Poate fi justificată înșelarea soției de către soț prin învinuirea soției pentru refuzul intimității cu el?

Unul dintre cele mai grave lucruri pe care le poate face cel care a fost neascultător față de Allah este să încerce să-și justifice păcatul referindu-se la ceva mai rău decât acesta și să încerce să-și justifice încălcarea limitelor sacre inventând scuze, deși știe că adevărul este că a fost copleșit de dorințe, de nafs-ul său (sufletul) care îl îndeamnă la rău, de o poftă pe care nu a putut-o controla și de o decizie conștientă de a comite această faptă. 

Și face aceasta într-un moment în care ceea ce ar trebui să facă cel care a comis o faptă contrară Islamului este să se grăbească să-și recunoască neajunsurile și să-I ceară iertare lui Allah. Allah, fie El preaslăvit și înălțat, iubește ca robul Său care a alunecat și a căzut în mocirla faptelor imorale să se grăbească să regrete aceasta și să se întoarcă la Domnul său, fie El preaslăvit, să recunoască ceea ce a făcut și apoi să-I ceară lui Allah, fie El preaslăvit și înălțat, să-l ierte, să-l ajute să facă fapte drepte și să-l protejeze de faptele rele. Allah, fie El preaslăvit și înălțat, spune (interpretarea sensului):

„Și întoarceți-vă în căință și cu credință adevărată (Monoteismul Islamic) către Domnul vostru și supuneți-vă Lui, (în Islam), înainte ca pedeapsa să vină asupra voastră, căci atunci nu veți mai fi ajutați”

[az-Zumar 39:54]

„Și aceia care, atunci când au săvârșit Fahishah (relații sexuale ilegale etc.) sau s-au nedreptățit pe ei înșiși prin rău, își amintesc de Allah și cer iertare pentru păcatele lor; – și nimeni nu poate ierta păcatele în afară de Allah – și nu persistă în ceea ce au făcut (rău), în timp ce știu”

[Aal ‘Imraan 3:135]. 

Putem reflecta asupra istorisirii tatălui nostru Adam (pacea fie asupra lui) și asupra felului în care s-a grăbit să-și recunoască păcatul și să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce făcuse și pentru neajunsurile sale. Allah, fie El înălțat, spune (interpretarea sensului):

„Ei au spus: „Domnul nostru! Ne-am nedreptățit pe noi înșine. Dacă nu ne ierți și nu ne dăruiești Mila Ta, vom fi cu siguranță dintre cei pierduți”

[al-A ‘raaf 7:23].

Așadar, Allah, fie El preaslăvit și înălțat, l-a răsplătit acceptându-i căința și iertându-l, prin harul Său. Allah, fie El preaslăvit, spune (interpretarea sensului):

„Apoi Adam a primit de la Domnul său cuvinte. Iar Domnul său l-a iertat (i-a acceptat căința). Cu adevărat, El este Cel care iartă (acceptă căința), Cel Milostiv”

[al-Baqarah 2:37].

Acesta este un exemplu bun pentru noi toți; trebuie să ne amintim harul și bunătatea lui Allah și să ne punem încrederea în El, recunoscându-ne păcatele și nedreptățile față de noi înșine și grăbindu-ne să ne căim, așa cum spune Allah, fie El preaslăvit și înălțat (interpretarea sensului):

„Dacă ei (ipocriții), atunci când s-au nedreptățit pe ei înșiși, ar fi venit la tine (Muhammad SAW) și I-ar fi cerut iertare lui Allah, iar Mesagerul ar fi cerut iertare pentru ei, cu adevărat L-ar fi găsit pe Allah Iertătorul tuturor (Cel care acceptă căința), Cel Milostiv”

[an-Nisa’ 4:64]. 

Cât despre blestematul Iblees, el a persistat în neascultarea sa și nu și-a recunoscut neajunsurile; mai degrabă, a încercat să arunce vina asupra altora și și-a argumentat motivele pentru încălcarea poruncii lui Allah, fie El preaslăvit și înălțat, așa cum ne relatează Allah (interpretarea sensului):

„(Allah) a spus: „Ce te-a împiedicat (o, Iblees) să te prosternezi, când ți-am poruncit?” Iblees a spus: „Eu sunt mai bun decât el (Adam). Tu m-ai creat din foc, iar pe el l-ai creat din lut.”

(Allah) a spus: „(O, Iblees) coboară din aceasta (din Paradis), nu ți se cuvine să fii trufaș aici. Ieși, căci ești dintre cei umiliți și înjosiți!””

[al-A‘raaf 7:12-13]. 

Pe de altă parte: 

Nu îi este permis soției să încerce să-și justifice neascultarea prin părăsirea patului soțului cu scuze inventate. Intimitatea conjugală este un drept confirmat și există un avertisment sever împotriva soțiilor care neglijează acest aspect. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Dacă un bărbat își cheamă soția în patul său, iar ea nu vine la el, și el adoarme mânios pe ea, îngerii o blestemă până dimineața.”

Relatat de al-Bukhaari (3237) și Muslim (1436). 

Acesta este un avertisment sever pentru fiecare soție care refuză să împartă patul soțului său din orice motiv în afară de o scuză legitimă shar‘i, precum menstruația, nifaas (sângerarea postpartum) sau boala. Dacă refuză timp de mai multe săptămâni, atunci păcatul este mai mare și mai abominabil, iar ea trebuie să se căiască și să ceară iertare și, de asemenea, să-i ceară soțului să o ierte, pentru a începe o pagină nouă și pentru a crea în casă o atmosferă familială calmă și fericită, plină de liniște, respect și împlinirea drepturilor și îndatoririlor. 

Pentru mai multe informații, vezi fatwa nr. 99756

Iar Allah știe cel mai bine.