Poate o femeie al cărei soț a murit să călătorească pentru Hajj în timpul ‘iddah?

Femeia al cărei soț a murit trebuie să respecte ‘iddah timp de patru luni și zece zile, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): 

„Iar aceia dintre voi care mor și lasă soții în urma lor, ele (soțiile) să aștepte (în ceea ce privește căsătoria lor) patru luni și zece zile”

[al-Baqarah 2:234]

În timpul ‘iddah, ea trebuie să țină doliu pentru soțul ei. 

Al-Bukhaari (1280) și Muslim (1486) au relatat că Umm Habeebah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea) a spus: L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) spunând: „Nu îi este permis unei femei care crede în Allah și în Ziua de Apoi să țină doliu pentru cineva care moare mai mult de trei zile, cu excepția soțului, pentru care trebuie să țină doliu timp de patru luni și zece zile.” 

În răspunsul la întrebarea nr. 13966 am menționat lucrurile pe care femeia al cărei soț a murit trebuie să le evite în timpul perioadei de ‘iddah.  

Printre acestea se numără ieșirea din casă. 

Ea nu ar trebui să iasă în timpul zilei decât în cazuri de nevoie și nu ar trebui să iasă noaptea decât în cazuri de necesitate. 

Ieșirea ei pentru Hajj nu este considerată o necesitate, mai ales deoarece femeia despre care se întreabă aici a efectuat deja Hajj-ul obligatoriu. 

Mai degrabă, savanții (fie ca Allah să aibă milă de ei) au afirmat că nu îi este permis să iasă pentru a efectua nici măcar Hajj-ul obligatoriu. 

Ibn Qudaamah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în al-Mughni (11/303-305): 

Femeia care respectă ‘iddah în urma morții soțului ei nu are dreptul să iasă pentru Hajj sau pentru orice alt scop. Acest lucru a fost relatat de la ‘Umar și ‘Uthmaan (fie ca Allah să fie mulțumit de ei). Aceasta a fost și opinia lui Sa’eed ibn al-Musayyib, al-Qaasim, Maalik, al-Shaafa’i, Abu ‘Ubayd, ashaab al-ra’y și al-Thawri. 

Dacă ea a ieșit și soțul ei a murit pe drum, ar trebui să se întoarcă dacă încă este aproape de casă, deoarece intră sub hotărârea celei care nu călătorește. Dacă este departe de casă, își poate continua călătoria. Maalik a spus: Ar trebui să se întoarcă atât timp cât nu a intrat în ihraam. 

Faptul că ar trebui să se întoarcă dacă este aproape de casă este indicat de relatarea transmisă de Sa’eed ibn Mansoor de la Sa’eed ibn al-Musaayib, care a spus: Au murit câțiva soți ale căror soții efectuau Hajj sau ‘Umrah, iar ‘Umar le-a trimis înapoi de la Dhu’l-Hulayfah pentru ca ele să respecte ‘iddah în casele lor…  

Dacă o femeie nu a efectuat încă Hajj-ul obligatoriu și soțul ei moare, ea este în continuare obligată să respecte ‘iddah în casa ei, chiar dacă pierde Hajj-ul, deoarece ‘iddah în casă este un eveniment unic pentru care nu există alternativă, în timp ce Hajj-ul poate fi efectuat în alt an. Sfârșitul citatului. 

În al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah (29/352) se spune: 

Majoritatea juriștilor hanafi, Shaafa’i și hanbali sunt de părere că nu îi este permis unei femei care respectă ‘iddah în urma morții soțului ei să iasă pentru Hajj, deoarece ocazia de a efectua Hajj-ul va reveni, în timp ce ‘iddah este un eveniment unic. Sfârșitul citatului. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre o femeie al cărei soț a murit, iar ocazia de a efectua Hajj-ul obligatoriu a venit când ea era încă în doliu, dar era capabilă să-l efectueze și își putea permite acest lucru și avea un mahram. Ar trebui să efectueze Hajj sau nu? 

El a răspuns: 

Ea nu ar trebui să efectueze Hajj, ci ar trebui să rămână în casa ei. În această situație, Hajj-ul nu este obligatoriu pentru ea, deoarece Allah, Preaînaltul, spune (interpretarea sensului): 

„Și Hajj-ul (pelerinajul la Makkah) la Casă (Ka‘bah) este o datorie pe care oamenii o au față de Allah, pentru cei care își pot permite cheltuielile (pentru transport, provizii și ședere)”

[Aal ‘Imraan 3:97]

Această femeie nu este capabilă să-l efectueze potrivit sharee’ah, chiar dacă are un mahram, așadar ar trebui să-l amâne pentru unul sau doi ani, potrivit posibilităților ei. Sfârșitul citatului.

 Majmoo’ Fataawa Ibn ‘Uthaymeen, 21/68.