Pocăința celui care a vizitat un practicant al vrăjitoriei
Întrebare
„Durerea îmi strânge inima și simt că înnebunesc. Nu mai știu ce este corect și ce este greșit. Am făcut lucruri pe care întotdeauna le-am evitat. Mai mult, am făcut lucruri despre care mă tem că sunt shirk (acte de politeism). Mă tem că toate faptele mele sunt zadarnice. Simt că salah-ul meu (rugăciunea rituală), postul, Hajj-ul (Pelerinajul) și orice faptă care ar putea fi bună sunt fără folos. Ori de câte ori citesc acest ayah (verset) „Dacă Îi asociezi alți parteneri lui Allah, atunci toate faptele tale vor fi zadarnice”, îmi frânge inima, pe Allah. Ceea ce spun acum nu este riya (fățișare), ci este cu adevărat ceea ce simt. A merge să mă rog a devenit greu pentru mine. Nu pot deschide Quranul; simt că Quranul mă blestemă pentru că nu am pus în practică ceea ce am memorat. Chiar și când încep să citesc, simt că nu pot continua, așa că îl închid. Mă întreb cum voi putea sta în fața lui Allah și să spun (Wa Eyyaka nasta’een) „Numai pe Tine Îți cerem ajutorul (pentru fiecare lucru)”. Unde a dispărut această „căutare a ajutorului”? Înainte mă bizuiam numai pe Allah și Îi ceream ajutorul. Obișnuiam să fac du’a (rugăciune) și să insist în aceasta; întotdeauna simțeam că sunt aproape de Allah. Chiar și după această problemă a vrăjii făceam multă du’a, dar nu am avut răbdare. Simt că Allah m-a încercat și am eșuat în această încercare din cauza lipsei de răbdare. Simt că toate faptele mele nu sunt acceptate. Aproape aud o voce care îmi spune: „De ce să mai faci ceva dacă nu va fi acceptat? După ceea ce ai făcut, toate faptele tale nu sunt și nu vor fi acceptate; toate faptele tale sunt zadarnice”. Ceea ce am făcut, pe scurt, este că am mers la un vrăjitor pentru a anula o vrajă care fusese pusă asupra mea după căsătorie. Timp de mai mult de o lună mi-a dat lucruri pe care nu le pot înțelege, în timp ce simțeam ură să fiu cu el. Le-am luat cu repulsie, fiind neatent. Nu este aceasta o formă de shirk care face toate faptele zadarnice și anulează Islamul unei persoane? Nu a spus Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Incantațiile, amuletele și atașarea de lucruri materiale sunt shirk”? Și nu a spus, de asemenea: „Cel care merge la un ghicitor și crede ceea ce spune este kafir (a necrezut) în ceea ce a fost revelat lui Muhammad”? Vă rog, ajutați-mă; sufăr, pe Allah. Nu am avut noroc în această viață, nimic din dorințele mele nu s-a împlinit și mă tem că voi avea un sfârșit rău, astfel încât voi pierde totul în această viață și în Viața de Apoi."
Răspuns
În primul rând:
Faptul că simți că ai păcătuit și durerea pe care o simți în inimă din cauza aceasta indică faptul că credința ta este sănătoasă și că inima ta este curată. Aceasta este o binecuvântare pe care Allah ți-a oferit-o, deoarece cei ale căror inimi sunt cu adevărat vii sunt afectați de păcat și fug către Allah cu pocăință și cerând iertare. În ceea ce îi privește pe cei ale căror inimi sunt împietrite, ei nu sunt afectați de comiterea păcatelor, după cum se spune: Morții nu simt durerea.
Allah spune despre oamenii credinței (interpretarea sensului):
„Cu adevărat, cei care sunt Al-Muttaqoon (evlavioșii), atunci când le vine un gând rău de la Shaytan (Satan), își amintesc (de Allah) și atunci văd (corect).”
[al-A’raf 7:201]
Sensul este că ei comit păcate, apoi își amintesc de pedeapsa lui Allah și de marea Sa răsplată, precum și de promisiunile și avertismentele Sale, astfel că se pocăiesc și se întorc la El, caută refugiu la Allah și se întorc imediat la El. „... și atunci văd (corect)”, adică își dau seama de greșeala căilor lor și se îndreaptă. Încheiat citatul din Tafseer Ibn Katheer.
Tot ce trebuie să faci este să te pocăiești și să ceri iertare și să îți amintești că te întorci la un Domn care este Prea Milostiv, care Se bucură de pocăința robului Său și o acceptă de la el și îi transformă faptele rele în fapte bune, indiferent care ar fi fost acele fapte rele.
Este ca și cum nu îți dai seama că Allah acceptă pocăința kafirilor (ne-musulmanilor), ateilor, răufăcătorilor și păcătoșilor dacă se pocăiesc și se întorc la El; cum să nu accepte pocăința credincioșilor atunci când cad în păcat, când aceștia sunt cei care Îl iubesc și se întorc la El, care se pleacă și se prosternează, care fac wudhu și se purifică și știu că nimeni nu le poate ierta păcatele în afară de El și nimeni nu îi poate ajuta să își îndrepte căile în afară de El? Prin urmare, se grăbesc să regrete (păcatul) și să Îi ceară iertare și spun: Domnul nostru, ne-am nedreptățit pe noi înșine, iar dacă nu ne ierți și nu ai milă de noi, vom fi dintre cei pierduți. Cel Prea Milostiv le spune îngerilor Săi: Robul Meu a știut că nimeni nu iartă păcatele în afară de Mine. Vă iau martori că l-am iertat. Apoi tristețea și îngrijorarea lui se risipesc, legătura cu Allah este restabilită și el se simte liniștit. Pe Allah, cât de dulce este bucuria celor care se pocăiesc și cât de frumoasă este întoarcerea păcătoșilor.
Domnul Prea Milostiv spune (interpretarea sensului):
„Oare nu știu ei că Allah acceptă pocăința robilor Săi și primește sadaqat (milostenia, caritatea) și că Allah este Singurul care iartă și acceptă pocăința, fiind Prea Milostiv?”
[al-Tawbah 9:104]
„Și cei care nu invocă alt ilah (zeu) împreună cu Allah, nici nu ucid persoane pe care Allah le-a interzis, decât pe drept, nici nu comit relații sexuale nelegitime – iar cel care face aceasta va primi pedeapsa.
Chinul îi va fi înmulțit în Ziua Învierii și va rămâne acolo în umilință;
Cu excepția celor care se pocăiesc, cred (în Monoteismul islamic) și săvârșesc fapte bune; pentru aceștia, Allah le va schimba faptele rele în fapte bune, iar Allah este Iertător, Prea Milostiv.”
[al-Furqan 25: 68-70]
Al-Bukhari (7507) și Muslim (2758) au relatat că Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) a spus: L-am auzit pe Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) spunând: „Un om a comis un păcat și a spus: «O, Doamne, iartă-mă». Domnul său a spus: «Oare robul Meu știe că are un Domn care iartă păcatul și îi trage pe oameni la răspundere pentru păcat? Mi-am iertat robul». Apoi a trecut atât timp cât a voit Allah și el a păcătuit din nou și a spus: «Domnul meu, am păcătuit din nou, te rog, iartă-l». [Allah] a spus: «Oare robul Meu știe că are un Domn care iartă păcatul și îi trage pe oameni la răspundere pentru păcat? Mi-am iertat robul». Apoi a trecut atât timp cât a voit Allah și el a păcătuit din nou și a spus: «Domnul meu, am păcătuit din nou, te rog, iartă-l». [Allah] a spus: «Oare robul Meu știe că are un Domn care iartă păcatul și îi trage pe oameni la răspundere pentru păcat? Mi-am iertat robul».”
Muslim (2749) a relatat că Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul meu, dacă nu ați fi comis păcate, Allah s-ar lipsi de voi și ar crea oameni care ar comite păcate, apoi I-ar cere lui Allah iertare, iar El i-ar ierta.”
Prin urmare, grăbește-te să te pocăiești, să regreți păcatul și să ceri iertare, să faci multe fapte bune și primește vestea bună a binelui și a succesului.
În al doilea rând:
Unul dintre trucurile lui shaytan (diavolul) este să facă păcatul să pară atrăgător pentru o persoană, pentru a o face să cadă în el, apoi să o facă să deznădăjduiască de pocăință; îi oferă un sfat fals: Cum te-ai putea întoarce la Allah după ce ai făcut ceea ce ai făcut? Nu ți-e rușine înaintea Lui? Crezi că va accepta aceasta de la tine? Păcatul unei persoane poate fi major, precum zina (adulterul sau desfrâul), apoi o conduce prin aceasta către ceva care constituie kufr (necredință), precum renunțarea la rugăciune. Gândește-te cum se joacă shaytan cu acest om.
În ceea ce îl privește pe credincios, shaytan nu are nicio cale de a ajunge la el în acest mod, deoarece el știe ceea ce am menționat mai sus despre faptul că pocăința este esențială, despre bucuria Domnului său pentru aceasta, despre modul în care El îi onorează pe cei care se pocăiesc și le transformă faptele rele în fapte bune.
În al treilea rând:
Nu este permis să mergi la practicanți ai vrăjitoriei, prezicători sau ghicitori, chiar dacă aceasta este pentru a desface o vrajă, lucru numit nushrah. Mai degrabă, vrăjile trebuie tratate cu versete din Quran și du’a-uri (rugăciuni) profetice și prin întoarcerea către Creatorul omenirii, slăvit și înălțat fie El. Vezi răspunsul la întrebările nr. 11290 și 48967.
Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care merge la un ghicitor și îl întreabă despre ceva nu va avea rugăciunea acceptată timp de patruzeci de zile.” Relatat de Muslim (2230).
Și a spus: „Cel care are relații sexuale cu o femeie aflată la menstruație sau cu o femeie în anusul ei ori merge la un ghicitor și crede ceea ce spune a necrezut în ceea ce Allah i-a revelat lui Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa).”
Relatat de Ahmad (9779), Abu Dawood (3904), al-Tirmidhi (135) și Ibn Majah (936); considerat saheeh (autentic) de al-Albani în Saheeh Ibn Majah.
Aceasta trebuie înțeleasă ca referindu-se la kufr minor, potrivit multor savanți, cu excepția cazului în care el crede că practicantul vrăjitoriei sau ghicitorul are cunoașterea celor nevăzute.
Al-Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus: „…și îl întreabă despre ceva, rugăciunea lui nu va fi acceptată timp de patruzeci de zile” – sensul aparent al hadeeth-ului este că simplul fapt de a-l întreba ceva înseamnă că rugăciunea lui nu va fi acceptată timp de patruzeci de zile, însă aceasta nu este absolut. A-l întreba pe un ghicitor și pe cei asemenea lui intră în mai multe categorii:
1 – A-i pune o întrebare. Aceasta este haram, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care merge la un ghicitor …” Faptul că pedeapsa este confirmată atunci când îl întreabă indică faptul că aceasta este haram (nepermisă), deoarece nu există pedeapsă decât pentru săvârșirea unei fapte haram.
2 – A-l întreba, a-l crede și a acorda atenție celor pe care le spune. Aceasta este kufr, deoarece a crede că el are cunoașterea celor nevăzute înseamnă a nu crede în Quran, după cum spune Allah (interpretarea sensului):
„Spune: Nimeni din ceruri și de pe pământ nu cunoaște Ghayb (Nevăzutul) în afară de Allah.”
[al-Naml 27:65]
3 – A-l întreba pentru a-l testa și pentru a afla dacă spune adevărul sau minte, fără intenția de a urma ceea ce spune. Nu este nimic greșit în aceasta și nu intră sub incidența hadeeth-ului. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) l-a întrebat pe Ibn Sayyaad: „Ce ascund de tine?” El a spus: Al-dukh (referindu-se la Surah al-Dukhan).
El a spus: „Pleacă! Nu vei depăși niciodată rangul tău.” Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) îl întreba despre ceva ce ascundea de el, pentru a-l testa, iar el i-a spus despre acel lucru.
4 – A-l întreba pentru a-i scoate la iveală neputința și minciunile, testându-l cu anumite lucruri. Aceasta poate fi obligatoriu sau esențial.
Fără îndoială, infirmarea afirmațiilor vrăjitorului este esențială și poate fi obligatorie. Prin urmare, a pune întrebări unui ghicitor nu este haram în toate cazurile, ci depinde de ceea ce indică dovezile shar’i (juridice). Încheiat citatul din al-Qawl al-Mufeed (2/49).
Pe baza acestui fapt, dacă nu ai crezut că acest practicant al vrăjitoriei avea cunoașterea celor nevăzute, atunci ești protejat de kufr major, slavă lui Allah.
Unii savanți consideră că este permisă desfacerea vrăjitoriei prin vrăjitorie, însă aceasta este o opinie slabă, care deschide ușa răului și îi încurajează pe practicanții vrăjitoriei să continue cu falsitatea lor și îi încurajează pe alții să învețe vrăjitoria sub pretextul că îi vor ajuta pe oameni.
Purtarea unei amulete cu convingerea că poate aduce un beneficiu sau poate provoca un rău este shirk major (politeism). A crede că are un anumit efect este shirk minor. Vezi întrebarea nr. 34817.
Îl rugăm pe Allah să îți accepte pocăința, să îți șteargă păcatele și să îți ofere bunăstare în chestiunile tale religioase și lumești.
Și Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.