Poate lua înapoi zakaah-ul averii sale dacă l-a dat unei persoane sărace, apoi a aflat că aceasta nu avea nevoie de el?

În primul rând:

Este permis să dai zakaah unei persoane bolnave pentru a-l cheltui pe tratamentul său medical, dacă nu își poate permite acest lucru. Vezi răspunsul la întrebarea nr. 105328 .

În al doilea rând:

Dacă cineva își dă zakaah-ul unei persoane despre care crede că este săracă sau are nevoie, apoi află că aceasta este înstărită sau nu are nevoie, sau că persoana săracă a putut economisi ceva din acei bani (de zakaah), atunci cel care a dat zakaah-ul și-a îndeplinit obligația și nu are dreptul să își ia zakaah-ul înapoi.

Se spune în Zaad al-Mustaqni‘: Dacă îl dă cuiva despre care crede că nu are dreptul la el, apoi se dovedește că are dreptul la el, nu este considerat zakaah, cu excepția cazului în care îl dă unei persoane înstărite, crezând că este săracă. În acest caz, este acceptabil (ca zakaah).

De exemplu, un om a venit să ceară ajutor și părea sărac, așa că i-am dat niște zakaah. Apoi a venit la mine altcineva și a spus: Ce i-ai dat? Am spus: Zakaah. El a spus: Acest om este într-o situație mai bună decât tine. În acest caz, acesta rămâne valabil, deoarece judecăm pe baza aparenței. Un exemplu în acest sens sunt cei care cer ajutor în școli și moschei, cărora le dăm pe baza aparenței lor.

Dovada pentru aceasta este povestea omului care a dat sadaqah într-o noapte. A ieșit cu sadaqah-ul său și l-a dat cuiva, iar dimineața oamenii au început să spună: Noaptea trecută s-a dat sadaqah unui om bogat. El a spus: Laudă lui Allah pentru un om bogat, crezând că a fost o greșeală gravă. Apoi a ieșit din nou și a dat sadaqah unei prostituate, iar dimineața oamenii au început să spună: Noaptea trecută s-a dat sadaqah unei prostituate. El a spus: Pentru un om bogat și o prostituată. Apoi a ieșit pentru a treia oară și a dat sadaqah care a ajuns în mâinile unui hoț, iar dimineața oamenii au început să spună: Noaptea trecută s-a dat sadaqah unui hoț. El a spus: Laudă lui Allah pentru un om bogat, o prostituată și un hoț. I s-a spus: În ceea ce privește sadaqah-ul tău, acesta a fost acceptat. În ceea ce îl privește pe omul bogat, poate că îi va fi un memento și va da sadaqah. În ceea ce o privește pe prostituată, poate că nu va mai avea nevoie de bani și se va abține de la adulter. În ceea ce îl privește pe hoț, poate că ceea ce i-ai dat îi va fi suficient și se va abține de la furt. Astfel, faptele sale au devenit folositoare și acceptabile pentru Allah și benefice pentru cei cărora le-a dat sadaqah. Din aceasta se poate înțelege că, dacă cineva dă sadaqah unei persoane sărace și se dovedește că aceasta este înstărită, sadaqah-ul rămâne acceptabil.

Unii dintre savanți sunt de părere că, dacă îl dă cuiva despre care crede că are dreptul la el după ce i-a analizat situația, apoi se dovedește că nu are dreptul la zakaah, acesta rămâne valabil, chiar dacă persoana nu este înstărită. Cu alte cuvinte, acest lucru se aplică în toate cazurile, deoarece cel care dă s-a temut de Allah atât cât a putut și a făcut tot posibilul să afle situația destinatarului carității sale, iar Allah, Preaînaltul, spune (interpretarea sensului): „Allah nu impune niciunui suflet decât ceea ce îi este pe măsură” [al-Baqarah 2:286].

Ceea ce contează în privința actelor de adorare este ceea ce crede persoana responsabilă din punct de vedere religios că este cazul. Acest lucru este opus interacțiunilor cu ceilalți oameni, unde contează ceea ce este în realitate. Este dificil să îi spunem că zakaah-ul său nu este acceptabil, deși a făcut tot posibilul să afle care era situația, iar cel care depune efort pentru a afla va primi o răsplată chiar dacă greșește; dacă nimerește, primește o răsplată dublă.

Acest punct de vedere este cel mai probabil corect: dacă l-a dat cuiva despre care credea că are dreptul să îl primească după ce i-a studiat situația, apoi s-a dovedit că nu avea dreptul, zakaah-ul său este în continuare valabil, deoarece, după ce s-a dovedit că este valabil dacă îl dă unei persoane înstărite crezând că este săracă, același lucru se aplică și în cazul celorlalte categorii.

Sfârșitul citatului din ash-Sharh al-Mumti‘ (6/264).

Astfel putem concluziona că zakaah-ul tău a fost valid, laudă lui Allah, și nu trebuie să ceri returnarea vreunei părți din el.

În al treilea rând:

Nu este corect ca persoana aflată în nevoie sau cea care are grijă de ea să ia mai mult decât are nevoie, atunci când știe că sunt bani de zakaah, și nu ar trebui să accepte (ceea ce depășește nevoile sale), din cauza sensului general al cuvintelor Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) cu privire la zakaah: „Cel înstărit și cel puternic, capabil să își câștige existența, nu are parte din el.” Relatat de Abu Dawood (1391) și an-Nasaa’i (2551). Clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh Sunan Abi Dawood.

Cuvintele „Zakaah-ul nu este permis unei persoane bogate sau celui care este puternic și sănătos” au fost relatate de Abu Dawood (1392), at-Tirmidhi (589), an-Nasaa’i (2550) și Ibn Maajah (1829); clasificate drept saheeh de al-Albaani în Saheeh Sunan an-Nasaa’i.

Se spune în Mataalib Ooli an-Nuha (2/259): Dacă zakaah-ul este dat cuiva care nu are dreptul la el deoarece cel care l-a dat nu cunoștea situația sa, atunci cel care l-a luat trebuie să îl înapoieze. Sfârșitul citatului.

Savanții Comitetului Permanent au fost întrebați: O văduvă întreabă: Încă mai am o parte din banii de caritate care mi-au fost dați și, de asemenea, o parte din banii de zakaah. A trecut acum un an întreg (de când mi-au fost dați); trebuie să plătesc zakaah pentru ei și, dacă trebuie să plătesc zakaah pentru ei, cum trebuie să procedez?

Ei au răspuns: Nu este permis ca această femeie să ia mai mult zakaah decât are nevoie. În ceea ce privește banii pe care îi are, dacă ating pragul minim și a trecut un an întreg, atunci trebuie să plătească zakaah pentru ei, în proporție de un sfert dintr-o zecime, echivalentul a 2.5%.

Sfârșitul citatului din Fataawa al-Lajnah ad-Daa’imah, vol. 2 (8/381).

Întrucât mătușa ta paternă a murit, iar acești bani au rămas în posesia fiicelor sale, dacă ele știau că mama lor nu avea dreptul la zakaah sau că a luat mai mult decât avea nevoie, știind că banii erau bani de zakaah, atunci, pentru a fi precaut, este mai prudent ca ele să dispună de acești bani oferindu-i săracilor și celor nevoiași.

Dacă i-au inclus în moștenire și i-au împărțit, atunci nu este nicio vină asupra lor. Deoarece banii au fost nelegitimi din cauza modului în care au fost dobândiți, ei au fost nelegitimi doar pentru cel care i-a dobândit și pot fi moșteniți de la acea persoană după moartea ei, potrivit punctului de vedere savant mai corect.

Dacă mama nu știa că erau bani de zakaah sau știa acest lucru, dar a luat doar atât cât avea nevoie, sau cât credea că are nevoie, iar apoi a rămas o parte, atunci nu există păcat asupra ei, iar ceea ce a lăsat în urmă le revine moștenitorilor săi.

Și Allah știe cel mai bine.