Poate să-și scurteze rugăciunile și să mănânce înainte de a-și părăsi casa într-o călătorie?

În primul rând: 

În Sunnah nu există o definiție a distanței care constituie „călătorie”, iar învățații au avut divergențe mari cu privire la definirea acesteia. Opinia corectă este că trebuie să se țină cont de obiceiurile fiecărui ținut; orice consideră oamenii în mod obișnuit a fi „călătorie” este călătorie în timpul căreia este permisă întreruperea postului și scurtarea rugăciunii. Aceasta este opinia preferată de mai mulți învățați, printre care Ibn Qudamah, al-Maqdisi și Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah. Vezi răspunsurile la întrebările nr. 10993 și 38079. 

În al doilea rând: 

Călătorul nu poate beneficia de concesiile călătoriei până când nu își părăsește localitatea și nu trece de hotar; apoi poate beneficia de aceste concesii atât timp cât continuă să călătorească, până când se întoarce acasă. 

Nu îi este permis să-și scurteze rugăciunile decât după ce a trecut de ultimele clădiri ale localității sau satului său. Nu îi este permis să-și scurteze rugăciunile cât timp se află încă în casa sau localitatea sa. 

Învățații au avut divergențe cu privire la întreruperea postului. Unii dintre ei au spus că îi este permis să-și întrerupă postul de îndată ce a hotărât cu certitudine să călătorească și și-a pregătit mijlocul de transport, însă majoritatea au spus că nu îi este permis să-și întrerupă postul până când nu devine permis să-și scurteze rugăciunile, adică după ce a trecut de ultimele clădiri. Această opinie este mai puternică și mai prudentă. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus:  

Este condiționat ca el să-și părăsească satul după ce a hotărât să călătorească și și-a pregătit mijlocul de transport, înainte de a-i fi permis să-și întrerupă postul? 

Răspunsul este că există două opinii transmise de la salaf.  

Unii învățați sunt de opinia că este permisă întreruperea postului atunci când și-a făcut pregătirile pentru călătorie și nu mai are nimic de făcut decât să urce în mijlocul său de transport. Ei au relatat că aceasta era practica lui Anas (Allah să fie mulțumit de el). Dar dacă studiezi versetul – „dar dacă vreunul dintre voi este bolnav sau se află într-o călătorie, atunci să postească un număr egal de alte zile” [al-Baqarah 2:184] – vei vedea că această opinie nu este corectă, deoarece până în acel moment el nu călătorește; în acel moment este încă rezident. 

Pe baza acestui fapt, nu îi este permis să-și întrerupă postul până când nu a lăsat în urmă casele localității. 

Însă înainte de a pleca, nu poate face aceasta, deoarece încă nu călătorește în sens real. 

Opinia corectă este că nu trebuie să-și întrerupă postul până când nu a părăsit satul. Prin urmare, nu este permisă scurtarea rugăciunilor până când nu a părăsit localitatea și, de asemenea, nu este permisă întreruperea postului până când nu a părăsit localitatea."(Al-Sharh al-Mumti’, 6/346)

Pe baza acestui fapt, nu îi este permis celui care a hotărât să călătorească să-și scurteze rugăciunile în casa sa, deoarece scurtarea rugăciunilor este una dintre normele călătoriei și una dintre concesiile acordate călătorului, iar cât timp se află încă în casa sa nu călătorește. Aceasta este opinia majorității învățaților. Există, de asemenea, unele opinii izolate în această privință, precum opinia celor care spun că este permisă scurtarea rugăciunilor cât timp se află încă în casa sa, opinia celor care spun că nu trebuie să-și scurteze rugăciunile dacă călătorește în timpul zilei până la venirea nopții și o a treia opinie, potrivit căreia îi este permis să-și scurteze rugăciunile după ce a trecut dincolo de zidurile casei sale. 

Al-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Opinia noastră este că, după ce a trecut dincolo de clădirile localității, își poate scurta rugăciunile, însă nu trebuie să le scurteze înainte de a le depăși, chiar dacă și-a părăsit casa. Aceasta este opinia lui Maalik, Abu Haneefah, Ahmad și a majorității învățaților. Ibn al-Mundhir a relatat de la al-Haarith ibn Rabee’ah că acesta a dorit să călătorească și i-a condus în efectuarea a două rak'ah în casa sa. Printre ei se aflau al-Aswad ibn Yazeed și un alt companion al lui Ibn Mas’ood. El a spus: Și am relatat ceva similar de la ‘Ata’ și Sulaymaan ibn Moosa. El a spus: iar Mujaahid a spus: Călătorul nu trebuie să-și scurteze rugăciunile în timpul zilei până la venirea nopții. Ibn al-Mundhir a spus: Nu știm pe nimeni care să fi fost de acord cu el. Al-Qaadi Abu’l-Tayyib și alții au relatat că Mujaahid a spus: Dacă pleacă în timpul zilei, nu trebuie să-și scurteze rugăciunile până la venirea nopții, iar dacă pleacă noaptea, nu trebuie să-și scurteze rugăciunile până la venirea zilei. Și s-a relatat că ‘Ata’ a spus: După ce a trecut dincolo de zidurile casei sale, își poate scurta rugăciunile. Aceste două opinii sunt incorecte. Opinia lui Mujaahid contrazice ahaadeeth autentice care afirmă că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și-a scurtat rugăciunile în Dhu’l-Hulayfah când a părăsit Madeenah. Iar opinia lui ‘Ata’ și a celor care sunt de acord cu el contrazice ideea de călătorie."(Al-Majmoo’, 4/228)

Este permis călătorului să unească două rugăciuni înainte de călătorie, dacă îi va fi dificil să efectueze a doua rugăciune în timp ce se află pe drum. Însă nu poate scurta rugăciunile înainte de a porni la drum. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Potrivit opiniei corecte, nu există o limită de timp stabilită pentru scurtarea rugăciunilor sau pentru șederea într-un loc, atât timp cât încă intenționați să vă întoarceți în țara voastră. Dar dacă intenționați să rămâneți acolo pe termen nedefinit, atunci norma călătoriei nu se mai aplică în cazul vostru. 

Normele călătoriei încep atunci când călătorul își părăsește locuința și trece dincolo de zonele construite ale satului sau orașului său. Nu vă este permis să uniți două rugăciuni până când nu ați părăsit localitatea, cu excepția cazului în care vă temeți că nu va fi ușor să efectuați a doua rugăciune în timpul călătoriei."(Majmoo’ Fataawa Ibn ‘Uthaymeen, 15/346)

Shaykh Salih al-Fawzan (Allah să-l păstreze) a spus: 

Dacă începe timpul pentru Zuhr și încă nu v-ați început călătoria, atunci este obligatoriu să efectuați Zuhr complet, fără să o scurtați. 

În ceea ce privește ‘Asr, dacă călătoria voastră se va încheia la timpul pentru ‘Asr, atunci trebuie să efectuați ‘Asr complet, la timpul potrivit, când ajungeți. Dar dacă această călătorie va dura de la Zuhr până după apusul soarelui, iar timpul pentru ‘Asr se va încheia în timp ce încă sunteți în călătorie și nu veți putea opri deoarece spuneți că șoferul mașinii nu este de acord să oprească, atunci nu există niciun motiv pentru care să nu uniți rugăciunile în acest caz, deoarece aceasta este o scuză care face permisă unirea rugăciunilor. Însă ele trebuie efectuate complet. 

Dacă efectuați ‘Asr împreună cu Zuhr, unindu-le la timpul primei rugăciuni, când încă sunteți în casa voastră și intenționați să călătoriți după aceea, atunci trebuie să efectuați Zuhr și ‘Asr complet, cu câte patru rak'ah fiecare, și nu este nimic greșit în unirea lor, deoarece este permis să le uniți în acest caz. Însă timpul pentru scurtarea lor nu a început încă, deoarece scurtarea lor este permisă numai după părăsirea zonelor construite ale locului vostru de reședință."(Al-Muntaha min Fatawa al-Shaykh al-Fawzan, 3/62)

Și a spus:

Normele călătoriei încep să se aplice atunci când persoana părăsește localitatea. Dacă o persoană își părăsește localitatea de reședință trecând dincolo de zona construită, adică dincolo de clădiri, atunci normele călătoriei încep să i se aplice, precum scurtarea rugăciunii și întreruperea postului în Ramadaan etc. Dar dacă se află încă în zona construită, normele călătoriei nu au început încă să i se aplice. Prin urmare, trebuie să se roage cât timp se află încă în zona construită și trebuie să efectueze rugăciunile complet, la timpul potrivit, asemenea rezidenților, deoarece încă nu și-a început călătoria. Chiar dacă se deplasează dintr-un cartier în altul în drum spre călătorie, încă nu este considerat călător până când nu a trecut dincolo de toate clădirile și zonele construite ale localității."(Al-Muntaqa min Fatawa al-Shaykh al-Fawzan, 3/62, 63)

Și Allah știe cel mai bine.