Poate soțul să-i interzică să vorbească cu fiica ei dintr-o căsătorie anterioară, care nu este musulmană?

Dacă această fiică a ta a fost musulmană de la naștere și amândoi sunteți musulmani, iar ea este cea care a apostaziat de la religia ei, atunci apostatul nu are inviolabilitate în Islam. Mai degrabă, trebuie să i se ceară să se căiască pentru apostazia sa. Dacă se căiește, este bine. Dar dacă nu se căiește, atunci hotărârea conform sharee‘ah este să fie executată, dacă există un stat islamic care poate face acest lucru. 

Dar dacă situația este cea pe care o vedem, și anume că nu există un stat islamic care să aplice pedeapsa hadd pentru apostazie apostatului, atunci cel puțin ar trebui să ne ferim de el, să ne exprimăm dezaprobarea față de el și să ne dezicem de el până când revine la religia sa. Dacă revine, este bine; altfel, nu are inviolabilitate și nu are dreptul ca legăturile cu el să fie păstrate sau să fie tratat bine. 

Acest lucru este cu atât mai accentuat dacă soțul tău îți spune să faci aceasta; nu ai dreptul să te împotrivești lui în această privință. 

Ibn Muflih (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Ahmad a spus: … Dacă există cineva care devine necredincios sau săvârșește răul practicând inovația sau cheamă oamenii la o inovație rătăcitoare ori la o inovație rea, cel care nu este capabil să discute cu el și să-i dovedească greșeala sau se teme că ar putea fi influențat de el ori vătămat de el trebuie să-l evite. Există și o altă opinie, potrivit căreia el trebuie să fie evitat de toți, iar aceasta este înțelesul aparent al cuvintelor lui Imam Ahmad citate mai sus. Ibn ‘Aqeel a afirmat că aceasta (ultima opinie) este opinia corectă în cartea sa al-Mu‘taqad. El a spus: Pentru ca (evitarea lui) să-l aducă la rațiune, să-l facă să renunțe și să revină la Islam. 

El a mai spus: Dacă vrei să afli măsura atașamentului oamenilor față de Islam în zilele noastre, nu te uita la mulțimile din jurul ușilor moscheilor Jaami‘ sau la zgomotul pe care îl fac la ‘Arafah când încep să strige „Labbayk”; mai degrabă, uită-te la cât de îngăduitori sunt față de dușmanii Islamului. De exemplu, Ibn al-Raawandi și al-Ma‘arri, Allah să-i blesteme, au trăit mulți ani scriind proză și poezie (care conțineau erezie), iar acum mormintele lor sunt construite (ca semn de respect), iar cărțile lor sunt răspândite pe scară largă; aceasta este o indicație a slăbirii atașamentului religios al oamenilor. 

O fatwa similară a fost emisă de Shaykh Taqiy al-Deen ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el).

Sfârșitul citatului din al-Adaab al-Shara‘iyyah, 1/255 

Dar dacă tu și tatăl ei nu ați fost inițial musulmani și urmați religia pe care o urmează ea, apoi Allah v-a călăuzit către religia Sa, iar ea a continuat să-și urmeze religia, atunci nu este nimic greșit în a păstra legăturile cu ea și a vorbi cu ea și ar trebui să ajungeți la o înțelegere cu soțul tău în această privință. Poate că Allah o va călăuzi prin intermediul vostru și îi va deschide inima către Islam. 

Al-Bukhaari a relatat în Saheeh-ul său (5981) că Ibn ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el) a spus: ‘Umar a văzut un costum de mătase cu dungi oferit spre vânzare și a spus: O, Mesager al lui Allah, de ce nu-l cumperi și îl porți în ziua de Jumu‘ah și când vin delegații la tine? El a spus: „Acesta este purtat doar de cel care nu are parte (de răsplată în Viața de Apoi).” Au fost aduse Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) câteva costume din acea țesătură, iar el i-a trimis lui ‘Umar un costum, care a spus: Cum să-l port când ai spus despre el ceea ce ai spus? 

El a spus: „Nu ți l-am dat ca să-l porți; mai degrabă, vinde-l sau dă-l altcuiva. 

Așa că ‘Umar i l-a trimis unui frate de-al său din Makkah înainte ca acesta să se convertească la Islam. 

Imam al-Bukhaari (Allah să aibă milă de el) a inclus această relatare într-un capitol din Saheeh-ul său intitulat Baab Silat al-Akh al-Mushrik (Capitolul despre păstrarea legăturilor cu un frate politeist). 

Al-Haafiz Ibn Hajar (Allah să aibă milă de el) a relatat că unul dintre savanți a spus: 

Evitarea are două forme: evitarea în inimă și evitarea verbală. Evitarea necredinciosului se face în inimă, prin a nu-l iubi, a nu coopera cu el și a nu-l sprijini, mai ales dacă se află în stare de război împotriva musulmanilor. Nu este prescris să-l eviți verbal, deoarece aceasta nu-l va abate de la necredința sa, spre deosebire de musulmanul păcătos, care de obicei ar fi descurajat prin aceasta. Este prescris să vorbești atât cu necredinciosul, cât și cu musulmanul păcătos, chemându-i să asculte de Allah; ei trebuie îndemnați să facă binele și opriți de la săvârșirea răului. Ceea ce este prescris, mai degrabă, este să nu le vorbești într-un mod prietenos și în maniera asemănătoare.

Sfârșitul citatului din Fath al-Baari, 9/497. 

Iar Allah știe cel mai bine.