Poate evita să participe la înmormântarea unei persoane cunoscute ca fiind lipsită de milă și crudă?

Participarea la o înmormântare până când rugăciunea a fost făcută sau până când decedatul a fost îngropat este o datorie pe care un musulman o are față de fratele său musulman. Al-Bukhaari (1240) și Muslim (2162) au relatat că Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) a spus: L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) spunând: „Drepturile unui musulman asupra altuia sunt cinci: răspunsul la salutul de salam, vizitarea bolnavului, participarea la înmormântări, acceptarea invitațiilor și spunerea «Yarhamuk Allah (Allah să aibă milă de tine)» celui care strănută.” 

Potrivit unei versiuni relatate de Muslim: „Sunt cinci lucruri pe care un musulman trebuie să le facă pentru fratele său…” 

Al-Haafiz ibn Hajar a spus: Sensul aparent este că aceasta este o obligație comunitară (fard kifaayah). Sfârșitul citatului din Fath al-Baari, 3/136. 

Așadar, participarea la înmormântări este o obligație comunitară; dacă unii oameni o îndeplinesc, ceilalți sunt absolviți de această responsabilitate, însă dacă niciunul dintre ei nu o îndeplinește, atunci toți sunt păcătoși. 

Porunca de a participa la înmormântări este menționată și în relatarea transmisă de al-Bukhaari (2445) și Muslim (2066) de la al-Bara’ ibn ‘Aazib (Allah să fie mulțumit de el), care a spus: Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) ne-a poruncit șapte lucruri și ne-a interzis șapte, menționând: „Vizitarea bolnavului, participarea la înmormântări, spunerea «Yarhamuk Allah (Allah să aibă milă de tine)» celui care strănută, răspunsul la salutul de salam, sprijinirea celui căruia i s-a făcut o nedreptate, acceptarea invitațiilor și împlinirea jurământului unei persoane.” 

În ceea ce privește virtutea participării la înmormântare până când rugăciunea a fost făcută și decedatul a fost îngropat, Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care participă la înmormântare până când rugăciunea a fost făcută va primi un qiraat (de răsplată), iar cel care participă până când decedatul a fost îngropat va primi două qiraat-uri.” S-a spus: „Ce sunt cele două qiraat-uri?” El a spus: „Precum doi munți măreți.” Relatat de al-Bukhaari, 1325; Muslim, 945. 

Totuși, Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) s-a abținut să facă rugăciunea funerară pentru anumite persoane, ca pedeapsă și mustrare și pentru a-i descuraja pe alții să facă ceea ce făcuseră acestea. El nu a făcut rugăciunea funerară pentru cel care furase din prada de război sau pentru cel care se sinucisese. 

Muslim (978) a relatat că Jaabir ibn Samurah a spus: Un om care se omorâse cu o săgeată a fost adus la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), însă el nu a făcut rugăciunea funerară pentru el. 

Abu Dawood (2710), al-Nasaa’i (1959) și Ibn Maajah (2848) au relatat de la Zayd ibn Khaalid al-Juhani că unul dintre companionii Profetului a murit în ziua de Khaybar. Mesagerul lui Allah a fost informat despre aceasta și a spus: „Faceți rugăciunea funerară pentru tovarășul vostru.” Expresiile oamenilor s-au schimbat (adică nu știau de ce Profetul nu urma să conducă el însuși rugăciunea funerară). El a spus: „Tovarășul vostru a furat din prada de război (în timp ce lupta) pentru cauza lui Allah.” I-am cercetat bunurile și am găsit câteva perle dintre perlele evreilor, care nici măcar nu valorau doi dirhami. 

Învățații au înțeles din acest hadeeth că Sunnah este ca conducătorul să nu facă rugăciunea funerară pentru cel care a furat din prada de război sau pentru cel care s-a sinucis, urmând exemplul Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). 

Aici apar două întrebări: 

1 – Ar trebui oamenii cunoașterii și ai virtuții să urmeze exemplul conducătorului?

2 – Ar trebui ceilalți care sunt asemenea celui care a furat din prada de război sau celui care s-a sinucis ori mai răi decât ei – precum tâlharii, asupritorii și cei care comit păcate majore sau păcătuiesc în mod public – să fie tratați în același fel? 

Răspunsul este: Da, oamenii cunoașterii și ai virtuții ar trebui să urmeze exemplul conducătorului, iar ceilalți care sunt asemenea celui care a furat din prada de război sau celui care s-a sinucis ori mai răi decât ei ar trebui să fie tratați în același fel. 

Al-Baaji a spus în al-Muntaqa: Aceasta este Sunnah; conducătorii și oamenii virtuții ar trebui să se abțină de la a face rugăciunea funerară pentru cei care au comis păcate majore, ca descurajare de la săvârșirea unor fapte similare. Faptul că el (Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa)) le-a poruncit altora să facă rugăciunea pentru el indică faptul că aceștia sunt considerați credincioși și nu sunt considerați necredincioși din cauza păcatelor pe care le-au comis. Sfârșitul citatului. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus: Dacă moare o persoană care nu plătea zakaah și nu se ruga decât în Ramadaan, oamenii cunoașterii și ai angajamentului religios ar trebui să se abțină de la a face rugăciunea funerară pentru ea, ca pedeapsă și mustrare pentru cei asemenea ei, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) s-a abținut să facă rugăciunea funerară pentru cel care s-a sinucis, pentru cel care a furat din prada de război și pentru un datornic care a murit fără să-și achite datoria. Însă unii oameni trebuie să facă rugăciunea funerară pentru el… Dacă moare o persoană care a păcătuit în mod public, dar avea încă o anumită credință, precum cei care comit păcate majore, iar cineva refuză să facă rugăciunea funerară pentru ea ca mustrare pentru cei asemenea ei, a procedat bine. Dacă o persoană face rugăciunea funerară pentru el, sperând că Allah va avea milă de el și deoarece abținerea de la a face rugăciunea pentru el nu ar avea niciun scop, și aceasta a procedat bine. Dacă o persoană refuză în mod public să facă rugăciunea funerară pentru el, dar face du’aa’ pentru el în secret pentru a atinge ambele scopuri, aceasta este mai bine decât să renunțe la unul dintre ele. Sfârșitul citatului. 

Al-Ikhtiyaaraat, p. 80 

În al-Insaaf (2/535), al-Mardaawi a relatat că Imam Ahmad nu a făcut rugăciunea funerară pentru cei care comiseseră păcate majore și a spus: al-Majd (adică Majd al-Deen ibn Taymiyah, bunicul lui Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah) a spus că rugăciunea funerară nu ar trebui făcută pentru nimeni care a murit păcătuind în mod public fără să se fi pocăit. În al-Furoo’ se spune: această opinie este corectă. Sfârșitul citatului. 

Shaykh Ibn Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus: Dacă cineva ar spune: Nu ar trebui această hotărâre să se aplice ameer-ului, qaadi-ului sau muftiului fiecărui oraș, oricui al cărui refuz de a face rugăciunea funerară ar fi considerat o mustrare? Li se aplică această hotărâre? Răspunsul este: Da, li se aplică. Dacă refuzul unei persoane de a face rugăciunea funerară va fi considerat o mustrare, atunci este Sunnah ca ea să nu facă rugăciunea funerară pentru cel care a furat din prada de război sau pentru cel care s-a sinucis. 

Apoi a spus: Cei care sunt asemenea celui care fură din prada de război sau celui care se sinucide ori cei mai răi decât ei și care provoacă mai mult rău musulmanilor, precum tâlharii, trebuie tratați în același fel? 

Răspuns: Opinia bine cunoscută în madhhab este că nu trebuie tratați în același fel, 

Cealaltă opinie este că imam-ul nu ar trebui să facă rugăciunea funerară pentru cei care sunt asemenea lor sau mai răi decât ei, deoarece, dacă sharee’ah prescrie o pedeapsă pentru un anumit păcat, aceasta se aplică și păcatelor similare sau mai grave. 

Dacă Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) nu a făcut rugăciunea funerară pentru cel care a furat această cantitate neînsemnată din prada de război, atunci ce se poate spune despre cel care îi jefuiește pe musulmani pe drum, îi omoară și le ia averile? Nu este el mai vrednic de o mustrare severă? 

Răspunsul este: Da, iar aceasta este opinia corectă: dacă un păcat este egal cu acestea și conducătorul consideră că există un scop în a nu face rugăciunea funerară pentru el, atunci nu ar trebui să facă rugăciunea pentru el. 

Sfârșitul citatului, din al-Sharh al-Mumti’, 5/442. 

Pe baza celor de mai sus, dacă o persoană era cunoscută ca fiind lipsită de milă și crudă, în sensul că a comis păcate majore sau a păcătuit în mod public, atunci oamenii cunoașterii și ai virtuții, al căror refuz va avea efectul de a-i descuraja pe alții să comită păcate similare și îi va îndepărta pe oameni de aceste păcate și de cei care le comit, ar trebui să se abțină de la a face rugăciunea funerară pentru ea. Însă oamenii obișnuiți, al căror refuz de a participa la înmormântare și de a face rugăciunea nu va avea niciun impact, ar trebui să participe la înmormântare și să facă rugăciunea, pentru a obține răsplata pentru aceasta și pentru a-și îndeplini datoria față de fratele lor musulman. 

Și Allah știe cel mai bine.