Poliția l-a obligat să divorțeze de soția sa printr-un talaaq triplu

În primul rând: 

Dacă un bărbat este obligat să pronunțe un divorț prin vătămare fizică sau prin prejudicierea bunurilor sale, ori prin amenințări cu astfel de lucruri sau este amenințat cu închisoarea de către o persoană care are putere și despre care crede că își va pune cel mai probabil amenințarea în aplicare, divorțul nu se consideră valabil în acest caz. 

În Zaad al-Mustaqni‘ se spune: Oricine este obligat pe nedrept să facă ceva prin vătămarea sa sau a copilului său, prin luarea bunurilor sale sau prin amenințări cu unul dintre aceste lucruri de către o persoană care are putere și despre care crede că poate pune amenințarea în aplicare, iar el pronunță un divorț pe această bază, acesta nu se consideră divorț. Sfârșitul citatului. 

Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a spus: Sahaabah au hotărât că divorțul pronunțat de cel care este obligat să îl pronunțe nu se consideră valabil. S-a relatat de la ‘Umar că un bărbat a suspendat o funie pentru a putea strânge miere de pe munte; soția sa a venit la el și a spus: Cu siguranță voi tăia funia dacă nu divorțezi de mine. El a implorat-o pe Allah să nu facă aceasta, însă ea a insistat, așa că a divorțat de ea. A venit la ‘Umar și i-a povestit ce se întâmplase, iar el i-a spus: Întoarce-te la soția ta, pentru că acesta nu este un divorț. Opinia că acesta nu se consideră divorț a fost relatată și de la ‘Ali, Ibn ‘Umar și Ibn al-Zubayr (Allah să fie mulțumit de ei).

Sfârșitul citatului din Zaad al-Ma‘aad, 5/208 

Și el (Allah să aibă milă de el) a spus: El [adică Imam Ahmad] a spus, potrivit relatării lui Abu’l-Haarith: Dacă cel care este obligat pronunță un divorț, divorțul nu este obligatoriu. Dacă i se face ceva asemănător cu ceea ce i s-a făcut lui Thaabit ibn al-Ahnaf, atunci el a fost obligat, deoarece i-au strâns piciorul lui Thaabit până când a pronunțat un divorț. Apoi a mers la Ibn ‘Umar și Ibn al-Zubayr, care nu au considerat că acesta are vreo valabilitate. Iar Allah, exaltat fie El, spune (interpretarea sensului): „în afară de cel care este constrâns la aceasta, dar a cărui inimă este liniștită în credință” [al-Nahl 16:106]. Acest verset a fost citat ca dovadă de Imam al-Shaafa‘i (Allah să aibă milă de el) pentru a demonstra că divorțul pronunțat de cel care este obligat nu se consideră valabil. 

În Sunan Ibn Maajah se relatează de la Ibn ‘Abbaas (Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Allah a scutit ummah mea de greșeli, uitare și de ceea ce sunt obligați să facă.

Sfârșitul citatului din I‘laam al-Muwaqqi‘een, 4/51. 

Pe baza acestui fapt, divorțul tău nu se consideră valabil, iar soția ta este încă căsătorită cu tine. 

Trebuie să îți prezinți cazul unei instanțe shar‘i pentru a anula divorțul și a-ți recupera bunurile. 

În al doilea rând: 

Talaaq-ul triplu este considerat un singur talaaq potrivit opiniei corecte a savanților. Prin urmare, cel care divorțează de soția sa printr-un talaaq triplu – în mod voluntar – a pronunțat un singur talaaq și îi este permis să o ia înapoi în timpul perioadei de 'iddah. 

În al treilea rând: 

Dacă soția știe că talaaq-ul soțului a fost pronunțat sub constrângere, nu îi este permis să se căsătorească cu un alt soț, deoarece este încă măritată cu primul; a doua ei căsătorie este invalidă și reprezintă zina (adulter). 

Iar Allah știe cel mai bine.