Poate mama să facă ‘aqeeqah pentru copilul ei dacă tatăl a divorțat de ea?

În primul rând:

‘Aqeeqah este Sunnah și mustahabb, dar nu este obligatorie. Cel care urmează această Sunnah va dobândi răsplata și meritul, iar cel care nu o urmează va fi neglijent, dar nu va păcătui. Aceasta este opinia majorității savanților, după cum s-a explicat anterior în răspunsurile la întrebările nr.  20018 și 38197.

În al doilea rând:

Principiul de bază este că ‘aqeeqah trebuie făcută din averea tatălui copilului, nu din averea mamei sau din averea copilului însuși, deoarece tatăl este cel căruia i se adresează în primul rând hadeeth-urile care afirmă că ‘aqeeqah este prescrisă.

Dar fuqaha’ au spus: Este permis ca altcineva decât tatăl să ofere ‘aqeeqah în numele copilului în următoarele cazuri:

1.Dacă tatăl este neglijent și refuză să sacrifice pentru ‘aqeeqah

2.Dacă i s-a cerut permisiunea tatălui pentru a oferi ‘aqeeqah în numele său, iar tatăl și-a dat permisiunea.

Ei au citat drept dovadă relatarea autentică de la Ibn ‘Abbaas, care a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a oferit ‘aqeeqah pentru al-Hasan și al-Husayn (Allah să fie mulțumit de amândoi), câte doi berbeci pentru fiecare. Relatat de al-Nasaa’i (nr. 4219) și clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Nasaa’i.

Ei au spus: Faptul că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a oferit ‘aqeeqah pentru nepoții săi al-Hasan și al-Husayn (Allah să fie mulțumit de amândoi) indică faptul că este permis ca ‘aqeeqah să fie făcută de altcineva decât tatăl, dacă este făcută cu permisiunea și consimțământul lui.

Al-Haafiz Ibn Hajar (Allah să aibă milă de el) a spus, comentând hadeeth-ul: „Fiecare copil este ținut în gaj pentru ‘aqeeqah sa, astfel încât (oaia) să fie sacrificată pentru el în a șaptea zi, capul să-i fie ras și să i se dea numele” (relatat de Abu Dawood, 3838; clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood):

Faptul că verbul a sacrifica apare la diateza pasivă arată că persoana care oferă ‘aqeeqah nu este specificată. Potrivit șafi‘iților, aceasta este responsabilitatea celui care este obligat să cheltuiască pentru copil. Potrivit hanbaliților, este responsabilitatea tatălui, cu excepția cazului în care acesta nu poate face aceasta deoarece este decedat sau refuză să o facă.

Al-Raafa‘i a spus: În acest hadeeth este ca și cum ar fi putut exista un motiv pentru care Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a oferit ‘aqeeqah pentru al-Hasan și al-Husayn.

Al-Nawawi a spus: Se poate înțelege că, la acel moment, părinții săi erau săraci sau că el s-a oferit să o facă cu permisiunea tatălui. Sau poate că el a dat instrucțiuni ca aceasta să fie făcută, sau poate fi unul dintre lucrurile unice Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), la fel cum a oferit udhiyah în numele celor din ummah sa care nu făcuseră sacrificiul. Unii dintre ei au considerat că acesta este unul dintre lucrurile unice lui. Încheierea citatului din Fath al-Baari, 9/596

Pe scurt:

Nu este obligatoriu ca mama să ofere ‘aqeeqah în numele nou-născutului; mai degrabă, este mustahabb pentru ea să facă aceasta dacă tatăl refuză să o facă sau dacă tatăl nu poate oferi sacrificiul deoarece este departe sau nu știe despre naștere și așa mai departe, iar Allah îi va consemna răsplata.

Vezi și răspunsul la întrebarea nr. 71161

În al treilea rând:

În ceea ce privește recitarea adhaan-ului în urechea nou-născutului, nu există niciun hadeeth saheeh cu privire la aceasta. Unii dintre fuqaha’ au spus că este mustahabb.

Imam Maalik (Allah să aibă milă de el) a afirmat că această acțiune nu este mustahabb.

Dacă spunem că este prescrisă recitarea adhaan-ului în urechea nou-născutului, după cum este opinia șafi‘iților și a altora, opinia mai corectă dintre cele două – in sha Allah – este că este permis ca o femeie, fie ea mama lui sau o altă femeie musulmană, să facă aceasta. Aceasta diferă de opinia acelor savanți care au stipulat că aceasta trebuie făcută de un bărbat, așa cum este cazul adhaan-ului pentru rugăciune.

Al-Shabramalsi al-Shaafa‘i (Allah să aibă milă de el) a spus:

Cuvintele „este Sunnah să se recite adhaan-ul” înseamnă chiar dacă acesta este făcut de o femeie, deoarece acesta nu este adhaan-ul care trebuie făcut de bărbați; mai degrabă, scopul aici este pur și simplu menționarea numelui lui Allah și căutarea binecuvântării.

Încheierea citatului din comentariul său (haashiyah) la Nihaayat al-Muhtaaj, 8/149.

Aceasta este ceea ce se spune în Haashyat al-Shuburi ‘ala al-Manhaj, și anume că nu este esențial ca persoana care recită adhaan-ul în urechea nou-născutului să fie bărbat. Aceasta este susținută de opinia unor shaykhi, potrivit căreia această Sunnah este împlinită prin recitarea adhaan-ului în urechea nou-născutului de către moașă.

Încheierea citatului din Haashiyat al-Tablaawi ‘ala Tuhfat al-Muhtaaj, 1/461

Și Allah știe cel mai bine.