Poate o femeie divorțată să plătească zakaat al-fitr în numele ei și al copiilor ei către tatăl acestora?

În primul rând:

Zakaat al-fitr este obligatoriu pentru oricine deține un saa‘ de hrană care depășește nevoile sale și pe cele ale persoanelor aflate în întreținerea sa în ziua și noaptea de Eid.

În Daleel at-Taalib (p. 83) se spune: Este obligatoriu pentru fiecare musulman care are hrană peste nevoile sale și pe cele ale persoanelor aflate în întreținerea sa în ziua și noaptea de Eid.

El trebuie să o dea în numele său și în numele musulmanilor pe care îi întreține. Dacă nu își permite să o dea în numele tuturor, atunci trebuie să înceapă cu el însuși, apoi cu soția sa, apoi cu sclavul său, apoi cu mama sa, apoi cu tatăl său, apoi cu copilul său, apoi cu cea mai apropiată dintre persoanele care ar moșteni de la el. Sfârșitul citatului.

În al doilea rând:

Bărbatul trebuie să dea zakaat al-fitr în numele copiilor săi minori care nu au avere. Dacă au avere, atunci zakaat al-fitr al lor trebuie dată din propria lor avere. Același lucru se aplică dacă au ajuns la vârsta adultă; ei trebuie să dea propria lor zakaat al-fitr.

An-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus: Dacă copilul nu are nicio avere, atunci zakaat al-fitr a sa trebuie dată de tatăl său, iar acest lucru este obligatoriu pentru tată, conform consensului savanților, după cum au relatat Ibn al-Mundhir și alții. Dacă copilul are avere, atunci zakaat al-fitr a sa trebuie plătită din acea avere. Aceasta este opinia lui Abu Haneefah, Ahmad, Is-haaq și Abu Thawr. Sfârșitul citatului din al-Majmoo‘ (6/108).

El a mai spus (6/77): Dacă copilul este înstărit, atunci întreținerea și zakaat al-fitr ale sale trebuie să provină din propria sa avere și nu sunt datorate de tatăl sau bunicul său. Aceasta este opinia lui Abu Haneefah, Muhammad, Ahmad și Is-haaq. Ibn al-Mundhir a relatat de la unii dintre savanți că aceasta trebuie plătită de tată, iar dacă el o plătește din averea copilului, atunci a păcătuit și este răspunzător pentru ea (adică trebuie să o plătească înapoi). Sfârșitul citatului.

S-a explicat anterior că, dacă tatăl a murit sau este sărac și nu poate cheltui pentru copiii săi, iar mama are mijloace independente, atunci ea este obligată să cheltuiască pentru întreținerea copiilor săi care au nevoie de întreținere.

În acest caz, dacă mama cheltuiește pentru copiii săi minori, atunci zakaat al-fitr a lor trebuie considerată asemenea întreținerii lor și ea trebuie să o dea în numele lor, dacă ei nu au avere.

Vezi răspunsul la întrebarea nr. 111811 .

În al treilea rând:

Îi este permis unei femei divorțate să dea zakaat al-fitr a sa și pe cea a copiilor ei fostului ei soț, atât timp cât acesta este sărac, iar faptul că el poate lua banii și apoi îi poate cheltui pentru copiii săi, astfel încât aceștia să se întoarcă la ei, nu contează, din două motive:

i. aceasta este averea ei, nu a copiilor;

ii. nu contează dacă averea celui care dă zakaah sau caritate se întoarce la el printr-un alt mijloc. Prin urmare, opinia savanților mai corectă este că soția are dreptul să-i dea zakaah soțului ei, chiar dacă presupunem că soțul ei o va cheltui pentru ea și astfel se va întoarce la ea.

Un caz similar este atunci când o persoană dă zakaah unui debitor care îi datorează bani, apoi o ia după ce i-a fost restituită, pentru stingerea acelei datorii; acest lucru este permis.

Acest lucru este susținut de hadithul lui Umm ‘Atiyyah al-Ansaariyyah (Allah să fie mulțumit de ea), care a spus: Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a venit la ‘Aa’ishah (Allah să fie mulțumit de ea) și a spus: „Ai ceva (de mâncat)?” Ea a spus: Nu, cu excepția faptului că Nusaybah ne-a trimis puțină carne de oaie pe care i-o trimisesei ca milostenie. El a spus: „A ajuns la destinația sa [adică a ajuns la noi într-un mod permis].”

Relatat de al-Bukhaari (1494) și Muslim (1076).

Aceasta indică faptul că, dacă milostenia este dată unei persoane nevoiașe, ea devine proprietatea acesteia și este asemenea oricărui alt lucru pe care îl deține: îl poate oferi ca dar, îl poate vinde și așa mai departe, după cum poate dispune de orice alt lucru pe care îl deține, fără nicio diferențiere.

Ibn Hajar (Allah să aibă milă de el) a spus, comentând acest hadith: Din această poveste putem concluziona că îi este permis celui căruia i se datorează bani să ia înapoi de la persoana săracă aceeași avere pe care i-a dat-o sub formă de zakaah; și că unei femei îi este permis să-i dea zakaah soțului ei chiar dacă acesta urmează să cheltuiască pentru ea din aceasta. Acest lucru este permis atât timp cât, înainte de a da zakaah, nu a fost stipulată nicio condiție în acest  sens.

Sfârșitul citatului din Fat-h al-Baari (5/242)

Vezi de asemenea: Majallat al-Buhooth al-Islamiyyah (95/166).

Și Allah știe cel mai bine.