Poate fi acceptat un hadith de la un narator care a suferit de probleme mintale?

Hadithul mutawaatir este cel care a fost relatat de un număr mare de persoane, astfel încât acestea nu ar fi putut conveni asupra unei minciuni, de la un număr la fel de mare de persoane și tot așa până la sfârșitul isnaadului (lanțului de naratori), iar relatarea lor se bazează pe unul dintre cele cinci simțuri. Prin urmare, nu există loc pentru confuzie sau eroare din partea naratorului, deoarece, dacă presupunem că un narator avea o memorie slabă sau deficitară, numărul mare de naratori și faptul că toți au relatat aceeași relatare întăresc hadithul.. 

În ceea ce îl privește pe naratorul hadithului, dacă acesta a suferit de probleme mintale, savanții hadithului au stipulat condiții stricte pentru acceptarea relatării unui narator, pentru a confirma că acesta era lipsit de orice defecte sau greșeli. Ei au stipulat că trebuia să fie musulman, cu mintea sănătoasă și cu o memorie precisă dacă relata din memorie, sau că trebuia să fie cunoscut pentru atenția și precizia sa în scris dacă relata din propriile însemnări și că trebuia să fie un om evlavios, care se ferea de păcat și nu era cunoscut pentru fapte rele sau pentru comiterea deschisă a păcatului. 

De asemenea, au stipulat că trebuia să fie liber de orice lucru care i-ar fi compromis demnitatea; comportamentul și atitudinea sa trebuiau să fie adecvate și nu trebuia să se poarte într-un mod ciudat sau suspect, cum ar fi purtarea unor haine nepotrivite într-o adunare publică și altele asemenea. 

După ce stabileau că naratorul era liber de aceste defecte, comparau relatările sale cu relatările altor savanți cunoscuți pentru precizia lor în transmitere, pentru a se asigura că hadithul său era lipsit de orice element neobișnuit sau defect, adică de erori sau de orice lucru care contrazicea relatările cuiva mai demn de încredere decât el, fie în ceea ce privește numărul relatărilor pe care le transmitea, fie memoria sau precizia sa. Această chestiune poate fi atât de subtilă încât este foarte dificil pentru mulți căutători ai cunoașterii să o înțeleagă, însă aceștia trebuie să facă tot posibilul pentru a cerceta și examina chestiunea până când devin siguri de integritatea naratorului sau de autenticitatea relatărilor sale. Prin urmare, constatăm că savanții au afirmat că sunt cinci condiții pentru ca un hadith să fie saheeh (autentic): 

1.Bunul caracter al tuturor naratorilor, ceea ce înseamnă că toți trebuie să fie liberi de orice lucru care poate fi considerat faptă rea și de orice lucru care le-ar putea compromite demnitatea.

2.Memoria precisă a naratorilor care au relatat hadithul.

3.Nicio întrerupere în lanțul naratorilor (isnaad), de la început până la sfârșit, în sensul că fiecare narator l-a auzit de la naratorul aflat deasupra lui în lanț.

4.Hadithul trebuie să fie lipsit de orice element neobișnuit în isnaadul sau textul său. Prin „neobișnuit” se înțelege orice situație în care naratorul contrazice un narator mai demn de încredere decât el.

5.Hadithul trebuie să fie lipsit de defecte în isnaadul sau textul său. „Defectul” este un motiv subtil care ar putea compromite autenticitatea hadithului. Acesta este cunoscut numai de savanții profund versați.

Astfel, devine clar că nu există loc pentru acceptarea hadithului unui narator care a suferit de orice tulburare mintală ce i-ar putea afecta memoria și transmiterea. Același lucru se aplică dacă are probleme psihologice care înseamnă că nu este calificat să transmită sau să predea un hadith; în acest caz, nu trebuie să se aibă încredere în el atunci când relatează de la Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Mai degrabă, relatările oricărui narator nu pot fi acceptate decât dacă savanții acestui domeniu mărturisesc că era bine versat și calificat și că hadithul său este acceptabil. Iar Allah știe cel mai bine. 

Vezi: Tadreeb al-Raawi de al-Suyooti, 1/68-75, 155; al-Nukat ‘ala Ibn al-Salaah de Ibn Hajar, 1/480.