Poate fi descris Allah ca uitând?

Uitarea poate însemna două lucruri: 

1 – Trecerea cu vederea a unui lucru cunoscut, după cum apare în versetele (interpretarea sensului): 

„Nu ne pedepsi dacă uităm sau greșim”

[al-Baqarah 2:286] 

„Și, într-adevăr, Noi am făcut un legământ cu Adam mai înainte, însă el a uitat, iar Noi nu am găsit la el hotărâre fermă”

[Ta-Ha 20:115]

- potrivit uneia dintre cele două opinii ale savanților. 

Iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Eu sunt doar om; uit după cum uitați și voi. Așadar, dacă uit, amintiți-mi.” 

Și a spus (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Cel care doarme și pierde o rugăciune sau o uită să o efectueze atunci când și-o amintește.” 

Acest tip de uitare nu Îi poate fi atribuit lui Allah, pe baza a două tipuri de dovezi: textuale și raționale. 

Dovada textuală este versetul în care El spune despre Moosa (interpretarea sensului): 

„[Moosa (Moise)] a spus: «Cunoașterea acesteia se află la Domnul meu, într-un Registru. Domnul meu nu rătăcește și nici nu uită»”

[Ta-Ha 20:52]

Dovada rațională este faptul că uitarea reprezintă un defect sau o lipsă, iar Allah este cu mult deasupra oricăror lipsuri. El este descris ca fiind perfect, după cum spune (interpretarea sensului): 

„și a lui Allah este descrierea cea mai înaltă. Și El este Atotputernicul, Înțeleptul”
[al-Nahl 16:60]

Pe baza acestui fapt, nu este permis să Îl descriem pe Allah ca uitând în acest sens, în nicio împrejurare. 

Al doilea sens al uitării este neglijarea deliberată și conștientă a unui lucru, după cum apare în versetele (interpretarea sensului): 

„Apoi, când au uitat ceea ce li se reamintise, Noi le-am deschis porțile tuturor lucrurilor (plăcute)”

[al-An’am 6:44] 

„Și, într-adevăr, Noi am făcut un legământ cu Adam mai înainte, însă el a uitat, iar Noi nu am găsit la el hotărâre fermă”

[Ta-Ha 20:115]

- potrivit celeilalte opinii a savanților cu privire la sensul acestui verset. 

Iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus cu privire la categoriile celor care dețin cai: 

„… și un om care îi ține [pe cai] pentru a-și câștiga existența, ca să nu ceară de la alții, însă nu uită drepturile lui Allah (adică zakaah pentru averea câștigată prin folosirea lor în comerț etc.) și nu îi împovărează”  

Acest tip de „uitare” Îi este atribuit lui Allah, după cum spune El (interpretarea sensului): 

„Gustați, așadar, (pedeapsa Focului) pentru că ați uitat întâlnirea cu această zi a voastră. Cu siguranță, și Noi vă vom uita”

[al-Sajdah 32:14]

Iar Allah spune despre ipocriți: 

„Ei L-au uitat pe Allah, iar El i-a uitat pe ei. Cu adevărat, ipocriții sunt Faasiqoon (răzvrătiți, neascultători față de Allah)”

[al-Tawbah 9:67]

Și în Saheeh Muslim, în Kitaab al-Zuhd wa’l-Raqaa’iq, se relatează că Abu Hurayrah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: Ei au întrebat: „O, Trimis al lui Allah, Îl vom vedea pe Domnul nostru în Ziua Învierii?” … iar în acest hadeeth se spune: „Allah Își va întâlni sclavul [necredincios] și îi va spune: «Ai crezut că Mă vei întâlni?» El va spune: «Nu.» El va spune: «Te voi uita după cum M-ai uitat pe Mine.»” 

Faptul că Allah lasă sau uită un lucru este una dintre acțiunile Sale care au loc prin voia Sa și potrivit înțelepciunii Sale. Allah spune (interpretarea sensului): 

„și i-a lăsat în întuneric. (Astfel) ei nu au putut vedea”

[al-Baqarah 2:17] 

„Îi vom lăsa să se năpustească unii asupra altora asemenea valurilor”

[al-Kahf 18:99] 

„Și, într-adevăr, Noi am lăsat acolo un Ayah evident (o lecție, un avertisment și un semn)”

[al-‘Ankaboot 29:35]

Există multe texte bine-cunoscute care confirmă că Allah lasă sau abandonează lucruri și confirmă, de asemenea, celelalte acțiuni ale Sale legate de voia Sa. Acest lucru indică perfecțiunea puterii și forței Sale, iar modul în care El săvârșește aceste acțiuni nu este asemenea modului în care făpturile Sale săvârșesc lucrurile, chiar dacă împărtășesc același sens de bază, după cum este bine cunoscut printre Ahl al-Sunnah.