Poate spune „Ana faatir (nu postesc)” dacă nu postește?

Dacă o persoană îi spune cuiva că nu postește, ar trebui să spună Ana muftir, deoarece muftir este participiul activ al verbului aftara (a întrerupe postul); substantivul verbal cunoscut este al-fitr, care înseamnă întreruperea postului. 

Al-Jawhari a spus: Aftara al-saa’im (persoana care postește și-a întrerupt postul); substantivul verbal este fitr. [Și a oferit alte exemple despre modul în care sunt folosite cuvintele fitr și muftir].

Sfârșitul citatului. Al-Sihaah fi’l-Lughah, 2/47 

Cuvântul faatir este participiul activ al verbului fatara, iar substantivul verbal este al-fatr, care înseamnă a iniția sau a crea. 

Al-Zubaydi a spus: fatara al-shay’ înseamnă că a început lucrul. Ibn ‘Abbaas a spus: Nu am înțeles ce înseamnă faatir al-samawaati wa’l-ard (Creatorul cerurilor și al pământului) până când au venit la mine doi beduini cu o dispută privind o fântână, iar unul dintre ei a spus Ana fatartuha (Eu am început-o), adică el a fost cel care a săpat-o primul. 

Abu’l-‘Abbaas a spus că l-a auzit pe Ibn al-A‘raabi spunând: Ana awwal man fatara hadha (Eu sunt primul care a început aceasta), adică primul care a început-o. Sfârșitul citatului. Taaj al-‘Aroos, 1/3347 

Acest lucru indică faptul că verbul fatara și participiul său activ faatir nu se numără printre cuvintele folosite exclusiv cu referire la Allah sau în asociere cu Numele Său, înălțat fie El. Mai degrabă, aceste cuvinte pot fi folosite cu referire la alții, chiar dacă sunt rareori folosite în acest mod, chiar și în cazul celui care începe ceva nou; o astfel de persoană este rareori descrisă ca fiind faatir. 

Greșeala aici este doar una lingvistică.  Dacă dialectul vorbitorului folosește de obicei cuvântul faatir pentru a se referi la cel care nu postește, nu pare să fie nimic greșit în folosirea lui în acest sens. 

Și Allah știe cel mai bine.