Porunca de a urma familiei Profetului „Ahl al-Bayt” susține concepția șiită?

În primul rând:

Este relatat în mod autentic de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), în hadithul lui Zayd ibn Arqam, că acesta a spus:

Într-o zi, Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) s-a ridicat și ne-a vorbit la un loc de adăpare numit Khumm, între Makkah și Madinah. El L-a lăudat și L-a glorificat pe Allah, ne-a îndemnat și ne-a reamintit, apoi a spus: „Apoi: O, oameni, sunt doar un om și în curând mesagerul Domnului meu va veni la mine, iar eu voi răspunde. Vă las două lucruri importante, dintre care primul este Cartea lui Allah, în care se află călăuzire și lumină. Urmați Cartea lui Allah și țineți-vă strâns de ea.” Și ne-a încurajat să aderăm la Cartea lui Allah, apoi a spus: „Iar oamenii casei mele, vă reamintesc să vă temeți de Allah în privința oamenilor casei mele, vă reamintesc să vă temeți de Allah în privința oamenilor casei mele, vă reamintesc să vă temeți de Allah în privința oamenilor casei mele.” Relatat de Muslim în Saheeh-ul său, nr. 2408.

A fost relatat și în alte versiuni, precum cea relatată de at-Tirmidhi: „Vă las ceva de care, dacă vă țineți strâns, nu vă veți rătăci niciodată după plecarea mea, iar unul dintre cele două este mai mare decât celălalt: Cartea lui Allah, care este o funie întinsă de la cer la pământ, și familia mea, oamenii casei mele (ahl bayti). Aceste două nu se vor despărți niciodată până când nu vor veni la mine la Bazin, așa că priviți cum vă purtați cu ele după plecarea mea.

Există și alte versiuni relatate de Ahmad, at-Tabaraani și alții, deși există unele rezerve cu privire la isnadurile lor. Acest lucru a fost discutat anterior în răspunsul la întrebarea nr. 195801.

În al doilea rând:

Este imposibil ca sensul hadithului să fie cel menționat de cel care întreabă, și anume că este obligatoriu să ne adresăm imamilor lui ahl al-bayt în cazul unei dispute, cu ceea ce implică aceasta în privința infailibilității lor și a faptului că trebuie considerați o sursă a legislației (sharee‘ah) după Cartea lui Allah. Există două motive pentru aceasta:

Primul motiv este shar‘i, și anume că Allah, slăvit și înălțat fie El, ne-a poruncit să ne referim la Cartea lui Allah și la Sunnah Mesagerului Său (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) în cazul unei dispute. Allah, înălțat fie El, spune (interpretarea sensului):

„O, voi cei care credeți! Ascultați de Allah și ascultați de Mesager (Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)) și de cei care au autoritate dintre voi (musulmanii). Iar dacă aveți neînțelegeri în privința vreunui lucru, atunci supuneți-l judecății lui Allah și a Mesagerului Său (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), dacă voi credeți în Allah și în Ziua de Apoi. Aceasta este mai bine și are un sfârșit mai bun” [an-Nisa’ 4:59].

Astfel, orice musulman știe că nu există nimeni a cărui opinie să nu poată fi acceptată sau respinsă, cu excepția Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa).

Sahaabah (Allah să fie mulțumit de ei) au avut neînțelegeri între ei cu privire la numeroase chestiuni, însă opinia lui ‘Ali ibn Abi Taalib, al-‘Abbaas sau ‘Uqayl ibn Abi Taalib (Allah să fie mulțumit de ei) nu a fost niciodată considerată superioară opiniilor celorlalți.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el) a spus:

Adevărul nu este în întregime de partea nimănui, cu excepția Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Dacă adevărul ar fi fost întotdeauna de partea lui ‘Ali, atunci aceasta ar fi însemnat că el era infailibil asemenea Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), iar ei [adică Raafidis] pretind aceasta din ignoranță, însă oricine știe că el nu avea o pretenție mai mare la infailibilitate decât Abu Bakr, ‘Umar, ‘Uthmaan și alții – dintre care niciunul nu era infailibil – își va da seama că ei mint.

Fatwa-urile sale sunt asemănătoare cu fatwa-urile lui ‘Umar și ‘Uthmaan și nu este mai probabil ca el să aibă dreptate decât erau ei.

Încheiat citatul din Minhaaj as-Sunnah, 4/241.

Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) l-a mustrat pe ‘Ali (Allah să fie mulțumit de el) în privința unor chestiuni, ceea ce indică faptul că el nu era infailibil. Este dovedit în as-Saheehayn că „l-a mustrat atunci când a vrut să se căsătorească cu fiica lui Abu Jahl, în timp ce era deja căsătorit cu Faatimah, și a spus: «Banu al-Mugheerah mi-au cerut permisiunea să-și mărite fiica cu ‘Ali ibn Abi Taalib, dar nu voi da permisiunea, apoi nu voi da permisiunea, apoi nu voi da permisiunea, decât dacă fiul lui Abu Taalib dorește să divorțeze de fiica mea și să se căsătorească cu fiica lor, căci Faatimah este parte din mine; ceea ce o întristează mă întristează și pe mine, iar ceea ce o supără mă supără și pe mine».

În mod similar, l-a mustrat atunci când a venit la el și la Faatimah noaptea și le-a spus: „De ce nu vă ridicați amândoi să vă rugați?” iar ‘Ali (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Sufletele noastre sunt în mâna lui Allah; dacă El ar fi voit să ne trezească, ne-ar fi trezit. Profetul a plecat, lovindu-și coapsa cu mâna și spunând: „Dar omul este mai certăreț decât orice” [al-Kahf 18:54].

În mod similar, după moartea Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), ‘Ali (Allah să fie mulțumit de el) a dat o fatwa potrivit căreia, dacă soțul unei femei moare în timp ce ea este însărcinată, aceasta trebuie să respecte ‘iddah pentru cea mai lungă dintre cele două perioade de așteptare, și nu și-a dat seama că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) îi dăduse lui Subay‘ah al-Aslamiyyah o fatwa potrivit căreia îi era permis să se recăsătorească (adică ‘iddah se încheiase) atunci când a născut, iar Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a spus lui Abu’s-Sanaabil ibn Ba‘kak că se înșelase când îi dăduse acesteia o fatwa spunând că trebuie să respecte ‘iddah pentru cea mai lungă dintre cele două perioade de așteptare, spunând: „Abu’s-Sanaabil a mințit”.

Al doilea motiv este rațional și realist, și anume că ahl al-bayt din zilele noastre diferă foarte mult. Unii dintre ei sunt Ahl as-Sunnah; unii sunt sufiți, unii sunt Zaydis, unii sunt Ithna ‘Ashari Raafidis, iar alții sunt altceva; așadar, cum poate cel care întreabă să fie atât de confuz încât să încline către cel mai mincinos dintre aceste grupuri cu privire la Ahl al-Bayt și către grupul cel mai îndepărtat de calea lor? Și cine este mai rău în a ataca onoarea capului familiei (și anume Profetul – binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), făcând acuzații împotriva soției sale și a celei mai iubite dintre soțiile sale, și anume Maica Credincioșilor ‘Aa’ishah (Allah să fie mulțumit de ea), pe care el a continuat să o iubească până la sfârșitul vieții sale și căreia le-a cerut celorlalte soții să-i permită să fie îngrijit în casa ei până când a murit în brațele ei?

Imamii familiei lui Ahl al-Bayt sunt unanim de acord că Abu Bakr și ‘Umar au prioritate în ceea ce privește conducerea și virtutea, în timp ce Raafidis de astăzi sunt cei mai plini de ură dintre toți oamenii față de ei – Allah să ne ferească.

Mai mult, restrângerea de către ei a sensului acestui hadith la ‘Ali ibn Abi Taalib (Allah să fie mulțumit de el) și la doar unsprezece dintre urmașii săi este o interpretare clar greșită, chiar dacă concluzia acestui hadith reflectă aceasta. Mă refer la hadithul „celor două lucruri importante” din Saheeh Muslim. Zayd ibn ‘Arqam a spus la sfârșitul hadithului, când a fost întrebat cine sunt Ahl al-Bayt: Oamenii casei sale sunt cei cărora li se interzice zakaah după plecarea lui. Ei sunt familia lui ‘Ali, familia lui ‘Aqeel, familia lui Ja‘far și familia lui ‘Abbaas.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyyah a spus în Minhaaj as-Sunnah an-Nabawiyyah (7/395):

Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus despre familia sa: „Ei și Cartea nu se vor despărți niciodată până când nu vor veni amândoi la el la Bazin.” Iar el este cel mai adevărat dintre oameni, așadar aceasta indică faptul că consensul familiei (Profetului) constituie o dovadă. Aceasta este opinia mai multora dintre însoțitorii noștri și a fost menționată de al-Qaadi în al-Mu‘tamad.

Dar familia îi cuprinde pe toți Banu Haashim: fiii lui al-‘Abbaas, fiii lui ‘Ali, fiii lui al-Haarith ibn ‘Abd al-Muttalib, toți fiii lui Abu Taalib și alții. ‘Ali singur nu reprezintă întreaga familie, iar conducătorul familiei este Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa).

Ceea ce poate confirma aceasta este faptul că învățații familiei, precum Ibn ‘Abbaas și alții, nu considerau obligatoriu să-l urmeze pe ‘Ali în tot ceea ce spunea, iar ‘Ali nu considera obligatoriu ca oamenii să-l asculte în fiecare fatwa pe care o emitea și nu se știe ca vreunul dintre imamii primelor generații, dintre Banu Haashim sau alții, să fi spus că este obligatoriu să-l urmezi pe ‘Ali în tot ceea ce spune…

… Familia nu a fost unanim de acord cu privire la conducerea sau superioritatea lui ‘Ali; mai degrabă, imamii familiei, precum Ibn ‘Abbaas și alții, i-au dat prioritate lui Abu Bakr și lui ‘Umar în ceea ce privește conducerea și superioritatea, la fel ca restul lui Banu Haashim, precum urmașii lui al-‘Abbaas și Ja‘far, și majoritatea urmașilor lui ‘Ali, care au aprobat conducerea lui Abu Bakr și ‘Umar; mai mult, unii dintre ei au fost însoțitorii lui Imam Maalik, Abu Haneefah, ash-Shaafa‘i, Ahmad și ai altora, care erau de multe ori mai numeroși decât cei care i-au urmat pe Imamis.

Ceea ce este dovedit în relatările tuturor învățaților lui Ahl al-Bayt din Banu Haashim dintre Taabi‘een și generația următoare, inclusiv urmașii lui al-Husayn ibn ‘Ali, urmașii lui al-Hasan și alții, este că ei îi iubeau pe Abu Bakr și ‘Umar și le acordau prioritate față de ‘Ali. Relatările de la ei sunt dovedite și mutawaatir.

Al-Haafiz Abu’l-Hasan ad-Daaraqutni a scris o carte intitulată Thana’ as-Sahaabah ‘ala al-Qaraabah wa Thana’ al-Qaraabah ‘ala as-Sahaabah, în care a menționat o parte din acestea, la fel cum au făcut fiecare dintre învățații hadithului care au scris cărți despre Sunnah, precum cartea as-Sunnah de ‘Abdullah ibn Ahmad, as-Sunnah de al-Khallaal, as-Sunnah de Ibn Battah, as-Sunnah de al-Aajurri, al-Laalkaa’i, al-Bayhaqi, Ibn Dharr al-Harawi, at-Talamanki, Ibn Hafs ibn Shaaheen și multe alte cărți, precum Fadaa’il as-Sahaabah de Imam Ahmad și Abu Nu‘aym și Tafseer-ul lui ath-Tha‘labi, care menționează despre virtuțile celor trei califi ceea ce constituie cea mai mare dovadă împotriva lor. Încheiat citatul.

În al treilea rând:

Pe baza celor de mai sus, este clar pentru noi că ceea ce se intenționează prin hadithul lui Zayd ibn Arqam din Saheeh Muslim este o poruncă de a onora și respecta Ahl al-Bayt și de a-i ține la mare cinste, datorită apropierii lor de Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa).

În ceea ce privește adăugirile lui at-Tirmidhi și ale altora, precum porunca de a urma familia (Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)), cel mai mult care se poate spune despre acestea – dacă sunt într-adevăr autentice – este că, dacă familia Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) ajunge unanim la un verdict cu privire la o chestiune, atunci opinia lor trebuie considerată o dovadă obligatorie, după cum a afirmat al-Qaadi Abu Ya‘laa printre Hanafis și alți membri ai lui Ahl as-Sunnah. Nu există nimic în aceasta care să susțină deloc opinia Raafidis; mai degrabă, contrariul este adevărat.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus:

Ahl al-Bayt – laudă lui Allah – nu au fost niciodată unanim de acord cu vreuna dintre ideile unice madhhabului Raafidi; dimpotrivă, ei sunt cei care sunt nevinovați de aceste idei și mult deasupra oricărei implicări în astfel de chestiuni.

Încheiat citatul din Minhaaj as-Sunnah an-Nabawiyyah (7/395).

Prin familia al cărei consens constituie o dovadă se înțeleg învățații lui Ahl al-Bayt care aderă la învățăturile Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa); nu se referă la oricine aparține lui Banu Haashim, chiar dacă acesta este ignorant, nelegiuit sau inovator.

Al-Mulla ‘Ali al-Qaari a spus: Membrii casei sunt, de obicei, mai cunoscători cu privire la capul casei și la situația lui. Prin urmare, prin ei (familia sau casa Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)) se înțeleg oamenii învățați dintre ei, cei care cunosc caracterul și atitudinea lui, care au cunoștință despre calea lui și care cunosc hotărârile și înțelepciunea lui. Astfel, ei sunt potriviți să fie menționați alături de Cartea lui Allah, slăvit fie El, după cum spune El (interpretarea sensului): „și îi învață Cartea (acest Qur'ân) și Al-Hikmah (cunoașterea deplină a legilor și jurisprudenței islamice sau înțelepciunea ori profeția)” [al-Baqarah 2:129].

Încheiat citatul din Mirqaat al-Masaabeeh (9/3975).

Al-Albaani (Allah să aibă milă de el) a spus:

Este binecunoscut faptul că acest hadith este printre lucrurile invocate ca dovadă de către șiiți și ei au continuat să-l invoce până când unii dintre Ahl as-Sunnah au început să creadă că aveau dreptate, însă toți sunt amăgiți din două motive:

1.  Ceea ce desemnează hadithul, atunci când Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus „familia mea”, are un domeniu mai larg decât interpretarea restrânsă a șiiților. Acesta este un lucru pe care Ahl as-Sunnah nu l-ar respinge; dimpotrivă, ei aderă la el, și anume că se referă la membrii casei Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Acest lucru este afirmat clar în unele versiuni ale hadithului, precum versiunea care spune: „familia mea sunt membrii casei mele”. Membrii casei sale sunt, înainte de toate, soțiile sale, inclusiv as-Siddeeqah ‘Aa’ishah (Allah să fie mulțumit de ea). Faptul că șiiții restrâng sensul lui „ahl al-bayt” în acest verset la ‘Ali, Faatimah, al-Hasan și al-Husayn (Allah să fie mulțumit de ei), excluzând soțiile Profetului, este un exemplu al denaturării versetelor lui Allah, înălțat fie El, în sprijinul capriciilor și dorințelor lor…

2.  Prin membrii casei se înțeleg în mod specific învățații evlavioși dintre ei, care aderă la Qur’an și Sunnah.  Imam Abu Ja‘far at-Tahhaawi (Allah să aibă milă de el) a spus: „Familia” sunt membrii casei sale (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) care aderă la religia lui și îi urmează pașii.

Concluzie: menționarea, în acest hadith, a membrilor casei sale alături de Qur’an este asemenea menționării căii Califului Călăuzit alături de Sunnah (calea) Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) în hadithul: „Vă îndemn să aderați la calea mea (Sunnah) și la calea Califului Călăuzit…”

Odată ce înțelegi cele de mai sus, hadithul oferă un sprijin puternic pentru hadithul din al-Muwatta’ care spune: „Vă las două lucruri; nu vă veți rătăci niciodată cât timp aderați la ele: Cartea lui Allah și Sunnah Mesagerului Său”.

Încheiat citatul din Silsilat al-Ahaadeeth as-Saheehah (4/260).

Și Allah știe cel mai bine.