Poate ea să dea caritate din banii pentru gospodărie fără știrea soțului?

Nu este nimic greșit ca o femeie să dea caritate din averea soțului ei dacă acesta i-a dat permisiunea să facă acest lucru. Această permisiune poate fi explicită (verbală), de exemplu dacă el îi spune: „Poți da ca pomană atât și atât din averea mea sau cât dorești.” 

Sau această permisiune poate fi implicită, de exemplu dacă oamenii sunt în mod obișnuit de acord cu astfel de lucruri sau dacă este cunoscut din atitudinea soțului ei că va fi de acord cu aceasta și nu va obiecta. 

În acest caz, nu este nimic greșit ca ea să dea caritate din averea soțului ei, iar ea va primi răsplata pentru acea caritate, la fel și soțul ei. 

Dar dacă el nu îi permite sau dacă ea știe că el nu ar fi de acord cu aceasta, atunci nu îi este permis să dea nimic din averea lui ca pomană. 

Ibn Qudaamah (Allah să aibă milă de el) a spus în al-Mughni (4/301): 

Îi este permis unei femei să dea o sumă mică drept caritate din averea soțului ei fără permisiunea acestuia? Există două opinii. Una este că este permis, deoarece ‘Aa’ishah a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nicio femeie nu cheltuiește ceva din gospodăria soțului ei fără să provoace vreun rău, fără ca ea să primească răsplata pentru aceasta, iar el să primească o răsplată similară pentru că a câștigat acea avere, ea să primească o răsplată pentru că a cheltuit-o, iar păstrătorul să primească o răsplată similară, fără ca răsplata vreunuia dintre ei să fie diminuată câtuși de puțin.” Și nu a menționat problema permisiunii. 

S-a relatat de la Asma’ că a venit la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și a spus: O, Mesager al lui Allah, nu am nimic în afară de ceea ce îmi dă al-Zubayr. Există vreun păcat asupra mea dacă dau caritate din ceea ce mi se dă? El a spus: Dă cât poți. Potrivit unei relatări transmise de al-Bukhaari: „Dă caritate.” Convenit asupra autenticității. 

Obiceiul este să se permită aceasta și să se fie de acord cu ea, iar aceasta implică permisiunea. 

A doua opinie este că nu este permis, însă prima opinie este mai corectă. 

Dacă el îi interzice să facă aceasta și spune: „Nu da nimic ca pomană, nu dona nici o sumă mică, nici una mare din averea mea”, atunci nu îi este permis să facă aceasta. Sfârșitul citatului. 

Dovada că unei femei nu îi este permis să dea caritate din nicio parte a averii soțului ei decât cu permisiunea acestuia este hadeeth-ul relatat de Abu Dawood (3565) de la Abu Umaamah (Allah să fie mulțumit de el), care a spus: L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) spunând: „O femeie nu trebuie să cheltuiască nimic din gospodăria soțului ei decât cu permisiunea acestuia.” S-a spus: „O, Mesager al lui Allah, nici măcar mâncare?” El a spus: „Aceasta este cea mai bună parte a averii noastre.” Clasificat ca saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood. 

„Cu excepția permisiunii soțului ei” înseamnă permisiune explicită sau implicită, după cum se menționează în ‘Awn al-Ma’bood. 

Comitetului Permanent i s-a adresat o întrebare despre o femeie care a dat caritate din averea soțului ei fără permisiune.  

Ei au răspuns: Principiul de bază este că o femeie nu are dreptul să dea caritate din niciuna dintre averile soțului ei fără permisiunea acestuia, cu excepția lucrurilor mici care sunt oferite în mod obișnuit, cum ar fi menținerea legăturilor cu vecinii și cu cei care cer ajutor, prin oferirea unor sume mici care nu îi vor afecta soțul, iar răsplata va fi împărțită între ei, după cum a spus Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), … apoi au citat hadeeth-ul lui ‘Aa’ishah menționat mai sus. Sfârșitul citatului.  

Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah (10/81). 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat: Îi este permis unei femei să dea caritate din averea soțului ei în numele ei sau în numele unei persoane decedate? 

El a răspuns: Este bine cunoscut că averea soțului îi aparține soțului și că nu îi este permis nimănui să dea caritate din averea altcuiva decât cu permisiunea acestuia. Dacă soțul i-a dat permisiunea să dea caritate în numele ei sau în numele oricăreia dintre persoanele dragi decedate pe care le dorește, nu există niciun păcat asupra ei, dar dacă nu i-a dat permisiunea, atunci nu îi este permis să dea nimic ca pomană, deoarece aceasta este averea lui și nu este permis să iei averea unui musulman fără consimțământul său. Sfârșitul citatului. 

Majmoo’ Fataawa Ibn ‘Uthaymeen (18/472) 

Și Allah știe cel mai bine.