dintre poruncile importante (ordonate de Allah fără nicio excepție” [Luqmaan 31:17 – interpretarea sensului] 

Poruncirea binelui și interzicerea răului reprezintă o misiune importantă; de aceea, cei care își asumă această misiune trebuie să aibă un caracter bun și să înțeleagă obiectivele sharee’ah; ei trebuie să-i cheme pe oameni cu înțelepciune și prin îndemnuri frumoase și să se poarte cu ei într-un mod amabil și blând, pentru ca Allah să-i călăuzească prin intermediul lor pe cei pe care îi voiește. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Cheamă (omenirea, o, Muhammad) la calea Domnului tău (adică Islamul) cu înțelepciune (adică prin Revelația Divină și Qur’aan) și prin îndemnuri frumoase și discută cu ei într-un mod mai bun. Cu adevărat, Domnul tău știe cel mai bine cine s-a rătăcit de la calea Sa și El îi cunoaște cel mai bine pe cei călăuziți” [al-Nahl 16:125] 

Ummah care instituie simbolurile Islamului, poruncește binele și interzice răul va dobândi fericirea în această lume și în Viața de Apoi. Allah îi va sprijini și le va acorda victoria, după cum spune El (interpretarea sensului): 

„Cu adevărat, Allah îi va ajuta pe cei care ajută cauza Sa. Cu adevărat, Allah este Atotputernic, Atotmăreț.

Aceia (conducătorii musulmani) care, dacă le dăm putere pe pământ, îndeplinesc Iqamaat-as-Salaah [adică efectuarea celor cinci Salaah (rugăciuni) obligatorii în congregație (bărbații în moschei)], plătesc Zakaah, poruncesc Al-Ma‘roof (adică monoteismul islamic și tot ceea ce Islamul poruncește să fie făcut) și interzic Al-Munkar (adică necredința, politeismul și tot ceea ce Islamul a interzis) [adică fac din Qur’aan legea țării lor în toate sferele vieții]. Iar la Allah se află sfârșitul tuturor lucrurilor (făpturilor)” [al-Hajj 22:40-41] 

Poruncirea binelui și interzicerea răului este o misiune care nu se va încheia până când nu va începe Ceasul. Ea este obligatorie pentru întreaga ummah, conducători și supuși, bărbați și femei, fiecăruia potrivit situației sale. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Oricine dintre voi vede o faptă rea, să o schimbe cu mâna sa [acționând]; iar dacă nu poate, atunci cu limba sa [vorbind]; iar dacă nu poate, atunci cu inima sa [simțind că este greșită] – iar aceasta este cea mai slabă formă a credinței.” (Relatat de Muslim, 49) 

Ummah musulmană este o singură națiune, iar dacă în ea se răspândește corupția și situația sa se înrăutățește, toți musulmanii sunt obligați să o reformeze, să o scape de lucrurile rele, să poruncească binele, să interzică răul și să ofere tuturor sfaturi sincere. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus:

„Religia este sinceritate.” Noi am spus: „Față de cine?” El a spus: „Față de Allah, Cartea Sa, Mesagerul Său, conducătorii musulmanilor și oamenii de rând.” (Relatat de Muslim, 95). 

Dacă unui musulman i se poruncește să facă ceva, el trebuie să fie cel mai grabnic dintre oameni în a-l face, iar dacă i se interzice să facă ceva, trebuie să fie cel care se ține cel mai departe de acel lucru. Allah i-a avertizat pe cei care se împotrivesc acestui lucru, după cum spune El (interpretarea sensului): 

„O, voi cei care credeți! De ce spuneți ceea ce nu faceți?

Cât de urât este înaintea lui Allah să spuneți ceea ce nu faceți” [al-Saff 61:2-3] 

Indiferent cât de drept ar fi un om, el are în continuare nevoie de sfaturi sincere, călăuzire și reamintiri în lumina Qur’aanului și a Sunnah. Allah i-a spus Mesagerului Domnului lumilor, cea mai desăvârșită dintre toate creațiile (interpretarea sensului): 

„O, Profetule (Muhammad)! Păzește-ți datoria față de Allah și nu-i asculta pe necredincioși și pe ipocriți (adică nu urma sfaturile lor). Cu adevărat, Allah este Atotștiutor, Atotînțelept” [al-Ahzaab 33:1] 

Așadar, trebuie cu toții să poruncim ceea ce este bun și să interzicem ceea ce este rău, pentru a dobândi Mulțumirea lui Allah și Paradisul Său.